ICCJ. Decizia nr. 5898/2012. Civil. Servitute. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5898/2012
Dosar nr. 6593/2/2011
Şedinţa publică din 2 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la 18 iulie 2011, revizuenta C.J. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B.I., revizuirea deciziei civile nr. 264 R pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, la data de 14 iunie 2011, solicitând anularea acesteia pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenta a susţinut că, prin sentinţa civilă nr. 2164 din 03 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Olteniţa, menţinută de Tribunalul Călăraşi prin decizia civilă nr. 15 din 09 februarie 2011 şi ulterior prin decizia civilă nr. 264 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de constituire a drumului de servitute.
S-a arătat că decizia a cărei revizuire s-a solicitat este potrivnică faţă de sentinţa civilă nr. 248 din 15 martie 1965 a Tribunalului Popular al Raionului Olteniţa - Regiunea Bucureşti, prin care s-a admis acţiunea introdusă de autorul său B.D.G. în contradictoriu cu autorii lui B.I., B.M.D. şi B.M.T., obligându-i pe aceştia să lase liberă trecerea pe o porţiune din terenul lor, pe o lăţime de 3,1 m şi 120 m lungime.
Revizuenta a arătat că hotărârile în raport de care s-a invocat contrarietatea s-au pronunţat asupra aceluiaşi obiect, între aceleaşi părţi (chiar dacă acestea vin prin reprezentare), pe aceeaşi cauză, astfel că, prin cea de-a doua decizie, a cărei revizuire s-a solicitat, s-a încălcat principiul autorităţii de lucru judecat, instituit de prevederile art. 1201 C. civ.
Prin decizia civilă nr. 428 R din 01 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire formulate în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi a declinat competenţa soluţionării cererii de revizuire formulate în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire având ca temei dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., aceasta trebuia îndreptată la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice, în speţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că hotărârile în discuţie aparţin Curţii de Apel Bucureşti şi Judecătoriei Olteniţa.
La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat întâmpinare intimatul B.I., solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Examinând cu prioritate excepţia invocată, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Curtea va constata că aceasta este întemeiată având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Prin decizia atacată cu prezenta cerere de revizuire, respectiv prin decizia nr. 264 R din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă C.J. împotriva deciziei civile nr. 15 A din 09 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia civilă.
În speţă, decizia atacată pe calea de atac extraordinară, de retractare, a revizuirii este o decizie pronunţată în recurs, care însă nu întruneşte condiţia evocării fondului, ceea ce implică fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze dându-se o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese aleasă până în acel moment.
Prin urmare, reţinând că prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul şi a menţinut decizia dată în apel şi, implicit, situaţia de fapt reţinută de Tribunalul Călăraşi, se va constata că nu s-a evocat fondul cauzei, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B.J. împotriva deciziei nr. 264/R din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, ca inadmisibilă.
Obligă pe revizuentă la 500 RON cheltuieli de judecată către intimatul B.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5889/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5915/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
