ICCJ. Decizia nr. 6003/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6003/2012
Dosar nr. 61815/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 04 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 mai 2011 la Tribunalul Iaşi reclamantul M.D. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor - Casa de pensii sectorială, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâţii să fie obligaţi la anularea deciziei de recalculare a pensiei, menţinerea deciziei de pensie stabilită în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 179/2004, suspendarea efectelor deciziei de recalculare emisă în baza Legii nr. 119/2010 de Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor pe durata soluţionării cauzei, obligarea la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 179/2004 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 şi a dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1546 din 6 iunie 2011 Tribunalul Iaşi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că obiectul cauzei îl constituie contestaţia împotriva deciziei de pensionare nr. 124438 din 27 decembrie 2010 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor privind recalcularea pensiei reclamantului, în temeiul Legii nr. 119/2010, beneficiar al unei pensii stabilită în temeiul Legii nr. 164/2001. Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000.
Conform art. 156 din Legea nr. 19/2000 „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul";.
În speţă nu este vorba de o cerere îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a Casei teritoriale de pensii, ci împotriva intimatului Ministerul Administraţiei şi Internelor, competenţa revenind instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul intimatul.
În speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 263/2010 deoarece această lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, iar decizia a fost emisă în decembrie 2010 în baza Legii nr. 1169/2010 şi H.G. nr. 735/2010.
Astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 5031 din 28 mai 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Iaşi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În motivarea soluţiei sale, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, se pune problema legii aplicabile referitoare la instanţa competentă teritorial a o soluţiona, dat fiind că în timp au existat reglementări diferite.
Domiciliul reclamantului este în oraşul Iaşi, Judeţul Iaşi.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi constatare a pensiilor recalculate este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000.
Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul";.
În accepţiunea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 Casele teritoriale de pensii erau Casele judeţene înfiinţate în fiecare municipiu reşedinţă de judeţ precum şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Potrivit art. 53-54 din Legea nr. 164/2001 şi art. 53-54 din Legea nr. 179/2004 la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciul Român de Informaţii erau constituite organe de pensii şi Case de pensii, ca structuri în cadrul acestor instituţii, precum şi comisii de contestaţii.
Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 şi a abrogat Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor teritoriale de pensii ori împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul";.
Acţiunea a fost introdusă la data de 18 mai 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Împrejurarea că Legea nr. 119/2010 în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată trimite în privinţa procedurii de contestare la dispoziţiile Legii nr. 19/2000 nu constituie un argument pentru stabilirea competenţei jurisdicţionale în baza unui act normativ abrogat la data promovării acţiunii în justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi Curţi de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, pentru considerentele ce succed:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispoziţiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acţiunii şi nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, respectiv 18 mai 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul";.
Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, cât şi de la cele ale dreptului comun.
Trebuie precizat totodată că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de Case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul M.D. are domiciliul în judeţul Iaşi, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6002/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 6004/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
