ICCJ. Decizia nr. 605/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 605/2012
Dosar nr. 28510/3/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul H.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ş.N. şi SC Ş.Ş.I. SRL, obligarea acestora în solidar, la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale; să se constate îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi, ca efect al acesteia, să se dispună sancţionarea pârâţilor, în sensul de a publica fiecare, integral, această hotărâre de sancţionare sub titlul „Anunţ judiciar”, pe cheltuiala lor, în trei cotidiane centrale („Evenimentul”, „România liberă” şi „Ziua”); obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că, în cursul anului 2006, între societatea B.I.C. Gmbh şi societatea T. Gmbh, a fost încheiat un contract în baza căruia societatea T. Gmbh a elaborat un proiect preliminar al circuitului automobilistic din jurul Palatului Parlamentului, programat să se desfăşoare în prima jumătate a anului 2006, sub girul Federaţiei Internaţionale de Automobilism şi Automobil Club Român.
S-a mai arătat că, proiectul preliminar, conţinând piese scrise şi desenate, planuri cartografice şi planşe fotografice, a fost finalizat şi predat către beneficiarul B.I.C. Gmbh la 23 mai 2005. Deşi proiectul a fost elaborat în totalitate de echipa de arhitecţi din cadrul societăţii T. Gmbh, la data de 05 august 2005 pârâtul Ş.N., fără drept, a depus la O.S.I.M. o cerere pentru înregistrarea ca model industrial a proiectului sus menţionat, sub denumirea „circuit auto moto sport urban”, cerere respinsă la 30 mai 2006 prin Hotărârea nr. 18/218 a Comisie de examinare din cadrul O.S.I.M., pe motiv că obiectul acesteia nu reprezenta un desen industrial.
S-a arătat totodată că, pârâtul a depus la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, la 10 august 2005, o cerere prin care a solicitat înregistrarea unui program de calculator - tipul aplicaţie de afaceri, denumit „Circuit auto moto sport urban în juriul Palatului Parlamentului”, fiindu-i eliberat certificatul din 16 august 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 754 din 27 mai 2009, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată, reţinând că reclamantul nu a putut să-şi dovedească pretenţiile formulate în faţa instanţei, singura probă administrată în cauză fiind proba cu interogatoriul pârâţilor, prin care însă nu a reuşit să dovedească îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul H.B.
Prin decizia civilă nr. 146/A din 3 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi stabilirii în sarcina pârâtului a obligaţiilor de despăgubire morală faţă de reclamant, la valoarea echivalentă lei a sumei de 10.000 euro, la cursul oficial de schimb valutar de la data plăţii efective, precum şi de publicare pe cheltuiala pârâtului a prezentei hotărâri sub titlul ";Anunţ judiciar";, în cotidianele ";Evenimentul";, ";România Liberă"; şi ";Ziua";; a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată împotriva pârâtei SC Ş.Ş.I. SRL; a obligat pârâtul persoană fizică la plata, către reclamant, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.216 lei, reprezentând taxa de timbru şi timbrul judiciar corespunzătoare admiterii în parte a acţiunii.
În motivarea acestei soluţii s-a arătat că prin depăşirea limitelor unor critici decente, justificate de invocarea paternităţii asupra proiectului de circuit automobilistic, poate fi reţinută în sarcina pârâtului fapta ilicită de denigrare la adresa reclamantului, prin acte săvârşite în mod repetat, cu depăşirea limitelor libertăţii de exprimare.
Această concluzie a fost raportată la memoriile adresate de pârât instituţiilor statului, în care s-au folosit acuzaţii virulente la adresa reclamantului. Aceleaşi acuzaţii au fost efectuate şi în mass media, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor, şi au avut ca rezultat afectarea credibilităţii reclamantului în mediul de afaceri.
Obiectul cercetării prezente, nu este reprezentat de stabilirea dreptului de autor al vreuneia dintre părţi asupra proiectului circuitului automobilistic organizat în jurul Palatului Parlamentului în august 2008, ci măsura în care demersurile recunoscute de către pârât ca fiind efectuate în mass-media şi la autorităţile statului, în legătură cu acest eveniment, au fost legitime şi lipsite de caracter denigrator la adresa reclamantului.
Pentru a aprecia asupra legitimităţii şi, implicit, asupra vinovăţiei, instanţa de apel a reţinut că este important a se stabili persoana în favoarea căreia operează prezumţia de autor al proiectului de circuit, respectiv persoana sub numele căreia opera a fost adusă la cunoştinţa publică pentru prima dată. Sub acest aspect, instanţa de apel a constatat că prin întâmpinarea formulată în primă instanţă, însuşi pârâtul, în concordanţă cu susţinerile reclamantului, recunoaşte depunerea iniţială a proiectului în anul 2005, la Primăria Municipiului Bucureşti, sub numele T. Gmbh şi B.S. S.D. SRL, ulterior fiind inscripţionat numelui B.I.C. Gmbh, societate reprezentată de reclamant. Menţionarea terţului societatea T. GmbH, persoana juridică germană, la prima prezentare publică a proiectului, confirmă afirmaţiile reclamantului privind cooperarea cu această societate în elaborarea documentaţiei, demersul fiind precedent celor aparţinând pârâtului, de înregistrare a protecţiei sub forma programului informatic (certificat O.R.D.A. din 16 august 2005) şi a desenului industrial (certificat O.S.I.M. din 05 august 2005, publicat în B.O.P.I. nr. 10/2005), respectiv de publicare a unei cărţi în legătură cu acest subiect.
Fixarea cronologică a acestor demersuri este necesară în stabilirea modului în care pârâtul a acţionat, fiind relevante sub aspectul bunei sau relei credinţe a acestuia, respectiv a exonerării de răspundere delictuală, prin aprecierea asupra justificării acţiunilor sale.
Fără a primi opunerea probatorie creată de înregistrarea proiectului de către reclamant, sub forma mărcii comunitare figurative la O.H.I.M. sub nr. 005574678 din 13 decembrie 2007, respectiv de declanşare a cercetării penale a pârâtului în dosarul nr. 45/P/2006, instanţa de apel a reţinut că atare verificări ar antama fondul dreptului de autor, depăşind limitele cercetării cu care a fost învestită. Este important a se stabili dacă demersurile pârâtului au depăşit limitele apărării pretinsului său drept de autor.
Declanşarea unui conflict mediatizat în mass-media, cu antamarea unor aspecte din viaţa personală a reclamantului şi afectarea imaginii acestuia, astfel cum s-a reţinut din declaraţiile martorilor, nu poate justifica apărarea unui drept al pârâtului, cu încălcarea unor drepturi ale reclamantului. Dezvăluirea faţă de public a unor date personale şi activităţi curente ale reclamantului, peste voinţa acestuia, afirmaţiile negative şi acuzaţiile exprese, prin acţiuni repetate, pot fi calificate ca fiind circumscrise unei acţiuni denigratoare, cu efect în planul vieţii private, onoarei şi reputaţiei, prin afectarea dreptului la imagine al reclamantului, sub forma vinovăţiei pârâtului.
Cum legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul de imagine aparţinând reclamantului este evidentă, conform celor mai sus menţionate, instanţa de apel a reţinut că sancţiunea într-o pricină de răspundere civilă delictuală, nu este calculabilă strict contabil, ci doar delictual, printr-o apreciere globală, care să oblige pe autorul faptei ilicite, la o reparaţie suficientă pentru cel vătămat.
Astfel, s-a constatat că reparaţia poate fi efectuată în două modalităţi, atât pecuniar, în concordanţă cu solicitarea reclamantului, însă îndreptată către un cuantum moderat, cât şi printr-o reparaţie de imagine publică, în sensul publicării hotărârii de reparaţie, pe cheltuiala făptuitorului, în trei cotidiene de largă circulaţie, astfel cum s-a solicitat prin acţiune.
Nefiind dovedite în sarcina persoanei juridice, elementele răspunderii civile delictuale, în ansamblul care să conducă la stabilirea vinovăţiei pentru o acţiune repetat denigratoare, Curtea a respins cererea faţă de aceasta, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat şi motivat recurs, în termen legal, apelantul-pârât Ş.N. pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestora, s-a arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre ce nu este motivată, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Instanţa de apel dezvoltă mai multe aserţiuni cu caracter general legate de prejudiciul suferit, fapta ilicită, legătura de cauzalitate şi vinovăţia pârâtelor, fără ca acestea să se regăsească concret în materialul probator.
Decizia recurată nu este fundamentată pe elemente de ordin probator, fiindu-i atrasă recurentului răspunderea civilă delictuală în mod profund injust.
Probatoriul din acest dosar îl constituie un articol dintr-un ziar, precum şi declaraţiile martorilor propuşi de apelantul - intimat. Prin articolul menţionat, revista în cauză susţine că l-ar fi acuzat pe intimat de „furt intelectual”.
Declaraţiile martorilor propuşi de către intimat şi audiaţi de instanţa de apel, filele 51-60 respectiv 62 din dosarul instanţei de apel, nu pot sta la baza condamnării sale, având în vedere atât conţinutul lor, cât şi puternicul subiectivism al martorilor.
Apreciază că nu se poate da valoare juridică sancţionatorie unei mărturii în care se susţine „am auzit despre posibile acuzaţii în mass media ale pârâtului la adresa reclamantului însă nu cunosc detalii…”, „afirmaţiile acuzatoare se refereau în principal la paternitatea asupra circuitului"; (declaraţia domnului E.T. fila 62 dosar apel).
Cu atât mai mult, recurentul se consideră profund nedreptăţit atunci când este condamnat pe baza unei mărturii conform căreia „mi s-au adus la cunoştinţă de un jurnalist, într-o discuţie particulară, despre afirmaţiile jignitoare la adresa reclamatului efectuate de pârât.”
Aceiaşi martori nu au putut fi audiaţi la instanţa de fond din vina instanţei de fond.
Motivele de apel nu fac decât să încerce să demonstreze că „paternitatea” proiectului circuitului ar aparţine unei alte persoane şi nu recurentului, citându-se pe mai multe pagini concluzii ale unei expertize extrajudiciare.
În prezent recurentul-pârât se află în posesia certificatului de înregistrare a desenului/modelului eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii si Mărci. Contrar celor afirmate în motivele de apel de către apelantul – intimat, acesta nu i-a fost eliberat în mod abuziv, ci în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
De asemenea, plângerea penală formulată împotriva recurentului a fost soluţionată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul municipiului Bucureşti, dispunându-se neînceperea urmăririi penale împotriva acestuia.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Este fondată critica recurentului privind modul în care instanţa de apel a reţinut vinovăţia sa, în condiţiile în care acesta a depus la dosar certificatul de înregistrare a desenului/model industrial din 23 octombrie 2008 (filele 205-206 ale dosarului primei instanţe), admis la înregistrare prin decizia civilă nr. 433 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, prin care recurentul-pârât este recunoscut ca autor al acestui desen industrial.
Înalta Curte constată că, analizând condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta, prejudiciul, legătură de cauzalitate şi vinovăţia, instanţa de apel a plecat de la o premisă greşită.
Astfel, aceasta a motivat că reclamantul este prezumat ca autor al proiectului de circuit, luând în considerare numele sub care opera a fost adusă la cunoştinţa publică pentru prima dată, în condiţiile în care această prezumţie a fost răsturnată în mod irevocabil prin constatarea faptului că pârâtul este autorul desenului industrial „plan de circuit auto-moto-sport urban”, astfel cum rezultă din certificatul de înregistrare a desenului/model industrial din 23 octombrie 2008, admis la înregistrare prin decizia civilă nr. 433 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, pronunţată de către o instanţă de recurs, deci intrată sub putere de lucru judecat.
Deşi instanţa de apel a specificat faptul că obiectul cercetării nu este reprezentat de stabilirea dreptului de autor al vreuneia dintre părţi asupra proiectului circuitului automobilistic organizat în jurul Palatului Parlamentului în august 2008, totuşi a considerat că este necesar a se stabili persoana în favoarea căreia operează prezumţia de autor al proiectului de circuit, respectiv persoana sub numele căreia opera a fost adusă la cunoştinţa publică pentru prima dată. Sub acest aspect, instanţa de apel a constatat că depunerea iniţială a proiectului în anul 2005, la Primăria Municipiului Bucureşti, s-a realizat sub numele T. Gmbh şi BS S.D. SRL, ulterior fiind inscripţionat numele B.I.C. Gmbh, societate reprezentată de reclamant.
În acelaşi timp s-a constatat că demersurile reclamantului de înregistrare a protecţiei sub forma programului informatic (certificat O.R.D.A. nr. 1837 din 16 august 2005) şi a desenului industrial (certificat O.S.I.M. nr. F0516 din 05 august 2005, publicat în B.O.P.I. 10/2005), respectiv de publicare a unei cărţi în legătură cu acest subiect, au fost anterioare celor aparţinând pârâtului, fără a avea în vedere că dreptul de autor al pârâtului asupra desenului industrial – plan de circuit auto moto în jurul Palatului Parlamentului - a fost recunoscut în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 433 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti şi admis la înregistrare în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti, astfel cum rezultă din certificatul din 23 octombrie 2008.
Prin urmare, plecând de la o premisă greşită, instanţa de apel şi-a continuat raţionamentul juridic, neanalizând condiţiile răspunderii civile delictuale prin prisma acestui înscris, deşi era determinant sub aspectul dovedirii uneia dintre condiţiile generale ale atragerii răspunderii civile delictuale, respectiv vinovăţia.
Având în vedere această împrejurare, Înalta Curte consideră că se impune reanalizarea condiţiilor răspunderii civile delictuale din perspectiva existenţei acestui înscris, care confirmă calitatea recurentului-pârât de autor al desenului industrial, plan de circuit auto moto în jurul Palatului Parlamentului.
Pentru a nu prejudicia părţile de posibilitatea de a-şi formula apărări faţă de această nouă abordare asupra fondului cauzei şi pentru a nu le priva de un grad de jurisdicţie, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanţa de apel, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte celelalte critici ale recurentului întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea se referă la modul de interpretare a probelor de către instanţa de apel, astfel încât nu se încadrează în motivul de recurs invocat, deoarece posibilitatea instanţei de recurs de a verifica situaţia de fapt rezultând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate a constituit un alt motiv de recurs, prevăzut în art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000, ceea ce face ca instanţa de recurs să nu mai poată efectua un control de legalitate asupra acestui aspect.
De asemenea, criticile recurentului întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., privind nemotivarea de către instanţa de apel a deciziei pronunţate, nu se mai impun a fi analizate ca urmare a soluţiei de casare cu trimitere.
Pentru argumentele expuse anterior şi în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, casată decizia recurată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ş.N. împotriva deciziei nr. 146/A din 3 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6005/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 612/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
