ICCJ. Decizia nr. 6085/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6085/2012
Dosar nr. 17823/254/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 5 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 17 august 2011, sub nr. 17823/281/2011, petenta SC O.I. SRL Ploieşti a formulat plângere contravenţională, solicitând anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa, iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a învederat că la data de 02 august 2011 lucrători din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanţa au identificat la punctul de lucru al petentei din localitatea Costineşti două persoane ce îşi desfăşurau activitatea sub autoritatea sa, însă aceştia, contrar celor consemnate în cuprinsul procesului-verbal, aveau încheiate contracte de muncă în formă scrisă, înregistrate în data de 15 iulie 2011 şi în data de 16 iulie 2011. Astfel fiind, a mai arătat petenta, singura culpă care poate fi reţinută în sarcina sa este aceea de a fi înregistrat cu întârziere contractele de muncă în Registrul general de evidenţă a salariaţilor. Totodată, s-a arătat că fapta săvârşită de petentă nu prezintă pericolul social cerut de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, pentru că nu s-a produs o prejudiciere a bugetului de stat ori a persoanelor angajate, societatea având obligaţia de a plăti sumele datorate statului începând cu data încheierii contractului, indiferent de data înregistrării sale în Registrul general de evidenţă a salariaţilor.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 09 decembrie 2011, prin serviciul registratură, intimatul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca nefondată.
Anexat întâmpinării, intimatul a depus înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal.
Prin sentinţa civilă nr. 2389 din 17 februarie 2012, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către intimat şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Judecătoria Ploieşti a reţinut că din interpretarea dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 şi art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2008 rezultă că fapta ce constituie contravenţie a fost săvârşită la locul unde au fost primite persoanele identificate fără a avea contract individual de muncă, respectiv la punctul de lucru al societăţii din localitatea Costineşti, localitate situată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Mangalia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub acelaşi nr. la data de 18 aprilie 2012.
Astfel învestită, Judecătoria Mangalia, prin sentinţa civilă nr. 1455 din 14 mai 2012, şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, l-a înaintat, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Mangalia a reţinut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din data de 02 august 2011, petenta SC O.I. SRL a fost sancţionată contravenţional cu amenda în cuantum de 20.000 RON, în temeiul art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, reţinându-se că „angajatorul a primit la muncă 2 persoane fără să încheie în formă scrisă contracte individuale de muncă”.
Potrivit 260 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 raportat la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze plângerea formulată împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzut de Legea nr. 53/2003 este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a fost săvârşită contravenţia. în plus, aceste dispoziţii sunt norme imperative, pe care părţile nu ar putea să le înlăture prin convenţia lor şi care instituie o competenţă teritorială de soluţionare a plângerilor împotriva proceselor-verbale contravenţionale exclusivă.
Potrivit art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., „necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura”, iar conform art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., „necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului”.
În cauză, prin procesul-verbal contestat s-a reţinut în sarcina petentei fapta contravenţională prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, în temeiul căruia constituie contravenţie primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), articol care instituie obligaţia angajatorilor de a încheia contractul individual de muncă în formă scrisă.
Prin urmare, fapta contravenţională reţinută prin procesul-verbal contestat reprezintă o faptă omisivă, astfel încât locul săvârşirii acesteia nu ar putea fi decât locul în care ar fi trebuit să se săvârşească acţiunea de a încheia contractul individual de muncă, acţiune la care obligă legea, în speţă acest loc fiind reprezentat de sediul petentei. Faptul că punctul de lucru al petentei se află în localitatea Costineşti nu poate atrage competenţa teritorială a prezentei instanţe, neputându-se considera că fapta contravenţională a fost săvârşită în acest loc. De altfel, prin decizia de speţă nr. 1078 din 14 martie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a statuat, în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă, că revine judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are sediul angajatorul competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei prin care s-a reţinut fapta contravenţională de primire la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă.
Având în vedere aceste considerente, precum şi faptul că sediul petentei se află în localitatea Ploieşti, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat şi întrucât localitatea Ploieşti se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Ploieşti, această judecătorie este competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 1591 alin. (2) raportat la art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Mangalia, invocată de petentă şi a trimis dosarul spre soluţionare Judecătoriei Ploieşti. Constatând totodată intervenit conflictul negativ de competenţă, a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie în favoarea Judecătoriei Mangalia pentru considerentele care succed:
Contravenţia în raport cu care se dispută competenţa teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii (Legea nr. 53/2003) şi constă în „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din acelaşi Cod”.
În declinarea reciprocă a cauzei spre soluţionare „locul săvârşirii contravenţiei” statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 în raport cu care se determină instanţa competentă a o soluţiona a fost stabilit, în cauză, de către instanţe, ca fiind fie sediul angajatorului deoarece la acel loc se săvârşeşte inacţiunea care constă în neîncheierea contractului de muncă (Judecătoria Mangalia) fie, dimpotrivă, punctul de lucru unde s-a desfăşurat controlul inspectorilor Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanţa, respectiv localitatea Costineşti, jud. Constanţa, adică locul unde au fost identificate persoanele care desfăşurau activitatea fără ca societatea contravenientă să le fi încheiat contracte de muncă (Judecătoria Ploieşti).
A stabili locul săvârşirii contravenţiei ca element de determinare a competenţei teritoriale înseamnă a statua asupra conţinutului contravenţiei cu consecinţa identificării locului săvârşirii ei.
Or, potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenţia constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare, contravenţia nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condiţiile art. 16 alin. (1) C. muncii, ci primirea la muncă, folosirea muncii, fără existenţa unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absenţa contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acţiunea imputată angajatorului, care foloseşte munca neangajată în condiţiile legii, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condiţiilor impuse de lege.
A proceda altfel înseamnă a deplasa nepermis conţinutul contravenţiei de la folosirea muncii fără contract de muncă la obligaţia încheierii contractului de muncă, obligaţie care privită în sine nu atrage nicio consecinţă juridică dacă nu are ca rezultat şi folosirea muncii.
De aici rezultă că legiuitorul nu a sancţionat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiţii, şi, în consecinţă, contravenţia se săvârşeşte, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.
Reţinând contrariul ar însemna că toate contravenţiile s-ar putea săvârşi doar la sediul angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenţei contractelor de muncă constituie obiectul contravenţiei în litigiu, ci folosirea muncii în absenţa lor, situaţie care nu se poate releva decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora, în absenţa condiţiilor impuse de lege.
Prin urmare, obiectul contravenţiei nu constă în verificarea condiţiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât şi oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de angajator, fără a realiza condiţia impusă de lege, aceea a existenţei contractului de muncă.
În consecinţă, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru al angajatorului din localitatea Costineşti, jud. Constanţa, ca desfăşurând activităţi fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârşirii contravenţiei, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfăşurării muncii fără forme legale, aşa cum dispune art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii.
Un argument în plus în sensul celor menţionate este şi faptul că Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa în a cărui raza teritorială în care îşi are punctul de lucru petenta a fost cel care a constatat contravenţia prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2008 şi nu Inspectoratul de Muncă Prahova, în a cărui rază teritorială se află sediul principal al petentei.
Având în vedere temeiurile menţionate, Înalta Curte constată că instanţa căreia îi aparţine competenţa teritorială de soluţionare a plângerii contravenţionale, conform art. 20 C. proc. civ., este Judecătoria Mangalia, în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru al societăţii comerciale petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6084/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 610/2012. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
