ICCJ. Decizia nr. 6045/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6045/2012
Dosar nr. 1634/114/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 04 octombrie 2012
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul Sindicatul I.F.T.E. Buzău a chemat în judecată pe pârâta SC E.C.F.R. SA Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată aceasta la plata către petenţii – membri de sindicat, a salariului suplimentar pentru anii 2008, 2009, 2010, actualizat în raport de rata inflaţiei la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 463 din 27 martie 2012, Tribunalul Buzău, secţia I civilă, a admis acţiunea pentru parte dintre membrii sindicatului reclamant, iar pentru alţi membri a dispus disjungerea şi înaintarea spre competentă soluţionare a cauzei, către Tribunalul Galaţi şi, respectiv către Tribunalul Prahova, în pronunţarea acestei soluţii instanţa având în vedere dispoziţiile art. 269 alin. (2) C. muncii.
La Tribunalul Galaţi cauza a fost înregistrată sub nr. 1634/114/2012.
Astfel învestit, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1156 din 28 mai 2012, a constatat necompetenţa teritorială a acestei instanţe, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Buzău şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că din perspectiva noilor dispoziţii ale art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, în determinarea competenţei teritoriale se ţine seama, în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatul reclamant.
Reclamantul Sindicatul I.F.T.E. Buzău a introdus acţiunea ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 62/2011, astfel că instanţa competentă este cea din circumscripţia sediului său, respectiv Tribunalul Buzău.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Conflictul negativ de competenţă din cauză a fost generat de interpretarea şi aplicarea art. 284 C. muncii, în sensul dacă sindicatul poate fi considerat reclamant în litigiile ce privesc raporturile de muncă, astfel încât competenţa de soluţionare a acestor acţiuni să fie stabilită în raport de sediul acestuia.
Conform art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în vigoare la data formulării cererii – 06 ianuarie 2011), „În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) (…)” (de apărare a drepturilor membrilor de sindicat) „(…) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză”.
Legiuitorul recunoaşte legitimarea procesuală activă a organizaţiilor sindicale, chiar dacă nu prevede explicit o atare calitate, atât timp cât acestea pot formula cereri în justiţie, salariatul având dreptul de a se opune fie la introducerea acţiunii, fie la continuarea ei.
Prevederea legală menţionată are caracter de normă specială în raport de dispoziţiile art. 222 C. muncii, care dispun că „la cererea membrilor săi, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de drepturi”, aplicându-se cu prioritate faţă de norma de drept comun, în aplicarea regulii specialia generalibus derogant.
Intenţia legiuitorului ca, în acţiuni precum cea de faţă, sindicatul să acţioneze chiar în calitate de reclamant, este confirmată de o interpretare istorico-teleologică a normei din art. 28 alin. (2).
Astfel, prin noua reglementare, ce a abrogat expres Legea nr. 54/2003, cu începere de la data de 12 mai 2011, respectiv Legea dialogului social nr. 62/2011, la art. 28 a fost adăugat alin. (3) [fără a se modifica alin. (2) anterior citat], în care se prevede explicit că „În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă”.
Ca atare, conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ., a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 şi a art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. rap. la art. 284 C. muncii, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Buzău, în a cărui rază organizaţia sindicală reclamantă îşi are sediul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Buzău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6044/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 6082/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
