ICCJ. Decizia nr. 6500/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6500/2012
Dosar nr. 18064/3/2009
Şedinţa publică din 24 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, la data de 29 aprilie 2009, sub nr. 18064/3/2009, reclamantul A.H. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, solicitând obligarea pârâtei la plata contravalorii terenului preluat în mod abuziv, situat în Bucureşti, str. C.G., nr. 45A, sector 6, cu titlu de măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin sentinţa civilă nr. 78 din 25 ianuarie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să facă propuneri de despăgubiri, în cadrul unei dispoziţii motivate, referitor la terenul preluat abuziv de stat, situat în Bucureşti, str. C.G., nr. 45A, sector 6, şi să le înainteze Comisiei Centrale privind Plata Despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamantul împreună cu soţia sa, în prezent decedată, au cumpărat în anul 1965, pe bază de act sub semnătură privată, terenul în suprafaţă de 496 m.p. situat în str. C.G., nr. 45A, sector 6, pe care au edificat o construcţie. Potrivit Decretului de expropriere nr. 242/1987, s-a dispus trecerea imobilului în proprietatea statului, construcţia fiind demolată, rezultând din acte că imobilul este afectat de investiţia Lacul Morii şi că face parte din domeniul public al statului.
Reclamantul a înaintat către unitatea deţinătoare două notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001, solicitând să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti pentru terenul ce nu se poate restitui în natură şi, ca urmare a refuzului pârâtei, a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 1178 din 14 septembrie 2007 de către Tribunalul Bucureşti, prin care pârâtul Municipiul Bucureşti, reprezentat de Primarul General, a fost obligat să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra notificărilor formulate de reclamant.
Pârâta a emis dispoziţia din 26 martie 2009, prin care a respins notificarea reclamantului privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobil, ca fiind nedovedită.
Acţiunea introdusă de reclamant este întemeiată.
Astfel, terenul în litigiu a fost dobândit de reclamant pe bază de chitanţă sub semnătură privată întocmită în anul 1965, iar prin sentinţa civilă nr. 2043 din 17 aprilie 1987 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti s-a constatat că reclamanţii A. sunt cumpărători de bună-credinţă ai imobilului din Bucureşti, str. C.G., nr. 45A, sector 6, în raport de dispoziţiile art. 494 C. civ.
Reclamantul şi soţia sa, în prezent decedată, figurează înscrişi în Decretul de expropriere nr. 2112/1987, cu teren în suprafaţă de 496 m.p. şi construcţii în suprafaţă de 191,19 m.p.
Prin intermediul înscrisurilor ce au fost anexate de reclamant şi a notificărilor adresate pârâtei, s-a făcut dovada calităţii petentului de persoană îndreptăţită în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
În condiţiile în care terenul a fost preluat abuziv în proprietatea statului în regimul anterior, prin expropriere, şi el nu poate fi restituit în natură, reclamantul este îndreptăţit la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Prin cererea formulată la data de 29 noiembrie 2010, reclamantul A.H. a solicitat ca, în baza art. 2811 C. proc. civ., să se dispună lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului sentinţei sus-menţionate, iar în baza art. 281 C. proc. civ. să se dispună îndreptarea erorilor materiale din aceeaşi sentinţă.
În motivare, reclamantul a arătat că la primul termen de judecată a precizat că prezenta cauză reprezintă contestaţie împotriva dispoziţiei din 26 martie 2009, or această dispoziţie a privit notificarea nr. Y/2001, ce se referea la imobilul Capela Cimitir Crângaşi, situat în Bucureşti, str. C.G., sector 6, iar nu la imobilul teren situat în str. C.G., nr. 45A, sector 6, astfel că în mod eronat sentinţa civilă nr. 78 din 25 ianuarie 2010 se referă la imobilul teren din str. C.G., nr. 45A, în loc de imobilul Capela Cimitir Crângaşi, situat în Bucureşti, str. C.G., sector 6.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 martie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată, apreciind că în cauză nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 2811 C. proc. civ., întrucât dispozitivul sentinţei pronunţate în prezentul dosar este clar, aşa încât nu este necesară lămurirea înţelesului sau întinderii acestuia; pe de altă parte, reclamantul era în măsură să exercite calea de atac a apelului împotriva sentinţei de fond, sesizând astfel instanţa ierarhic superioară cu privire la omisiunea soluţionării cererii precizatoare a obiectului litigiului dedus judecăţii.
Împotriva încheierii sus-menţionate a declarat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 740A din 22 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii terenului situat în str. C.G., nr. 45A, sector 6.
Urmare a solicitării instanţei de a preciza obiectul acţiunii, reclamantul a precizat verbal în şedinţa publică de la 25 mai 2009 că obiectul cauzei îl reprezintă contestaţia împotriva dispoziţiei din 2009, nedepunând în scris o precizare prin care să indice adresa poştală a imobilului şi să rectifice în acest fel adresa pe care a indicat-o în cererea introductivă.
Astfel, având în vedere faptul că în acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti se face vorbire de imobilul situat în str. C.G., nr. 45A, sector 6, Tribunalul a analizat cererea pentru acest imobil şi, admiţând acţiunea, a obligat-o pe pârâtă să facă propuneri de despăgubiri în cadrul unei dispoziţii motivate referitoare la terenul din str. C.G., nr. 45A, sector 6.
Cererea formulată ulterior, în vederea lămuririi înţelesului şi întinderii dispozitivului sentinţei civile nr. 78/2010 a Tribunalului Bucureşti, a fost respinsă în mod corect, ca neîntemeiată, deoarece prin această cerere se tindea în fapt la analiza posibilităţii obligării pârâtei să facă propuneri de despăgubiri pentru un alt imobil decât cel indicat în acţiune şi analizat de către instanţă în considerente.
Pe parcursul întregii motivări a sentinţei civile nr. 78/2010, Tribunalul nu face vorbire decât de imobilul situat în str. C.G., nr. 45A, sector 6, astfel încât nu putea ulterior să lămurească înţelesul şi întinderea dispozitivului acestei sentinţe, indicând un alt imobil.
În condiţiile în care considera că, în mod nelegal, Tribunalul nu ar fi luat în considerare afirmaţia făcută verbal în şedinţă publică, în sensul că obiectul cauzei îl reprezintă contestaţia împotriva deciziei nr. 11334/2009, referitoare la un alt imobil, partea avea posibilitatea de a formula o cale de atac, şi anume apelul, împotriva hotărârii pronunţate.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către reclamant, care a invocat, în drept, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că atât timp cât şi-a precizat acţiunea ca fiind o contestaţie împotriva dispoziţiei din 26 martie 2009, iar în cererea introductivă a menţionat că dispoziţia din 26 martie 2009, emisă în baza notificării nr. Y/2001, înregistrată la Primăria municipiului Bucureşti sub nr. 37545/2001, privea imobilul Capela Cimitir Crângaşi, nu se poate susţine că nu s-a ştiut despre ce imobil este vorba în notificare; aceasta, cu atât mai mult cu cât la dosar s-a depus copia dispoziţiei din 26 martie 2009, iar în cadrul probei cu înscrisuri s-a ataşat de către Primăria Municipiului Bucureşti întregul dosar administrativ ce se referă la Capela Cimitir Crângaşi, situată în str. C.G., sector 6.
Este evident că, instanţa de judecată nu a înţeles ce s-a contestat, în condiţiile în care sentinţa vorbeşte de imobilul-teren situat în str. C.G., nr. 45A, sector 6, deşi dispoziţia contestată şi întregul dosar administrativ se referea la imobilul Capela Cimitir Crângaşi, situat în Bucureşti, str. C.G., sector 6.
Tribunalul nu a făcut nicio menţiune în sentinţă cu privire la precizarea consemnată în încheierea din 25 mai 2009, menţionând doar că reclamantul a solicitat dosarul administrativ, impunându-se astfel completarea considerentelor în sensul că reclamantul şi-a precizat acţiunea la data de 25 mai 2009, ca fiind o contestaţie împotriva dispoziţiei din 26 martie 2009.
Faţă de această situaţie, recurentul susţine că este grav prejudiciat în drepturile sale, deoarece instanţa, referindu-se la un alt imobil şi implicit la o altă notificare, i-a suprimat total posibilitatea de a mai avea vreo soluţie în ceea ce priveşte dispoziţia contestată, iar motivarea că trebuia să atace hotărârea instanţei de fond nu este temeinică, în condiţiile în care are vârsta de 84 de ani şi în acest dosar nu a fost asistat de apărător pentru a cunoaşte dacă trebuie să exercite vreo cale de atac.
Dispoziţia din 26 martie 2009 a privit notificarea nr. Y/2001, ce se referea la imobilul Capela Cimitir Crângaşi, situat în Bucureşti, str. C.G., sector 6, iar pentru terenul situat în str. C.G., nr. 45A, sector 6, s-a formulat notificarea nr. X/2001, cu privire la care nu s-a emis încă o dispoziţie.
Astfel, se impune ca instanţa să îndrepte erorile materiale strecurate în considerentele şi dispozitivul sentinţei nr. 78 din 25 ianuarie 2010, în sensul de a se preciza „Obligarea pârâtei să facă propuneri de despăgubiri în cadrul unei dispoziţii motivate referitor la imobilul - Capela Cimitir Crângaşi preluat în mod abuziv de către stat, în loc de terenul preluat abuziv de către stat şi aflat în Bucureşti, str. C.G., fără număr, în loc nr. 45A, sector 6, şi să le înainteze Comisiei Centrale privind Plata Despăgubirilor”.
În ceea ce priveşte cererea de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului, este evident că art. 2811 C. proc. civ. are ca scop clarificarea în vederea punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti.
Această procedură a fost pusă la dispoziţia părţii interesate atunci când, din culpa instanţei, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăţi la executare.
Admiţând cererea de îndreptare a erorilor materiale şi a omisiunilor, instanţa urmează să lămurească şi faptul că soluţia pronunţată a avut în vedere soluţionarea pe fond a notificării nr. Y/2001 - Dosar nr. 37545/2001 al Primăriei Municipiului București, în care s-a pronunţat dispoziţia din 26 martie 2009, pentru a nu mai exista neconcordanţe în prezenta cauză.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 78 din 25 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, a cărei rectificare/lămurire a solicitat-o reclamantul, instanţa s-a pronunţat în limitele obiectului cererii introductive, care viza acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren situat în Bucureşti, str. C.G., nr. 45A, sector 6.
Analiza realizată de instanţă în considerentele sentinţei se referă la imobilul teren din Bucureşti, str. C.G., nr. 45A, sector 6, susţinând soluţia din dispozitiv referitoare la acelaşi imobil teren.
Împrejurarea invocată de recurentul-reclamant, aceea că instanţa de fond nu a ţinut seama de precizarea de acţiune făcută de el la primul termen de judecată, în sensul că acţiunea dedusă judecăţii reprezintă o contestaţie împotriva dispoziţiei din 26 martie 2009, prin care s-a soluţionat notificarea nr. Y/2001, ce se referă la imobilul Capela Cimitir Crângaşi, situat în Bucureşti, str. C.G., sector 6, iar nu la imobilul teren din str. C.G., nr. 45A, sector 6, nu justifică admiterea cererii sale de rectificare eroare materială, respectiv lămurire dispozitiv sentinţă, criticile în acest sens nefiind fondate.
Astfel, prin respectiva cerere se tinde la schimbarea soluţiei din sentinţa civilă nr. 78 din 25 ianuarie 2010, devreme ce se solicită înlocuirea imobilului asupra căruia s-a dispus prin această sentinţă, şi anume imobilul teren din str. C.G., nr. 45A, sector 6, cu imobilul Capela Cimitir Crângaşi din str. C.G., sector 6.
Faptul că instanţa ar fi ignorat precizarea de acţiune făcută de reclamant la primul termen de judecată, ajungând astfel să se pronunţe asupra altui imobil decât cel dorit de reclamant, aduce în discuţie o eventuală greşeală de judecată, iar nu o eroare materială dintre cele la care se referă art. 281 C. proc. civ.
Noţiunea de greşeală materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ., înţelesul de eroare materială vizibilă, săvârşită cu ocazia redactării hotărârii. Pe calea prevăzută de textul de lege menţionat nu pot fi îndreptate greşeli de judecată care privesc fondul pricinii, neputându-se obţine înlocuirea bunului asupra căruia s-a pronunţat instanţa, întrucât aceasta ar echivala cu schimbarea soluţiei, ceea ce nu este posibil decât în căile de atac.
De aceea, în mod corect instanţa de apel a apreciat că greşeala de judecată invocată de reclamant nu putea fi îndreptată decât în calea de atac a apelului, pe care acesta ar fi trebuit să o exercite împotriva sentinţei de fond, iar nu în procedura rectificării erorilor materiale.
Întrucât căile de atac sunt prevăzute de lege, iar necunoaşterea legii nu poate fi invocată de destinatarii ei, apare ca nefondată critica prin care recurentul susţine că nu a cunoscut că trebuia să exercite apel împotriva sentinţei de fond, aceasta cu atât mai mult cu cât în dispozitivul sentinţei este menţionată calea de atac prevăzută de lege, şi anume apelul.
Nici criticile referitoare la soluţia dată cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei nu sunt fondate, respectiva cerere fiind respinsă cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor evocate, lămurirea dispozitivului hotărârii este posibilă atunci când acesta nu cuprinde date care să permită executarea hotărârii, ceea ce nu este cazul sentinţei a cărei lămurire s-a solicitat în cauză, care individualizează cert în dispozitiv imobilul cu privire la care s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
În realitate, prin cererea formulată, reclamantul nu a urmărit lămurirea dispozitivului sentinţei de fond, ci schimbarea soluţiei din dispozitiv, prin înlocuirea imobilului cu privire la care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent cu un alt imobil, ceea ce nu este posibil pe calea procedurii prevăzute de art. 2811 C. proc. civ., în cadrul căreia nu este permis instanţei să schimbe dispozitivul hotărârii şi să încalce astfel puterea de lucru judecat.
Având în vedere considerentele prezentate, urmează a se reţine că decizia recurată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 281 şi art. 2811 C. proc. civ.
În consecinţă, nefiind întrunite cerinţele cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.H. împotriva deciziei nr. 740A din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6527/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6473/2012. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
