ICCJ. Decizia nr. 6016/2012. Civil. Pretenţii. Poprire asigurătorie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6016/2012
Dosar nr. 28080/3/2010
Şedinţa publică din 04 octombrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea dată în revizuire
Prin decizia civilă nr. 485 din 26 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis în parte cererea de revizuire formulată de revizuenţii I.I.R. şi I.C.M. împotriva deciziei civile nr. 1062 din 05 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
A anulat în parte decizia civilă nr. 1062 din 05 mai 2010 în privinţa dispoziţiilor de înfiinţare a sechestrului asigurător şi popririi asigurătorii faţă de pârâtul I.I.R. A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei.
Pentru a decide astfel, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în privinţa revizuentului I.I.R. întrucât, faţă de acesta, două instanţe de judecată diferite s-au pronunţat prin hotărâri contradictorii.
În privinţa revizuentei I.C.M. există o singură hotărâre definitivă prin care s-a dispus, în favoarea lui S.C.I.C., înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâtei I.C.M.
2. Recursurile
2.1. Motive
Ambele părţi au declarat recurs.
Revizuenţii au criticat hotărârea, în esenţă, pentru că în mod greşit s-a reţinut autoritatea de lucru judecat numai în privinţa lui I.I.R., iar nu şi a lui I.C.M. Fiind soţi, bunurile sechestrate sunt comune.
S.C.I.C. a invocat, drept motiv de recurs, inadmisibilitatea revizuirii întrucât, solicitându-se instituirea unei măsuri asigurătorii, nu putea fi opusă autoritatea de lucru judecat.
2.2. Analiza recursurilor
Recursul declarat de revizuenţii I.I.R. şi I.C.M. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Obiectul revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., îl constituie decizia civilă nr. 1062R din 05 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Conform art. 328 alin. (2) C. proc. civ., dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă.
Această dispoziţie legală nu creează un drept de recurs la recurs, ci se aplică şi în acest caz principiul accesorium sequitur principale.
Textul trebuie înţeles în sensul că recursul este admisibil numai dacă a doua hotărâre, care a fost atacată cu revizuire, era susceptibilă de apel sau de recurs. Aceasta deoarece, întrucât în caz de contrarietate de hotărâri art. 327 alin. (1) C. proc. civ. impune anularea celei de-a doua hotărâri, înseamnă că admisibilitatea căii de atac se determină în raport cu cea de-a doua hotărâre.
Atunci când pricina a fost judecată şi în recurs, decizia instanţei de recurs este cea care dobândeşte autoritatea de lucru judecat. Ca atare, dacă instanţa de recurs a cercetat fondul, în raport cu această hotărâre se analizează dacă este sau nu dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei alte hotărâri. Or, hotărârea din recurs este irevocabilă. Numai dacă instanţa de recurs nu a cercetat fondul, este susceptibilă de revizuire hotărârea instanţei de fond - prima instanţă sau instanţa de apel, dacă a evocat fondul - şi, în acest caz, poate fi exercitat recursul.
În speţă, prin decizia nr. 1062R din 05 februarie 2010 a fost admis recursul şi modificată încheierea atacată, consecinţă a examinării fondului.
Pe cale de consecinţă, recursul declarat de revizuentii I.I.R. şi I.C.M. va fi respins ca inadmisibil.
Cât priveşte recursul declarat de pârâtul S.C.I.C., va fi examinată cu prioritate excepţia legată de corecta învestire a instanţei de recurs, respectiv excepţia nulităţii decurgând din netimbrarea căii de atac.
Prin citaţia transmisă la 15 mai 2012, recurentul a fost înştiinţat că are obligaţia de a achita 5 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru şi 0,15 RON timbru judiciar.
Întrucât nu a fost îndeplinită această obligaţie, în aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/2005 privind timbrul judiciar, recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţii I.I.R. şi I.C.M. împotriva deciziei civile nr. 485 din 26 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul S.C.I.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6009/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6017/2012. Civil → |
|---|
