ICCJ. Decizia nr. 6044/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6044/2012
Dosar nr. 1386/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 04 octombrie 2012
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 10 martie 2011, contestatorul M.G.I., prin reprezentant Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere, a solicitat în contradictoriu cu intimaţii Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Financiar-Contabilă din Ministerul Apărării Naţionale anularea deciziei nr. din 31 decembrie 2010 prin care i-au fost recalculate drepturile de pensie în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 119/2010 şi H.G. nr. 735/2010 şi menţinerea deciziei din 07 aprilie 2006 prin care i-a fost stabilită pensie de serviciu, obligarea intimatelor la plata diferenţelor de drepturi rezultate şi a dobânzii legale şi suspendarea efectelor deciziei atacate, cu menţinerea în plată a vechii decizii.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 5481 din 31 octombrie 2011, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând în motivarea soluţiei sale dispoziţiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită.
Astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3366 din 09 aprilie 2012, a constatat necompetenţa teritorială a acestei instanţe, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Constanţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speţă, determinarea instanţei competente se face în raport de dispoziţiile în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raportat de norma de competenţă instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă Tribunalul Hunedoara.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 10 martie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului”.
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 20 ianuarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi art., „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul M.G.I. are domiciliul în Mangalia, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6043/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 6045/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
