ICCJ. Decizia nr. 593/2012. Civil. Dizolvare persoana juridică. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 593/2012
Dosar nr. 6657/211/2009
Şedinţa publică din 2 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 10348 din 14 iulie 2009, pronunţată în dosarul nr. 6657/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a respins cererea de revizuire formulată şi precizată de revizuenta F.P.F.S., în contradictoriu cu intimaţii F.F.B.O.R. al Bucovinei-Suceava, Prefectul judeţului Suceava şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava.
Prin decizia civilă nr. 571/A din 4 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 6657/211/2009 s-a respins apelul declarat de revizuenta F.P.F.S. împotriva încheierii civile nr. 10348 din 14 iulie 2009, pronunţată în dosarul nr. 6657/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a menţinut-o în întregime.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta F.P.F.S., iar prin decizia civilă nr. 933/R din 11 martie 2011, Curtea de Apel Cluj - secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta F.P.F.S.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din data de 26 februarie 2010, s-a dispus suspendarea judecăţii recursului, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.
Din oficiu, la data de 01 martie 2011, s-a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea excepţiei de perimare, acordându-se termen la data de 11 martie 2011.
Având în vedere că de la data suspendării pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., niciuna dintre părţi nu a îndeplinit niciun act de procedură susceptibil să întrerupă cursul perimării, dosarul rămânând în nelucrare din vina părţilor mai mult de un an de zile, instanţa a constatat perimată cererea de recurs, potrivit art. 248 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuenta F.P.F.S., arătând că, în mod nelegal şi contrar dispoziţiilor art. 253 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a pronunţat o hotărâre irevocabilă prin care a constatat perimat recursul, deşi textul menţionat prevede expres că această hotărâre este supusă recursului, în 5 zile de la pronunţare.
S-a mai invocat şi nelegala citare datorată neindicării obiectului judecăţii, ceea ce a împiedicat recurenta să-şi facă apărările necesare, în sensul că a fost citată pentru recurs, şi nu pentru constatarea perimării recursului.
Recurenta a susţinut că perimarea nu operează în cauză, nefiind întrunită cerinţa prevăzută de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., deoarece rămânerea în nelucrare a dosarului nu se datorează vinei recurentei şi, în plus, nu i-a fost comunicată încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.
În şedinţa publică din 2 februarie 2012, instanţa‚ din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţie întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia recurată, s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta F.P.F.S. împotriva deciziei civile nr. 571/A din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.
Această dispoziţie legală nu trebuie, însă, să fie interpretată în sensul că şi hotărârea de perimare a recursului este susceptibilă a fi atacată cu recurs.
Acest text de lege, la data când a fost introdus în Codul de procedură civilă, a urmărit numai să desfiinţeze apelul împotriva hotărârilor date în perimare, iar nu să deschidă posibilitatea recursului la recurs.
Textul este redat în Titlul III C. proc. civ., la judecata în primă instanţă şi deci se referă numai la hotărârile pronunţate în fond de prima instanţă. Potrivit art. 298 şi art. 316 C. proc. civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, iar cele privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice dispoziţiilor care reglementează cele două căi de atac.
Conform art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile, hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Or, în speţă, fără a soluţiona fondul pricinii, curtea de apel a pronunţat o hotărâre asupra recursului, constatându-l perimat.
Prin urmare, decizia recurată, fiind dată în recurs, este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. şi nu se încadrează în dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care prevede ce hotărâri se pot ataca cu recurs, astfel că instanţa, fără a mai analiza celelalte critici formulate de recurenta-revizuentă, va respinge recursul declarat de aceasta, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta F.P.F.S. împotriva deciziei nr. 933/R din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj - secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 5928/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5932/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
---|