ICCJ. Decizia nr. 5853/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5853/2012
Dosar nr. 29278/3/2008/a1
Şedinţa publică din 1 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 29278/3/2008/a1 la data de 30 mai 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, T.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, revizuirea deciziei civile nr. 2626 din 02 mai 2011, pronunţată de această instanţă în Dosarul nr. 29278/3/2008.
În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ., revizuentul a arătat că a depus înscrisuri doveditoare privind vechimea totală în muncă, cu stagiul de cotizare „C.A.S."; realizat de titular de 45 ani, 8 luni şi 18 zile, însă expertul contabil B.C. a refuzat, în mod nejustificat, să ia în considerare recalculările şi indexările aferente datei de 01 iunie 2006 - la zi până în anul 2010, deşi revizuentul a depus la dosar documente edificatoare în sensul arătat, respectiv, anexa la obiectivele formulate, note scrise şi grafic privind calcularea drepturilor de pensie cuvenite legal cu începerea datei de 01 iulie 2005 la zi până la data de 01 martie 2011.
Revizuentul a mai arătat că la raportul de expertiză şi suplimentul la raportul de expertiză contabilă efectuate de expertul contabil B.C., s-a anexat fişa pentru evidenţa drepturilor băneşti în ceea ce îl priveşte, datată cu data comunicării 01 martie 2009, care nu a fost depusă de Casa de Pensii la dosarul cauzei mai devreme, însă Casa Locală de Pensii sector 6, transmite comunicare prin e-mail expertului contabil B.C.
Referitor la imaginea plată LASS - anii 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, aceasta confirmă drepturile de pensie pe care revizuentul le-a primit pe taloanele de pensie în respectivii ani şi care sunt mult diminuate.
Revizuentul a mai arătat că instanţele de judecată anterioare au fost induse în eroare de pârâta Casa de Pensii şi de către expertul B.C., care, prin instigări mincinoase, uz de fals material, falsuri şi fraude în toate calculaţiile de pensie cuvenite legal l-au pus pe acesta în imposibilitatea de a se apăra.
Revizuentul a solicitat efectuarea unei noi expertize contabile, de către un alt expert contabil evaluator auditor financiar, pentru a i se stabili în mod real concret şi legal toate drepturile de pensie cuvenite începând cu data de 01 iulie 2005 la zi, până în prezent 2011, inclusiv diferenţele, dobânzile, cheltuielile de judecată şi onorariile de avocat şi de expert cât şi cele de daune morale, căci din vina pârâtei Casa de Pensii, i-au fost cauzate pagube imense şi substanţiale, prejudicii morale şi materiale de-a lungul anilor 1990 - 2011 de când îşi revendică drepturile de pensie cuvenite.
Solicită, totodată, obligarea pârâtei Casa de Pensii de a emite o nouă decizie de pensie, prin care să stabilească corect şi legal cuantumul pensiei real, conform „graficului"; cu calcul al drepturilor de pensie cuvenite - pentru o vechime totală în muncă de 45 ani 8 luni şi 18 zile.
Prin decizia civilă nr. 4324 din 24 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în situaţia în care instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-a cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În speţă, obiectul dedus judecăţii în Dosarul nr. 29278/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost reprezentat de cererea reclamantului T.G. prin care acesta a solicitat anularea deciziei nr. 131395 din 19 iunie 2008, de revizuire a pensiei conform sentinţei civile nr. 1054 din 30 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 29428/3/2006, şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare, în funcţie de un număr total de puncte realizate de 48,92426, un punctaj mediu anual de 1,63081, valoarea pensiei la 1 iulie 2005 de 482 RON, solicitându-se, totodată, obligarea pârâtei la plata, către reclamant, a diferenţelor de pensie ce i se cuvin de la 1 iulie 2005 la zi; de asemenea, a fost dedusă judecăţii de către reclamant, în Dosarul nr. 49310/3/2008, conexat de instanţă la Dosarul nr. 29278/3/2008, cererea privind anularea deciziei nr. 131395 din 1 octombrie 2008 şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor de pensie cuvenite începând cu 1 iulie 2005 la zi, precum şi la plata daunelor morale de 6.000 euro.
În acest cadru procesual, cu respectarea principiului disponibilităţii şi a prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., Tribunalul a soluţionat acţiunea cu care fusese învestit, admiţând, în parte, cererile conexe, obligând pârâta la emiterea unei noi decizii în baza O.U.G. nr. 100/2008, prin care să recalculeze pensia reclamantului cu începere din 01 octombrie 2008, în baza unui punctaj mediu anual de 1,80300 puncte şi o valoare a pensiei la această dată de 698 RON, conform expertizei efectuate de expert B.C. pe care a omologat-o.
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, pârâta a fost obligată la plata, către reclamant, a sumei de 366 RON, reprezentând diferenţe rezultate din recalculare începând de la 01 octombrie 2008 până la 01 octombrie 2010, precum şi a diferenţelor ce vor rezulta din recalculare începând cu 01 octombrie 2010 şi până la recalcularea efectivă.
Acţiunea a fost respinsă sub celelalte aspecte, ca nefondată, în considerentele hotărârii fiind analizate în întregime cererile deduse judecăţii şi expuse argumentele în raport de care instanţa a apreciat a nu fi fondată.
Prin decizia civilă nr. 2626 din 2 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în Dosarul nr. 29278/3/2008, sentinţa instanţei de fond, mai sus arătată, a fost modificată, în parte, doar sub aspectul obligării pârâtei ca la emiterea deciziei de recalculare a pensiei conform O.U.G. nr. 100/2008, să aibă în vedere un cuantum al pensie de 1.258 RON la 01 octombrie 2008, restul dispoziţiilor hotărârii pronunţată în primă instanţă fiind menţinute.
Faţă de cele arătate, nu se poate aprecia că instanţa, în soluţionarea cauzei, nu s-ar fi pronunţat asupra unui lucru cerut, susţinerile revizuentului în sensul că instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, cu privire la expertiza contabilă, asupra recalculărilor şi indexărilor începând cu anul 2005 la zi, vizând, în fapt, o reapreciere a probatoriului administrat în cauză şi modificarea, în atare condiţii, a soluţiei deja pronunţate, ceea nu este posibil într-o cale extraordinară de atac de retractare, şi anume, aceea a revizuirii, în care motivele pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri sunt limitativ prevăzute de lege.
Constatând că instanţa de judecată s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere deduse judecăţii, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nu se poate reţine incidenţa în speţă a prevederilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ. invocate de revizuent.
Referitor la motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a constatat că prin cererea de revizuire, deşi se invocă şi acest motiv de revizuire, nu se face nicio referire la anumite hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice, iar prin concluziile scrise se afirmă că „există hotărâri potrivnice în acelaşi dosar, hotărâri date de Casa de Pensii, contradictorii, care nu a ţinut cont de expertizele efectuate şi de graficul ataşat la dosarul cauzei";.
Nu se poate reţine astfel în cauză nici incidenţa acestui motiv de revizuire, câtă vreme textul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se referă în mod expres la existenţa unor hotărâri definite potrivnice date de instanţe judecătoreşti (fundamentul acestui motiv de revizuire reprezentându-l instituţia puterii lucrului judecat), neputând fi subsumată, aşadar, acestui motiv de revizuire, situaţia existenţei unor decizii contradictorii emise de Casa de Pensii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul T.G., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., art. 3041 din acelaşi Cod, art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În susţinerea recursului, revizuentul a arătat că respingerea cererii de revizuire, a întâmpinării şi a notelor scrise reprezintă o încălcare a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil şi a reiterat motivele conţinute în cererea de revizuire.
Recursul este inadmisibil, pentru următoarele argumente:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită";.
Aceasta înseamnă că, în cazul în care cererea de revizuire s-a judecat de către o instanţă de recurs, hotărârea dată în revizuire nu mai este susceptibilă de recurs, ea fiind irevocabilă.
Hotărârea obiect al revizuirii, respectiv, decizia civilă nr. 2626 din 02 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost dată în soluţionarea recursurilor declarate de T.G. şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 7392 din 20 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, fiind, deci, o decizie irevocabilă.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Cum hotărârea de soluţionare a recursului este irevocabilă, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul T.G. împotriva deciziei nr. 4324 din 24 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5852/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5855/2012. Civil. Partaj judiciar. Recurs → |
|---|
