ICCJ. Decizia nr. 5885/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5885/2012
Dosar nr. 3780/117/2007
Şedinţa publică din 2 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj la 30 august 2007, reclamanţii S.I., K.A. şi S.A. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin Municipiul Cluj Napoca, prin Primar, Primarul Municipiului Cluj Napoca, şi A.D. Societate Cooperativă Meşteşugărească, solicitând să se constate că niciunul dintre pârâţi nu le-a soluţionat notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrată la BEJ S.M.R. şi să fie obligaţi aceştia să emită dispoziţie motivată prin care să constate că imobilul înscris în C.F. A Cluj, A+1, teren cu nr. top. 1/2, a fost preluat abuziv de Statul Român.
S-a solicitat să se dispună restituirea în natură a terenului liber şi a terenului pe care sunt amplasate construcţiile uşoare şi demontabile, înscrise în aceeaşi carte funciară, iar pentru terenul ocupat de construcţii să se acorde în schimb un alt teren de valoare economică egală sau despăgubiri băneşti la valoarea de circulaţie a imobilului, urmând să se dispună şi întabularea dreptului de proprietate în favoarea lor.
Prin sentinţa civilă nr. 1015 din 23 noiembrie 2010, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis în parte acţiunea reclamanţilor S.I. şi K.A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca şi a stabilit îndreptăţirea acestora la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţă de 4.060 m.p., înscris în C.F. A Cluj, nr. top. 1/2, situat în municipiul Cluj Napoca, judeţul Cluj, în cuantum de 203.000 euro în echivalent la data plăţii, despăgubiri ce se vor plăti în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Municipiul Cluj Napoca, prin Primar, şi, A.D. Societate Cooperativă Meşteşugărească, prin lichidator C.S., pentru constatarea resoluţionării notificării, restituire în natură sau în compensare, întabulare drept de proprietate în cartea funciară.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.A., care nu a formulat notificare.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Cluj Napoca şi a fost obligat acesta la 1.900 RON cheltuieli de judecată către reclamanţii S.I. şi K.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, iniţial, imobilul a fost înscris în C.F. B Cluj, cu nr. top. 1, constituind proprietatea numiţilor S.M. şi S.I. În anul 1975, în baza Decretului nr. 249/1975, imobilul cu nr. top. 1 a fost dezmembrat în două nr. top. noi, astfel: nr. top. 1/2, teren în suprafaţă de 4.060 m.p., care a fost transcris în C.F. A Cluj în favoarea Statului Român şi nr. top. 1/1 teren în suprafaţă de 8.080 m.p., care a rămas în vechea carte funciară. Pe acest teren a fost eliberată autorizaţia de executare de lucrări din 1975 pentru construirea unui atelier de ceramică, gresie.
Prima instanţă a reţinut că, la apariţia Legii nr. 10/2001, numai reclamanţii S.I. şi K.A. au formulat notificare, prin care au solicitat măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru terenul în suprafaţă de 4.060 m.p., cu nr. top. 1/2 înscris în C.F. A Cluj, aceştia dovedind calitatea de moştenitori ai foştilor proprietari ai imobilului.
Conform copiei notificării depuse la dosar s-a reţinut că doar cei doi reclamanţi au notificat în termenul legal Primarul Municipiului Cluj Napoca pentru acordarea de măsuri reparatorii, cu privire la S.A. fiind incidente dispoziţiile art. 4 şi 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la imobilul solicitat, prima instanţă a constatat că din expertiza efectuată de expert M.T.M. a rezultat că din incinta împrejmuită de 5.850 m.p. în care se găsesc construcţiile întabulate în favoarea pârâtei A.D. Societate Cooperativă Meşteşugărească, hala de producţie are dimensiuni mari şi ocupă 1/3 din suprafaţa incintei. S-a apreciat că modul de dispunere a construcţiilor din incinta în litigiu face ca gradul de ocupare a terenului să fie integral. S-a stabilit valoarea de circulaţie la 50 euro/m.p. de teren.
Deşi reclamanţii au formulat un petit de constatare a nesoluţionării în termen a notificării, în condiţiile în care următoarele petite vizează realizarea dreptului, s-a considerat că primul petit nu este admisibil potrivit dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ.
S-a reţinut că în condiţiile în care terenul nu poate fi restituit în natură, iar în cartea funciară figurează ca proprietar Statul Român, Primarul Municipiului Cluj Napoca este entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Acţiunea formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, Municipiul Cluj Napoca şi A.D. Societate Cooperativă Meşteşugărească a fost respinsă, cu motivarea că reclamanţii nu au făcut dovada că la dispoziţia Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 există imobile care pot fi oferite în compensare, iar faţă de ultima pârâtă, nefiind posibilă restituirea în natură, soluţionarea notificării revine Primarului.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru aplicarea trunchiată a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 şi ignorarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3), care prevăd că se restituie şi terenul ocupat de construcţii autorizate, care însă sunt uşoare şi demontabile.
Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel şi de pârâţii Municipiul Cluj Napoca şi Primarul Municipiului Cluj Napoca, care au solicitat modificarea în sensul obligării autorităţii competente de a acorda despăgubiri în condiţiile legii speciale.
De asemenea, s-a menţionat că, în speţă, competenţa soluţionării notificării revine unităţii deţinătoare a imobilului, care este A.D. Societate Cooperativă Meşteşugărească. Pârâţii au criticat sentinţa atacată şi în ceea ce priveşte calculul valorii de piaţă a terenului revendicat, arătând că autoritatea publică competentă să acorde despăgubirile este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanţa neputându-se substitui acesteia.
Reclamanţii au arătat că înţeleg să renunţe la apelul declarat, însă la solicitarea instanţei au precizat că renunţă doar în măsura în care curtea de apel va respinge apelurile pârâţilor, astfel că, în subsidiar, au solicitat admiterea apelului lor.
Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 209/A din 13 octombrie 2011, a admis în parte apelul reclamanţilor S.I. şi K.A. şi apelul pârâţilor Municipiul Cluj Napoca şi Primarul Municipiului Cluj Napoca şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul admiterii în parte a acţiunii în contradictoriu cu pârâta A.D. Societate Cooperativă Meşteşugărească, prin lichidator C.S.
S-a stabilit dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 203.000 euro, în condiţiile Titlului VII, pentru parcela cu nr. top. 1/2 din C.F. A Cluj şi a fost obligat pârâtul la 1.900 RON cheltuieli de judecată la prima instanţă.
S-a respins acţiunea faţă de pârâţii Municipiul Cluj Napoca şi Primarul Municipiului Cluj Napoca.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei privind respingerea acţiunii faţă de Statul Român, prin Primar, şi a acţiunii reclamantei S.A.
S-a respins ca nefondat apelul reclamantei S.A.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, aşa cum rezultă din cuprinsul cărţii funciare, proprietar al terenului este Statul Român, care l-a atribuit pârâtei Cooperativa A.D. Cluj Napoca în vederea edificării unor construcţii asupra cărora aceasta şi-a înscris dreptul de proprietate.
Raportat la această stare de fapt, s-a constatat că, în realitate, entitatea deţinătoare a imobilului în sensul art. 21 şi 22 din Legea nr. 10/2001 este pârâta A.D. Societate Cooperativă Meşteşugărească, imobilul neregăsindu-se în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale pentru ca primarul să aibă obligaţia de a emite dispoziţie motivată asupra notificării.
S-a reţinut că reclamanţii au solicitat iniţial restituirea în natură sau acordarea măsurilor compensatorii, însă, inclusiv din probele administrate în apel, rezultă că aceste cereri sunt nefondate.
În ceea ce priveşte apelul reclamantei S.A. s-a constatat că aceasta nu a formulat notificare.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, Cabinetul Individual Practician în insolvenţă C.S., în calitate de administrator judiciar al Societăţii Cooperatiste Meşteşugăreşti A.D., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâta a susţinut că dispozitivul deciziei atacate conţine elemente contradictorii, în sensul că deşi acţiunea a fost respinsă faţă de pârâţii Municipiul Cluj Napoca, Primăria Municipiului Cluj Napoca şi Statul Român, prin Primar, totuşi un pârât a fost obligat la cheltuieli de judecată pentru prima instanţă.
Ca atare, s-a susţinut că se impune a fi clarificată problema calităţii procesuale pasive, întrucât, urmare a soluţionării apelului, ar rezulta că are calitate numai pârâta A.D., acesteia revenindu-i obligaţia de a plăti şi cheltuielile de judecată.
De asemenea, s-a susţinut că este confuză şi maniera de stabilire a despăgubirilor, fiind total nelegală stabilirea despăgubirilor în contradictoriu cu A.D., deşi aceasta nu deţine bunul în patrimoniu, dreptul de proprietate fiind înscris în favoarea Statului Român, iar pârâta fiind întabulată doar cu un drept de folosinţă, recunoscut în continuare chiar de Primăria Municipiului Cluj prin adresa din 13 ianuarie 2011.
Ca atare, recurenta a susţinut că, nefiind deţinătoare în sensul definit de Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, nu are nici calitatea de entitate învestită cu soluţionarea notificării, situaţie adusă la cunoştinţa intimaţilor reclamanţi cu adresa din 07 noiembrie 2007.
Pe cale de consecinţă, s-a reţinut că nu se poate reţine culpa sa procesuală pentru a putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, s-a învederat că, prin cererea introductivă, reclamanţii nu au formulat niciun capăt de cerere prin care să fie contestat conţinutul acestui înscris care le-a fost comunicat de A.D.
Examinând criticile invocate prin motivele de recurs raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Parcela cu nr. top. iniţial 1, a fost înscrisă în C.F. B Cluj ca fiind proprietatea autorilor reclamanţilor.
Acest imobil a fost parţial expropriat prin Decretul nr. 249/1975 de Statul Român, parcela iniţială fiind dezlipită, iar parcela cu nr. top. 1/2 fiind transcrisă în C.F. nou deschisă A Cluj, în favoarea statului.
În baza autorizaţiei pentru executare de lucrări din 1975 a Consiliului Popular al Municipiului Cluj, a memoriului justificativ proiect al CPCD UCECOM Bucureşti, avizului din 1975 al Sfatului Popular al Judeţului Cluj şi a releveului proiect din 1993 asupra construcţiei edificate pe terenul în litigiu s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea pârâtei Cooperativa A.D. Cluj Napoca.
Din cuprinsul cărţii funciare rezultă astfel, că proprietar asupra terenului este Statul Român, care l-a atribuit pârâtei A.D. în vederea edificării unor construcţii asupra cărora aceasta şi-a înscris dreptul de proprietate.
În consecinţă, se va reţine că, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, pârâta A.D. Societate Cooperativă Meşteşugărească are calitatea de unitate deţinătoare în sensul dispoziţiilor art. 21 şi 22 din Legea nr. 10/2001.
În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, entitatea obligată să primească şi să soluţioneze notificarea nu este numai proprietarul bunului solicitat, ci şi deţinătorul acestuia, respectiv titularul dreptului de folosinţă.
De altfel, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, definesc unitatea deţinătoare ca fiind unitatea cu personalitate juridică, ce exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituţia prefectului sau orice altă instituţie publică), fie entitatea cu personalitate juridică ce are înregistrat în patrimoniul său bunul ce face obiectul Legii nr. 10/2001, indiferent de titlu (regii autonome, societăţi comerciale cu capital de stat, organizaţii cooperatiste).
Prin urmare, fiind titulara dreptului de proprietate asupra contestaţiei edificate pe terenul în litigiu şi titulara dreptului de folosinţă asupra acestuia din urmă, pârâtei-recurente îi revine obligaţia de a stabili măsurile reparatorii în echivalent la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Înştiinţarea reclamanţilor prin adresa din 07 noiembrie 2007 în sensul că A.D. nu ar fi competentă să soluţioneze notificarea nu poate fi interpretată ca o dispoziţie prin care s-a soluţionat cererea acestora de acordare a măsurilor reparatorii. Ca atare, nu se poate susţine că reclamanţii ar fi avut posibilitatea să conteste conţinutul înscrisului, considerat ca fiind echivalent unei dispoziţii motivate, printr-un capăt de cerere distinct.
Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.7 şi 8 C. proc. civ. nu vor fi examinate, acestea fiind invocate formal, fără ca din dezvoltarea criticilor aduse deciziei recurate să rezulte argumente care să se circumscrie acestor cazuri de nelegalitate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul declarat de pârâtă este nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.D. Societate Cooperativă Meşteşugărească împotriva deciziei nr. 290/A din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5833/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5888/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
