ICCJ. Decizia nr. 5942/2012. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5942/2012
Dosar nr. 9478/1/2011
Şedinţa publică din 3 octombrie 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă constată următoarele:
Prin decizia nr. 5570 din 29 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.N. împotriva deciziei nr. 387A din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
S-a reţinut că prin dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 s-a instituit o dispoziţie de exceptare de la beneficiul măsurilor reparatorii referitoare la imobilele - terenuri aflate în una din cele două ipoteze prevăzute de text, anume cele situate în extravilanul localităţilor şi cele ale căror regim juridic este reglementat prin legile fondului funciar.
Această normă de excepţie a fost constatată ca fiind justificată dat fiind caracterul de complinire al legii speciale de reparaţie în raport cu celelalte acte normative cu acelaşi caracter adoptate în materia fondului funciar.
Având în vedere prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a constatat că în speţă recurentul a beneficiat, în temeiul legilor fondului funciar, de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe totale de 15,81 ha teren, mai mult decât suprafaţa de 15,47 ha, proprietatea antecesoarei sale, M.E., preluată de stat, aspect necontestat şi reliefat de parte prin recurs.
Prin urmare, s-a reţinut că instanţa de apel, cu respectarea dispoziţiei de excepţie enunţată, a constatat că reclamantul nu mai poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, dreptul său fiind valorificat în baza celorlalte legi speciale de reparaţie.
Nu a fost găsită fondată nici critica privitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.
Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire M.N., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2, 3 şi 5 C. proc. civ.
A prezentat situaţia de fapt a preluării imobilului de către stat de la autoarea sa M.E., precum şi atribuirea ulterioară a acestuia C.A.P. Mitreni şi Societăţii Agricole F.
Totodată, a prezentat şi modul de soluţionare a cauzei de către instanţele judecătoreşti, arătând că până în prezent nu i s-a emis titlu pentru suprafaţa de 0,4250 ha cuprinsă în sentinţa nr. 439/2006, pentru care nu a fost pus nici în posesie.
A precizat că i s-a respins recursul prin decizia atacată, cu menţinerea tuturor motivelor instanţei de apel, deşi a făcut dovada că acestea sunt contrare probelor administrate în cauză.
În plus, a menţionat că pentru terenul în litigiu au fost emise două acte de proprietate către două persoane diferite.
A concluzionat că Primăria Mitreni, eludând sentinţa nr. 1385/1991 prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului, l-a atribuit Societăţii F., fără nicio bază juridică.
Cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în considerarea argumentelor ce succed:
Art. 322 pct. 2, 3 şi 5 C. proc. civ., invocate de revizuent ca temei de drept al cererii sale, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă şi dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
În cauză, însă, cererea de revizuire nu respectă cerinţele impuse de pct. 2, 3 şi 5 ale art. 322 C. proc. civ., pe care se întemeiază.
Se reţine astfel că revizuentul, în realitate, prin intermediul căii extraordinare de atac, urmăreşte o reanalizare a criticilor formulate, nu numai prin recurs ci de-a lungul întregului litigiu, solicitând, în fapt, o reapreciere a probelor administrate.
Or, calea revizuirii nu este deschisă părţii pentru a supune unui nou control de legalitate o critică dedusă judecăţii prin intermediul recursului şi care a primit o dezlegare jurisdicţională şi nici pentru reluarea unor aspecte ce ţin de fondul litigiului. Ar însemna, primind susţinerile revizuentului, ca hotărârea irevocabilă să fie cenzurată pe alte aspecte decât cele expres şi limitativ reglementate de normele procedurale.
În plus, textul cuprins la art. 322 C. proc. civ. cuprinde precizarea, în ceea ce priveşte hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă se atacă o hotărâre dată de o instanţă de recurs atunci când a evocat fondul.
Se constată că, în speţă, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată nici sub acest aspect, şi anume prin decizia atacată s-a respins ca nefondat recursul şi, prin urmare, nu s-a evocat fondul.
Pentru cele ce preced, având în vedere că pe calea revizuirii nu se pot aduce critici în afara celor expres şi limitativ prevăzute de lege, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de M.N. împotriva deciziei nr. 5570 din 29 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5939/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5943/2012. Civil. Nulitate căsătorie.... → |
|---|
