ICCJ. Decizia nr. 6002/2012. Civil. Conflict de competenţă. Nulitate act, pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6002/2012
Dosar nr. 48910/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 04 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 februarie 2011 la Tribunalul Braşov reclamantul S.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti - Casa de pensii sectorială ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei şi, în subsidiar, a contestat cuantumul pensiei.
Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 653/M din 14 aprilie 2011 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut în esenţă că, în speţă, acţiunea fiind formulată împotriva unei decizii de pensionare emisă în temeiul Legii nr. 119/2010 şi H.G. nr. 735/2010 este de competenţa instanţei de la sediul Casei sectoriale de pensii potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000.
Astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3377 din 10 aprilie 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Braşov şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În motivarea soluţiei sale, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, se pune problema legii aplicabile referitoare la instanţa competentă teritorial a o soluţiona, dat fiind că în timp au existat reglementări diferite.
Domiciliul contestatorului este în Municipiul Braşov, Judeţul Braşov.
La data sesizării instanţei Legea nr. 19/2000 era abrogată, normele de procedură referitoare la competenţă fiind modificate începând cu data de 1 ianuarie 2011 prin Legea nr. 263/2010, care prin art. 154 dispune „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. a Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul"; (2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul";.
Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010. Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat.
Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ. „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche";.
Norma de imediată aplicare este art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa revenind instanţei de la domiciliul reclamantului, deşi decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi: Legea nr. 19/2000 care prevedea ca instanţă competentă în această situaţie este instanţa de la domiciliul pârâtului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi Curţi de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, pentru considerentele ce succed:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispoziţiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acţiunii şi nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, respectiv 18 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul";.
Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, cât şi de la cele ale dreptului comun.
Trebuie precizat totodată că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de Case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul S.M. are domiciliul în judeţul Braşov, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5986/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6003/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
