ICCJ. Decizia nr. 6460/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6460/2012
Dosar nr. 11902/300/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 19 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea contravenţională formulată la data de 08 august 2011, petenta SC F.L.M. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj, anularea procesului-verbal de contravenţie încheiat la data de 25 iulie 2011 şi exonerarea de plata amenzii, iar, în subsidiar, schimbarea sancţiunii aplicate şi înlocuirea amenzii cu avertisment, având în vedere pericolul social redus la faptei.
Prin sentinţa nr. 1566 din 01 februarie 2012, Judecătoria Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie contestat, petenta a fost sancţionată contravenţional cu amenda în cuantum de 20.000 RON, pentru că în urma unui control efectuat în ziua de 21 iulie 2011 la punctul de lucru, situat în Craiova, Magazin Universal M., şi definitivat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj, în data de 25 iulie 2011, având ca obiectiv identificarea şi combaterea muncii nedeclarate, s-a constatat că nu a încheiat în formă scrisă contracte individuale de muncă persoanelor P.M.E. şi G.L.
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 16 alin. (1) C. muncii, petentei îi revenea obligaţia de a încheia contracte de muncă în formă scrisă cu persoanele depistate lucrând fără a avea forme legale de angajare, iar această obligaţie nu putea fi îndeplinită decât la sediul social al societăţii, unde se înfiinţează şi se păstrează şi registrul general de evidenţă al salariaţilor, conform art. 34 C. muncii.
Întrucât obligaţia de a încheia contract de muncă în formă scrisă, conform art. 16 C. muncii, revine angajatorului la sediul său, iar inspectorul de muncă a sancţionat contravenţional petenta pentru neîndeplinirea acestei obligaţii, locul săvârşirii contravenţiei descrise şi sancţionate de art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii este municipiul Bucureşti, unde îşi are sediul societatea petentă, caz în care competenţa de soluţionare a plângerii revine, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, Judecătoriei Sectorului 2, Bucureşti.
La rândul său, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti s-a declarat necompetentă să soluţioneze cauza şi, prin decizia nr. 8120 din 23 mai 2012, a declinat competenţa de judecată în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei aparţine judecătoriei în a cărei rază de competenţă a fost săvârşită fapta contravenţională, adică punctul de lucru în care au fost identificate persoanele care desfăsurau activităţi fără a avea încheiate contracte de muncă.
Având în vedere că locul săvârşirii şi constatării faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentei se află în Craiova, judeţul Dolj, instanţa a admis excepţia de necompetentă teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Craiova.
Ivindu-se conflict negativ de competenţă între două instanţe care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi Curţi de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., cauza a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a decide.
Înalta Curte constată că Judecătoria Craiova este competentă să soluţioneze cauza de faţă, pentru următoarele argumente:
Contravenţia în raport cu care se dispută competenţa teritorială este cea prevăzută de art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii şi constă în „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din acelaşi Cod”.
În declinarea reciprocă a cauzei spre soluţionare „locul săvârşirii contravenţiei” statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 în raport cu care se determină instanţa competentă a o soluţiona a fost stabilit sediul angajatorului deoarece la acel loc se săvârşeşte inacţiunea care constă în neîncheierea contractului de muncă (Judecătoria Craiova) şi dimpotrivă punctul de lucru unde s-a desfăşurat controlul inspectorilor Inspectoratului Teritorial de Muncă adică locul unde au fost identificate persoanele care desfăşurau activitatea fără ca societatea contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti).
A stabili locul săvârşirii contravenţiei ca element de determinare a competenţei teritoriale înseamnă a statua asupra conţinutului contravenţiei cu consecinţa identificării locului săvârşirii ei.
Or, potrivit art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenţia constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă.
Prin urmare, contravenţia nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condiţiile art. 16 alin. (1) C. muncii, ci primirea la muncă, folosirea muncii fără existenţa unui astfel de contract.
Cum folosirea muncii fără forme legale (în absenţa contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acţiunea imputată angajatorului, care foloseşte munca neangajată în condiţiile legii, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condiţiilor impuse de lege.
A proceda altfel, înseamnă a deplasa nepermis conţinutul contravenţiei de la folosirea muncii fără contract de muncă, la obligaţia încheierii contractului de muncă, obligaţie care privită în sine nu atrage nicio consecinţă juridică dacă nu are ca rezultat şi folosirea muncii.
De aici rezultă că legiuitorul nu a sancţionat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiţii, şi în consecinţă contravenţia se săvârşeşte ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.
Reţinând contrariul ar însemna că toate contravenţiile s-ar putea săvârşi doar la sediul angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenţei contractelor de muncă constituie obiectul contravenţiei în litigiu, ci folosirea muncii în absenţa lor, situaţie care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora înafara condiţiilor impuse de lege.
Prin urmare, obiectul contravenţiei nu constă în verificarea condiţiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât şi oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite la muncă de angajator, fără a realiza condiţia impusă de lege, aceea a existenţei contractului de muncă.
În consecinţă, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru Craiova al angajatorului ca desfăşurând activităţi fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârşirii contravenţiei, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfăşurării muncii fără forme legale, aşa cum dispune art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii.
Prin urmare competenţa teritorială de soluţionare a plângerii contravenţionale statuată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conform art. 20 C. proc. civ. aparţine Judecătoriei Craiova, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6456/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 6511/2012. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
