ICCJ. Decizia nr. 6531/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6531/2012
Dosar nr. 1394/33/2011
Şedinţa publică din 25 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 octombrie 2001 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, revizuentul S.P.V. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii T.N. şi B.L.C., revizuirea deciziei civile nr. 10148 din 15 decembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 4284/117/2007, şi în consecinţă, anularea acestei hotărâri.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că de la data pronunţării deciziei au apărut elemente noi în materia revendicării imobilelor preluate abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, în hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Maria Atanasiu contra României, Fainblat, Viaşu, Katz, Bărcănescu, Păduraru, Toganel, Grădinaru contra României.
Revizuentul a arătat că a formulat plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, înregistrată în 25 martie 2011, fiindu-i restituită confirmarea de primire şi indicaţii de urmat în viitor.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
În şedinţa publică din 10 noiembrie 2011 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Curţii de apel în soluţionarea cererii de revizuire.
Prin decizia nr. 2 din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, reţinând în motivarea acestei soluţii dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
Întrucât revizuientul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 10148 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 15 decembrie 2009, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revine acestei instanţe.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 24 noiembrie 2011.
Prin întâmpinare, intimaţii T.N., T.V. şi B.L.C. au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, faţă de împrejurarea că în cauză nu s-a pronunţat o hotărâre de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., precum şi excepţiile tardivităţii, faţă de dispoziţiile art. 324 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că cererea a fost formulată cu depăşirea termenului de 3 luni de la data publicării în M. Of. al României a hotărârilor invocate de revizuent şi a prematurităţii cererii.
La termenul din 04 octombrie 2012, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţiile inadmisibilităţii, tardivităţii şi prematurităţii cererii de revizuire, invocate de intimaţii T.N., T.V. şi B.L.C. prin întâmpinare.
Înalta Curte constată că în cauză are prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe care o va admite, împrejurare ce nu mai face necesară şi analiza celorlalte două excepţii, faţă de următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive se poate cere „dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate”.
Rezultă că atunci când se invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., instanţa trebuie să verifice admisibilitatea cererii şi anume, dacă există o hotărâre pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale printr-o hotărâre judecătorească internă.
Verificând primordial admisibilitatea cererii, Înalta Curte constată că de vreme ce revizuentul nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţei mai sus menţionate, respectiv a existenţei unei hotărâri de condamnare a României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea unor drepturi sau libertăţi fundamentale printr-o hotărâre judecătorească internă, încălcare ale cărei consecinţe grave continuă să se producă şi care nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru formularea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., astfel că se impune admiterea excepţiei, cu consecinţa respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe revizuent să plătească intimaţilor T.N., T.V. şi B.L.C. cheltuieli de judecată în cuantum de 10.158,5 RON, reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport, dovedite cu chitanţele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 10148 din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de revizuentul S.P.V.
Obligă pe revizuent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.158,5 RON către intimaţii T.N., T.V. şi B.L.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6511/2012. Civil. Obligaţie de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 6534/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
