ICCJ. Decizia nr. 6009/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6009/2012
Dosar nr. 5215/117/2009
Şedinţa publică din 04 octombrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia nr. 292/A din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul G.D.M. împotriva sentinţei civile nr. 63 din 21 ianuarie 2010 a Tribunalului Cluj. A schimbat sentinţa şi a admis acţiunea obligându-l pe pârât să emită dispoziţie de soluţionare a notificării în sensul restituirii în natură a terenului liber în suprafaţă de 2.213 m.p. şi propunerii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafaţa de 1.810 m.p. teren din acelaşi imobil.
L-a obligat pe intimat la 12.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit probelor administrate terenul este amplasat în intravilanul localităţii, fiind suspus prevederilor Legii nr. 10/2001.
Prin notificarea formulată de antecesoarea reclamantului s-a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul în suprafaţă de 4.097 m.p. Principiul instituit de Legea nr. 10/2001 este acela că restituirea în natură, ca măsură reparatorie, este prioritară faţă de toate celelalte tipuri de măsuri, iar prin raportul de expertiză s-a stabilit că o suprafaţă de 2.213 m.p. este liberă, 1.810 m.p. fiind ocupaţi de drum şi de o firmă auto.
Părţile nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, arătând că achiesează la concluziile inserate în conţinutul acestuia.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici:
Terenul în litigiu se afla situat în extravilanul localităţii în momentul preluării în proprietatea statului, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Greşit s-a făcut aplicarea art. 274 C. proc. civ. şi a fost obligat pârâtul la cheltuieli de judecată pentru că acesta nu a fost în culpă procesuală. Primarul mun. Cluj-Napoca şi-a îndeplinit obligaţiile legale în sensul comunicării notificării spre competentă soluţionare Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj-Napoca deoarece terenul revendicat intră în categoria celor prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Se impune exonerarea pârâtului de plata cheltuielilor de judecată pentru că şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de legea specială.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma ulterioară modificării prin Legea nr. 247/2005, nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Faţă de modificarea textului de lege prin Legea nr. 247/2005, într-adevăr, în forma actuală, prin interpretarea per a contrario, art. 8 impune, pentru acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, o dublă condiţie în privinţa naturii terenului, şi anume bunul să fi fost situat în intravilan în ambele momente indicate în lege, respectiv la data preluării, cât şi la data notificării.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, însă, art. 8 nu făcea o astfel de distincţie, respectiv nu menţiona cerinţa ca terenul să fi fost situat în intravilan în ambele momente, ci prevedea doar în alin. (1) că nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.
Dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată prin Legea nr. 247/2005, nu sunt de imediată aplicare.
Aplicarea imediată a legii civile noi la o situaţie în curs de desfăşurare - facta pendentia - corectă din punctul de vedere al dreptului intern, contravine, însă, dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În acest sens, Înalta Curte constată că, la data adoptării Legii nr. 10/2001, autoarea reclamantului a dobândit o speranţă legitimă că, odată ce va face dovada preluării imobilului în mod abuziv de stat, în perioada de referinţă a actului normativ, precum şi a situării terenului în intravilan, ceea ce îl excepta de la aplicarea legilor edictate în materie de fond funciar, enumerate în dispoziţia legală, va beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială.
Speranţa legitimă a autoarei reclamantului era determinată nu doar de textul de lege anterior redat, ci şi de o jurisprudenţă constantă care făcea ca, până la modificarea Legii nr. 10/2001 în sensul textului de lege actual, solicitanţii terenurilor situate în intravilan, care dovedeau îndeplinirea şi a celorlalte condiţii prevăzute de actul normativ, să obţină măsuri reparatorii pentru terenurile pretinse.
Modificând această dispoziţie legală, prin eliminarea, de la reparaţie, a terenurilor situate în extravilan „la data preluării abuzive sau la data notificării” (în consecinţă, în oricare dintre cele două momente indicate în text), legiuitorul a privat persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii de posibilitatea obţinerii reparaţiei cuvenite, chiar dacă terenul era situat în intravilan la data notificării (ca, de altfel, şi în prezent, după cum a reţinut Curtea de apel), iar legea în forma iniţială, aplicabilă la data formulării notificării, le lăsa deschisă această posibilitate.
Pe de altă parte, legea în forma nouă, prin introducerea cerinţei ca terenul să fi fost situat în intravilan atât la momentul preluării, cât şi la cel al notificării, creează un regim juridic diferit al bunurilor respective, determinat de un aspect extrinsec poziţiei solicitantului, şi anume de durata concretă de soluţionare a notificării. Or, această durată, care diferă de la caz la caz şi care a făcut ca anumite notificări să fie soluţionate după modificarea Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, ca urmare, cu depăşirea majoră şi culpabilă, din partea entităţii deţinătoare, a termenului de 60 de zile prevăzut pentru rezolvarea notificării, reprezintă o chestiune arbitrară şi care nu-i poate plasa pe notificatori în poziţii profund inechitabile, prin consecinţele produse.
De aceea, dacă s-ar aplica art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în forma modificată, instanţele l-ar priva pe reclamant de speranţa legitimă de a obţine măsurile reparatorii prevăzute de această lege, speranţă care constituie „un bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Faţă de aceste argumente, Înalta Curte constată că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data formulării notificării, şi nu dispoziţiile actuale ale acestui text de lege, în forma modificată prin Legea nr. 247/2005.
În aceste condiţii, nesoluţionând notificarea formulată de autoarea reclamantului, recurentul este în culpă procesuală, motiv pentru care instanţa de apel a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 292/A din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6006/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6016/2012. Civil. Pretenţii. Poprire... → |
|---|
