ICCJ. Decizia nr. 6456/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6456/2012
Dosar nr. 33328/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 19 octombrie 2012
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 04 februarie 2011, sub nr. 5586/63/2011, reclamanta M.G.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010 şi menţinerea pensiei stabilite anterior prin decizia din 2008 cu care a fost pensionat soţul său M.I.C., în temeiul Legii nr. 164/2001, cu plata diferenţelor cu dobânda legală aferentă.
Prin sentinţa civilă nr. 3345 din 09 martie 2011, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 156 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, potrivit cărora instanţa competentă este aceea de la sediul pârâtului întrucât acţiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva Ministerului Apărării Naţionale cu sediul în Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 6131/26, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat, la rândul său, competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut, în esenţă, că, în aplicarea art. 725 C. proc. civ., în cauză este aplicabilă norma de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei, respectiv legea nouă nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010.
Această lege a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului, în speţă, Tribunalul Dolj.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, în baza art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj pentru următoarele considerente:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 04 februarie 2011.
La data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului”.
Legea nr. 19/2000 a fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv la data de 01.01.2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei – 04 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care în art. 154 alin. (1) prevede că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”
Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6433/2012. Civil. Suspendare provizorie a... | ICCJ. Decizia nr. 6460/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
