ICCJ. Decizia nr. 6017/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6017/2012
Dosar nr. 1799/36/2006*
Şedinţa publică din 04 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 03 mai 2011, reclamantul B.I. a solicitat Curţii de Apel Constanţa lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 269/C din 23 noiembrie 2009 pronunţată de această instanţă în Dosarul nr. 1799/36/2006, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanţa, în sensul indicării cu exactitate a limitelor terenului restituit în proprietate exclusivă, identificat incomplet în schiţa anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză, imobil situat în Constanţa.
În motivarea cererii s-a arătat că prin decizia civilă nr. 269/C din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa s-a restituit în natură imobilul situat în Constanţa, dar deşi suprafaţa de 753 m.p. este bine indicată, cu linii şi litere, pe schiţa anexă la raportul de expertiză, pe laturile interioare nu este indicată decât parţial cu linii. Astfel, sunt indicate construcţiile vândute, dar nu sunt menţionate literele ce fac posibilă identificarea exactă.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din 04 iulie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis cererea şi a dispus lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 269/C din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, în sensul că a obligat pârâtul să restituie în natură reclamantului imobilul din Constanţa, compus din teren în suprafaţă totală de 734,15 m.p. (identificat de exp. B.D. în limitele AE1E4E3E2EFHGD5D6D4D3D2D1DA) şi construcţiile notate conform dispozitivului deciziei pronunţate, cu excepţia corpului de construcţie C5 şi terenul aferent acestuia.
Pentru pronunţarea acestei încheieri, instanţa a reţinut următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 269/C din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa s-a admis apelul reclamantului Primarul Municipiului Constanţa.
A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost obligat pârâtul să restituie în natură reclamantului imobilul situat în Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 753,39 m.p. din suprafaţa totală de 1.427,30 m.p. identificată de expert ing. B.D. în limitele ABCD conform planului de situaţie anexă la raportul de expertiză, precum şi a construcţiilor notate C1, C2 (cu excepţia locuinţei înstrăinate conform contractului de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 1996), C3, C4, C5 (cu excepţia locuinţei înstrăinate conform contractului de vânzare-cumpărare din 23 martie 1998), C6, C7 şi C8.
A fost obligat pârâtul să propună acordarea către reclamant de despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru suprafaţa de 604,67 m.p. şi pentru suprafeţele aferente construcţiilor înstrăinate, de 69,24 m.p., precum şi pentru locuinţele vândute conform contractelor de vânzare-cumpărare menţionate.
S-au menţinut restul dispoziţiilor hotărârii apelate.
A fost respinsă cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 6379 din 26 noiembrie 2010 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, ca urmare a respingerii recursului pârâtului Primarul Municipiului Constanţa.
Potrivit dispoziţiilor art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Din interpretarea prevederilor legale menţionate rezultă că, pe această cale, nu se poate modifica în principiu dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se solicită, această procedură fiind pusă la dispoziţia părţii interesate atunci când dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar şi poate genera dificultăţi la executare.
În speţă, petentul a invocat neclaritatea dispozitivului deciziei civile nr. 269/C din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa ca urmare a neprecizării, în cuprinsul acesteia, a limitelor imobilului restituit în proprietate exclusivă, cu notaţii concrete, cu toate că suprafaţa de teren asupra căreia s-a dispus restituirea în natură a fost stabilită printr-o expertiză tehnică imobiliară asupra căreia petentul nu a avut la acea dată obiecţiuni.
Lămurirea întinderii dispoziţiilor hotărârii pronunţate în apel a impus aşadar administrarea unei probe similare suplimentare, efectuate de către acelaşi expert şi care a stabilit că suprafaţa ce poate face obiectul restituirii în natură este de 739,15 m.p., identificată în limitele notaţiilor AE1E4E3E2EFHGD5D6D4D3D2D1DA pe suplimentul raportului de expertiză, rezultate şi prin înlăturarea suprafeţei de 61,36 m.p. ocupate de construcţia C5 ce aparţine prin contract de vânzare-cumpărare încheiat conform Legii nr. 112/1995 unor terţe persoane (P.I.).
Cum întinderea obligaţiei de restituire a imobilului, în natură, nu a fost determinată prin notaţii concrete prin hotărârea a cărei explicitare se solicită se constată că sunt întrunite condiţiile impuse de art. 2811 C. proc. civ. astfel că, în temeiul acestor prevederi legale şi cu luarea în considerare a concluziilor suplimentului expertizei tehnice imobiliare efectuată în cauză, instanţa va admite cererea de explicitare şi va lămuri dispozitivul hotărârii în sensul că pârâtul Primarul Municipiului Constanţa este obligat să restituie în natură reclamantului imobilul din Constanţa, compus din teren în suprafaţă totală de 734,15 m.p. (identificat de expert B.D. în limitele AE1E4E3E2EFHGD5D6D4D3D2D1DA) şi construcţiilor notate conform dispozitivului deciziei pronunţate, cu excepţia corpului de construcţie C5 şi terenul aferent acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.I., care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că pentru soluţionarea cererii de lămurire a dispozitivului a fost necesară efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, urmare căruia s-a constatat că terenul pentru care s-a dispus restituirea are o suprafaţă mai mică decât cea acordată iniţial, respectiv 69,24 m.p., în loc de 88,45 m.p.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
La termenul din 04 octombrie 2012, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
Cu toate că recurentul a indicat, drept temei al recursului declarat, cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că susţinerile formulate nu pot fi încadrate nici în cazul de recurs expres precizat, nici în vreunul dintre celelalte cazuri prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, recurentul a susţinut că pentru soluţionarea cererii de lămurire a dispozitivului a fost necesară efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, urmare căruia s-a constatat că terenul pentru care s-a dispus restituirea are o suprafaţă mai mică decât cea acordată iniţial, respectiv 69,24 m.p., în loc de 88,45 m.p., fără să arate motivele pentru care consideră că au fost încălcate dispoziţiile legale sus-enunţate, cererea de recurs neconţinând nicio critică în legătură cu aspectele sus-menţionate. Or, în absenţa unor critici concrete, prezenta instanţă nu poate verifica respectarea sau, dimpotrivă, încălcarea vreuneia dintre dispoziţiile legale indicate.
Criticile formulate de reclamant, astfel cum au fost prezentate mai sus, nu se încadrează în cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conducând la soluţia de constatare a nulităţii recursului, în condiţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar reclamantul nu a formulat critici care să poată fi circumscrise acestui cadru legal, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva încheierii din 04 iulie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6016/2012. Civil. Pretenţii. Poprire... | ICCJ. Decizia nr. 6021/2012. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
