ICCJ. Decizia nr. 5915/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5915/2012
Dosar nr. 16573/3/2011
Şedinţa publică din 2 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, secţia civilă, la 15 septembrie 2010, reclamanta SC P.C. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.N., întoarcerea executării efectuate în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1170 din 11 aprilie 2008 a Tribunalului Prahova, casată prin decizia civilă nr. 1746 din 19 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, prin restabilirea situaţiei anterioare executării în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 6.912,14 RON, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data la care suma menţionată a fost virată în conturile executorului judecătoresc, până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 161 din 01 februarie 2011, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a de litigii de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Prahova a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, cererea trebuia adresată instanţei competente teritorial în raport cu sediul reclamantei, aflat în Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1818 pronunţată la 27 februarie 2012, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Prahova şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Prin considerentele acestei sentinţe, Tribunalul Bucureşti a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un conflict de muncă şi, prin urmare, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine, conform art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa or, după caz, sediul.
S-a reţinut că domiciliul contestatorului este în judeţul Prahova, astfel încât competenţa revine Tribunalului Prahova.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că, în speţă, competenţa soluţionării acţiunii revine în primă instanţă Tribunalului Bucureşti, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 4042 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executorii în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.
Astfel, raportat la obiectul acţiunii, care îl constituie restituirea unor drepturi băneşti, (reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paşti şi Crăciun pentru anii 2004-2007), rezultate dintr-un conflict de muncă, competenţa revine, conform art. 284 alin. (2) C. muncii, instanţei competente de la sediul reclamantei, întrucât în faza execuţională se naşte un nou raport juridic în care părţile au o altă calitate, de creditor şi debitor.
Cum sediul reclamantei se află în Bucureşti, competenţa soluţionării cererii de întoarcere a executării revine Tribunalului Bucureşti.
Curtea va avea în vedere că prin decizia nr. 5/2012, publicată în M. Of. Partea I nr. 251/13.04.2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând recursul în sensul legii, a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., instanţa judecătorească competentă potrivit legii să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria.
Această decizie nu se poate, însă, aplica în speţă, întrucât, pe de o parte, nu era publicată la data desesizării celei de a doua instanţe şi a constatării declanşării conflictului de competenţă, iar, pe de altă parte, nu s-ar putea stabili o a treia instanţă competentă, alta decât cele aflate în conflict.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5898/2012. Civil. Servitute. Revizuire - Fond | ICCJ. Decizia nr. 5939/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
