ICCJ. Decizia nr. 6359/2012. Civil. Actiune în daune delictuale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6359/2012
Dosar nr. 65/1/2012
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Caraş-Severin, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 113 din 02 februarie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamantul SC O.R. SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul SC P. SA Atena, Grecia - Sucursala Slatina Timiş; pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 134.911,77 RON cu titlu de daune delictuale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 25 iunie 2008, utilajele care efectuau lucrări pentru S.C. P. S.A. Atena, Grecia - Sucursala Slatina Timiş, cu scopul reabilitării DN6, au secţionat cablul de fibră optică aparţinând reclamantului şi monotubul aferent la km 417+460 DN6, pentru repararea căruia reclamantul a plătit suma de 10.030,59 euro, la care se adaugă TVA.
La data de 26 iunie 2008, în aceleaşi împrejurări, utilajele pârâtului au distrus cablul de fibră optică aparţinând reclamantului în zona km 413+100 DN6.
Pentru reparaţia provizorie a cablului de telecomunicaţii, reclamantul a plătit suma de 10.000 euro, iar pentru reparaţia finală s-a întocmit un deviz în valoare de 8.866,32 euro, fără TVA, valoarea totală a acestui prejudiciu suportat de reclamant fiind de 18.866,32 euro, plus TVA.
Deşi a fost invitat la concilierea prealabilă, conform art. 7201 C. proc. civ. şi i s-au adus la cunoştinţă, în mod corect şi cuprinzător, împrejurările producerii prejudiciului, sumele de bani suportate pentru repararea cablului, prejudiciul creat abonaţilor serviciilor SC O.R. SA, prejudiciul de imagine suferit de reclamant, disponibilitatea de colaborare, pârâtul nu a dat curs convocării şi nu a participat la conciliere.
C. civ. precizează în art. 998 că „Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara”.
Responsabilitatea există şi pentru prejudiciul cauzat prin neglijenţă sau imprudenţă.
În cauză au fost îndeplinite cumulativ condiţiile pentru ca răspunderea civilă delictuală să poată fi antrenată, respectiv există fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, culpa.
Fapta ilicită comisivă a constatat în distrugerea prin tăiere a cablului de fibră optică şi a monotubului aferent, aparţinând reclamantului, de către utilajele care executau lucrări pentru pârât, distrugerea cauzând o importantă pagubă reclamantului. Deşi fapta ilicită s-a comis din culpă, ea a creat un important prejudiciu reclamantului.
Prejudiciul a constatat atât în distrugerea bunurilor reclamantului, cât şi în pierderea de trafic de date şi de voce pe care au resimţit-o abonaţii SC O.R. SA care nu au mai beneficiat de serviciile furnizate de reclamant. Continuitatea funcţionării reţelei a fost afectată, iar reţeaua de comunicaţii electronice 2G şi 3G a fost întreruptă. Reclamantul a apreciat că 670.000 de utilizatori au fost afectaţi de imposibilitatea de a iniţia sau primi apeluri de voce şi SMS pe întreg teritoriul tării.
Curtea de Apel Timişoara, secţia II-a civilă, prin decizia nr. 230 din 24 octombrie 2011, a admis apelul declarat de pârâta S.C. P. SA Atena, Grecia - Sucursala Slatina Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 113 din 02 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin şi, pe cale de consecinţă, a schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta SC O.R. SA Bucureşti, împotriva pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Astfel, litigiul dintre părţi a fost determinat de faptul că la data de 25 iunie 2008, utilaje care efectuau lucrări pentru pârâta S.C. P. S.A. Atena, Grecia - Sucursala Slatina Timiş au secţionat cablul de fibră optică aparţinând reclamantei şi monotubul aferent la km 417+460 DN6, în zona localităţii Teregova.
În data de 27 iunie 2008, traficul de date al SC O.R. SA a fost întrerupt în zona km 413+100 DN6, iar echipa de intervenţie a subcontractorului SC T.P.I.T. SRL, care s-a deplasat la faţa locului, a constatat o altă distrugere a cablului de fibră optică aparţinând reclamantei.
Potrivit art. 998 C. civ. (în forma în vigoare la data săvârşirii pretinselor fapte ilicite) „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara”.
Responsabilitatea există şi pentru prejudiciul cauzat prin neglijenţă sau imprudenţă, iar în cauză trebuia verificată de prima instanţă îndeplinirea cumulativă a condiţiilor pentru ca răspunderea civilă delictuală să poată fi antrenată, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia.
Astfel, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei instanţa de fond ar fi trebuit să verifice următoarele condiţii:
- existenţa unei fapte ilicite care să fi fost săvârşită de pârâtă;
- existenţa unui prejudiciu cert, actual, determinat;
- legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă ilicită şi prejudiciul provocat;
- vinovăţia pârâtei.
Aşa cum s-a reţinut şi prin decizia civilă nr. 167 din 02 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, prima instanţă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva pârâtei, fără să fi fost administrată nicio probă, numai pe baza afirmaţiilor reclamantei care nu a ataşat la cererea de chemare în judecată niciun înscris din care să rezulte temeinicia pretenţiilor sale.
Urmare a deciziei civile nr. 1629 din 07 mai 2010 pronunţată în Dosarul nr. 2778/115/2008, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanta SC O.R. SA Bucureşti, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre judecarea apelului, în apel fiind administrate proba cu înscrisuri şi expertiza tehnică.
Având în vedere probele administrate, Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte secţionarea cablului de fibră optică al reclamantei la poziţia km 413+100 m Domaşnea, regulile care trebuiau respectate de reclamantă la amplasarea cablului şi obligaţia de relocare a cablului impuneau următoarele:
Cablul de fibră optică trebuia amplasat de reclamantă cu respectarea cumulativă a condiţionărilor din autorizaţia de construire din 05 iulie 2002 şi autorizaţia de construire din 16 octombrie 2002, care a fost emisă în baza Proiectului de autorizare a lucrărilor de construire elaborat de SC P.R. SA.
În mod concret, la această poziţie, cablul trebuia să fie amplasat la o distanţă de minim 11,5 m de axul drumului şi la o adâncime de 1,2 m şi cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului.
După amplasarea efectivă, s-a realizat un proiect A.B. („astfel cum a fost construit”). Acest proiect trebuia să exprime exact distanţele faţă de axul drumului şi adâncimea la care a fost amplasat efectiv cablul de fibră optică. Conform proiectului A.B. rezulta că la poziţia în discuţie cablul ar fi fost amplasat la distanţa de 11,25 m de ax şi la adâncimea de 1-2 m cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului.
Reclamanta, potrivit O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, avea obligaţia de a asigura front de lucru liber pârâtei pentru executarea lucrărilor de reabilitare a drumurilor şi deci de a reloca cablul conform dispoziţiilor proiectului de construire al drumului naţional, autorizaţiilor de construire şi dispoziţiilor legale incidente.
În mod concret, cablul trebuia relocat de către reclamantă pe partea dreaptă a drumului la peste 17,58 m de axul drumului şi la o adâncime de 1,2 m şi cu banda avertizoare la 30 cm deasupra cablului, astfel cum rezulta din raportul de expertiză.
În ceea ce priveşte poziţia cablului de fibră optică în momentul secţionării, în urma măsurătorilor şi inspectării din data de 29 aprilie 2011 a DN6 în zona km 413+100, expertul tehnic, în prezenţa reprezentanţilor părţilor, a constatat că în fapt poziţia cablului de fibră optică se află pe partea dreapta a drumului la cca. 10,8 m de axul drumului şi la o adâncime de cca. 60 cm.
Faţă de situaţia faptică din teren, s-a constatat de către instanţa de apel că de fapt cablul de fibră optică a fost amplasat cu nerespectarea dispoziţiilor din autorizaţiile de construire şi proiectul de autorizare a lucrărilor de construire. În acest sens, cablul se afla în fapt la distanţa de 10,8 m de axul drumului în loc de 11,5 m de ax şi la adâncimea de 60 cm în loc de 1,2 m, fără a exista bandă avertizoare cu 30 cm deasupra cablului.
Proiectul A.B. a fost întocmit fără a reflecta realitatea din teren, deşi cablul se afla la 10,8 m de ax şi 60 cm adâncime. În acest proiect s-a precizat, în mod nereal, că acest cablu ar fi fost amplasat la 11,25 m de ax şi la 1,2 m adâncime, aceasta fiind de natură să inducă în eroare toate persoanele implicate în acest proiect.
Mai mult, având în vedere lucrările de reabilitare a drumurilor efectuate prin intermediul pârâtei, cablul de fibră optică ar fi trebuit să fie relocat de către reclamantă la distanta minimă de 17,58 m de axul drumului şi la condiţia de adâncime de cel puţin 1,2 m, cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului, ceea ce reclamanta nu a făcut.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâtei în privinţa acestei secţionări a cablului de fibră optică, având în vedere că acest cablu a fost amplasat cu nerespectarea autorizaţiilor de construire şi a proiectului de amplasare, că nu a fost relocat de reclamantă conform dispoziţiilor legale, având în vedere lucrările de reabilitare a drumurilor efectuate în zonă, că nu s-a asigurat front de lucru liber pârâtei şi din moment ce proiectul A.B. nu corespundea realităţii din teren.
De altfel, în legătură cu această secţionare, în cauză au fost efectuate şi cercetări penale sub aspectul comiterii infracţiunii de distrugere, iar prin rezoluţia din 16 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de angajatul pârâtei, numitul L.G., pe motiv că nu existat vinovăţie (nu s-a dovedit intenţia şi nici nu s-a putut reţine culpa, întrucât acesta nu a putut prevedea că la poziţia respectivă se afla cablul reclamantei).
În ceea ce priveşte secţionarea cablului reclamantei la poziţia km 417+460 m Teregova, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a respectat regulile prevăzute de lege la amplasarea şi relocarea cablului de fibră optică.
Astfel, cablul de fibră optică trebuia amplasat cu respectarea cumulativă a condiţionărilor din autorizaţia de construire din 05 iulie 2002 şi autorizaţia de construire din 16 octombrie 2002, care a fost emisă în baza Proiectului de autorizare a lucrărilor de construire elaborat de SC P.R. SA. Concret, la această poziţie, cablul trebuia amplasat la o distanţă de minim 11 m de axul drumului şi la o adâncime de 1,2 m şi cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului.
După amplasarea efectivă s-a realizat un proiect A.B. („astfel cum a fost construit”). Acest proiect trebuia să exprime exact distanţele faţă de ax şi adâncimea la care a fost amplasat efectiv cablul de fibră optică. Conform proiectului A.B. rezultă că la poziţia în discuţie cablul ar fi fost amplasat la distanţa de 13,5 m de ax şi la adâncimea de 1,2 m cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului.
Reclamanta, potrivit O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, avea obligaţia de a asigura front de lucru liber pârâtei pentru executarea lucrărilor de reabilitare a drumurilor şi, deci, de a reloca cablul conform dispoziţiilor proiectului de construire al drumului naţional, autorizaţiilor de construire şi dispoziţiilor legale incidente.
Concret, cablul trebuia relocat de către SC O.R. SA pe partea dreaptă a drumului la peste 11 m de axul drumului, şi la o adâncime de 1,2 m şi cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului, astfel cum rezultă din raportul de expertiză.
În ceea ce priveşte poziţia cablului în momentul secţionării, în urma măsurătorilor şi inspectării din data de 29 aprilie 2011 a DN6 în zona km 413+100, expertul tehnic a constatat că poziţia cablului de fibră optică se afla pe partea dreapta a drumului la cca. 9,86 m de axul drumului.
Faţă de situaţia faptică din teren s-a constatat de către instanţa de apel că şi în acest caz cablul de fibră optică a fost amplasat cu nerespectarea dispoziţiilor din autorizaţiile de construire şi proiectul de autorizare a lucrărilor de construire.
Astfel, cablul a fost amplasat cu nerespectarea dispoziţiilor din autorizaţiile de construire şi Proiectul de autorizare a lucrărilor de construire întocmit de SC P.R. SA, întrucât se află în fapt la distanţa de 9,86 m de ax, în loc de 11 m de ax, şi fără a exista banda avertizoare cu 30 cm deasupra cablului.
De asemenea, conform proiectului A.B., fără a reflecta realitatea din teren, deşi cablul se află la 9,86 m de ax, în proiect apărea că ar fi fost amplasat la 13,5 m de ax şi la 1,2 m adâncime.
În raport de cele expuse mai sus, instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâtei, nici în privinţa acestei secţionări a cablului de fibră optică, având în vedere că acest cablu a fost amplasat cu nerespectarea autorizaţiilor de construire şi a proiectului de amplasare, că nu a fost relocat de reclamantă conform dispoziţiilor legale, având în vedere lucrările de reabilitare a drumurilor efectuat în zonă, că nu s-a asigurat front de lucru liber pârâtei şi din moment ce proiectul A.B. nu corespundea realităţii din teren.
Instanţa de apel a mai reţinut că nici pretinsul prejudiciu invocat de reclamantă nu este cert, întrucât la dosarul cauzei nu exista documente din care să rezulte că pârâta ar fi efectuat plata lucrărilor de remediere a cablului de fibră optică secţionat la poziţia 413+100 m.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamanta SC O.R. SA, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
Aşa cum s-a arătat, la data de 25 iunie 2008 utilajele care efectuau lucrări pentru S.C. P. S.A. Atena, Grecia - Sucursala Slatina Timiş au secţionat cablul de fibră optică aparţinând reclamantei, cablul şi monotubul au fost deteriorate în două locuri, la o distanţă de 20 m între ele, aşa cum rezultă din raportul de intervenţie.
Urmare a secţionării cablului de fibră, au fost necesare lucrări de urgenţă şi intervenţie.
În mod greşit instanţa de apel a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada existenţei prejudiciului.
Ca urmare a distrugerii cablului, s-a creat un prejudiciu de 18.866,32 euro plus TVA.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Litigiul dintre părţi a fost generat de faptul că, la data de 25 iunie 2008, utilajele care efectuau lucrări pentru pârâta SC P. SA Atena, Grecia - Sucursala Slatina Timiş au secţionat cablul de fibră optică aparţinând reclamantei şi monotubul aferent la km 417+460 DN6 în zona localităţii Teregova.
La data de 27 iunie 2008, traficul de date al SC O.R. SA a fost întrerupt în zona km 413+100 DN6, iar echipa de intervenţie a subcontractorului SC T.P.I.T. S.R.L., care s-a deplasat la faţa locului, a constatat o altă distrugere a cablului de fibră optică aparţinând reclamantului.
Potrivit art. 998 C. civ. (în forma în vigoare la data săvârşirii pretinselor fapte ilicite) „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara”.
Responsabilitatea există şi pentru prejudiciul cauzat prin neglijenţă sau imprudenţă, iar în cauză trebuia verificată de prima instanţă în îndeplinirea cumulativă a condiţiilor pentru ca răspunderea civilă delictuală să poată fi antrenată, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia.
Din probele existente la dosar se reţin următoarele:
Cablul de fibră optică trebuia amplasata de reclamanta-recurentă cu respectarea cumulativă a condiţionărilor din autorizaţia de construire din 05 iulie 2002, care a fost emisă în baza Proiectului de autorizare a lucrărilor de construire elaborat de SC P.R. SA.
Mai exact, la această poziţie, cablul trebuia să fie amplasat la o distanţă de minim 11,5 m de axul drumului şi la o adâncime de 1,2 m şi cu bandă de avertizare la 30 cm deasupra cablului.
Conform proiectului A.B. rezultă că la poziţia în discuţie cablul ar fi fost amplasat la distanţa de 11,25 m de ax şi la adâncimea de 1-2 m cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului.
Potrivit O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, reclamanta avea obligaţia de a asigura front de lucru liber pârâtei pentru executarea lucrărilor de reabilitare a drumurilor.
În mod concret, cablul trebuia relocat de către reclamantă pe partea dreaptă a drumului la peste 17,58 m de axul drumului şi la o adâncime de 1,2 m şi cu banda avertizoare la 30 cm deasupra cablului, astfel cum rezultă din raportul de expertiză.
Faţă de situaţia faptică din teren, se constată, în mod judicios de instanţa apelului, că de fapt cablul de fibră optică a fost amplasat cu nerespectarea dispoziţiilor din autorizaţiile de construire şi proiectul de autorizare a lucrărilor de construire. în acest sens, cablul s-a aflat în fapt la distanţa de 11,25 m de ax şi la 1,2 m adâncime, aceasta fiind de natură să inducă în eroare toate persoanele implicate în acest proiect.
Având în vedere lucrările de reabilitare a drumurilor efectuate prin intermediul pârâtei, cablul de fibră optică ar fi trebuit să fie relocat de către reclamantă la distanţa minimă de 17,58 m de axul drumului şi la condiţia de adâncime de cel puţin 1,2 m, cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului, ceea ce reclamanta nu a făcut.
Faţă de cele reţinute în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâtei în privinţa secţionării cablului de fibră optică, având în vedere că acest cablu a fost amplasat cu nerespectarea autorizaţiilor de construire şi a proiectului de amplasare, că nu a fost relocat de reclamantă conform dispoziţiilor legale, având în vedere lucrările de reabilitare a drumurilor efectuat în zonă, că nu s-a asigurat front de lucru liber pârâtei şi din moment ce proiectul A.B. nu corespundea realităţii din teren.
În ceea ce priveşte secţionarea cablului reclamantei la poziţia km 417+460 m Teregova, se reţine că reclamanta nu a respectat regulile prevăzute de lege la amplasarea şi relocarea cablului de fibră optică.
Astfel, cablul de fibră optică trebuia amplasat cu respectarea cumulativă a condiţionărilor din autorizaţia de construire din 05 iulie 2002 şi autorizaţia de construire din 16 octombrie 2002, care a fost emisă în baza Proiectului de autorizare a lucrărilor de construire elaborat de SC P.R. SA.
Potrivit O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, reclamanta avea obligaţia de a asigura front de lucru liber pârâtei pentru executarea lucrărilor de reabilitare a drumurilor.
În ceea ce priveşte poziţia cablului în momentul secţionării, în urma măsurătorilor şi inspectării din data de 29 aprilie 2011 a DN6, în zona km 413+100, expertul tehnic a constatat că poziţia cablului de fibră optică se afla pe partea dreaptă a drumului la cca. 9,86 m de axul drumului.
Faţă de situaţia faptică din teren, instanţa de apel corect a stabilit că şi în acest caz cablul de fibră optică a fost amplasat cu nerespectarea dispoziţiilor din autorizaţiile de construire.
În raport de cele învederate mai sus, instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâtei, nici în privinţa acestei secţionări a cablului de fibră optică, având în vedere că acest cablu a fost amplasat cu nerespectarea autorizaţiilor de construire şi a proiectului de amplasare, că nu a fost relocat de reclamantă conform dispoziţiilor legale, având în vedere lucrările de reabilitare a drumurilor efectuate în zonă, că nu s-a asigurat front de lucru liber pârâtei.
De asemenea, s-a reţinut că nici pretinsul prejudiciu invocat de reclamantă nu este cert, deoarece la dosarul cauzei nu existau documente din care să rezulte că pârâta ar fi efectuat plata lucrărilor de remediere a cablului de fibră optică secţionat la poziţia 413+100 m.
Aşadar, faţă de cele reţinute, se va respinge recursul declarat de SC O.R. SA împotriva deciziei civile nr. 230 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.R. SA împotriva deciziei civile nr. 230 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6392/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6356/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
