ICCJ. Decizia nr. 6564/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6564/2012
Dosar nr. 1105/1/2012
Şedinţa publică din 29 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată sub nr. de mai sus contestatoarea G.S. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 462 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie secţia civilă şi de proprietate intelectuală Dosarul nr. 1607/108/2010, susţinându-se că s-a comis o eroare materială întrucât recursul nu era tardiv.
În această idee, contestatoarea susţine că în cererea de recurs a menţionat că Decizia civilă nr. 200 din 14 februarie 2011 i-a fost comunicată la 14 martie 2011 iar recursul a fost declarat la 25 martie 2011 în termenul legal.
Contestatoarea a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Examinând motivele contestaţiei în anulare şi decizia civilă atacată pe această cale, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 462 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie secţia civilă s-a respins ca tardiv recursul reclamantei G. declarat împotriva Deciziei civile nr. 200 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, reţinându-se următoarele considerente:
La termenul din 27 ianuarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului, părţile prezente având poziţia exprimată în practicaua deciziei.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Conform dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, termen care se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că termenul de 15 zile, astfel cum este reglementat de dispoziţiile legale anterior citate, a fost depăşit.
S-a reţinut astfel, Decizia civilă nr. 200/A din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara a fost comunicată recurentei-reclamante, la sediul procesual ales, cum a fost indicat de către aceasta, atât în cererea de chemare în judecată cât şi în motivele de apel, la data de 8 martie 2011, după cum reiese din dovada de comunicare.
De la această dată curge termenul de recurs de 15 zile, care se împlineşte la data de 24 martie 2011, într-o zi de joi.
Recursul a fost declarat la data de 25 martie 2011, conform ştampilei de înregistrare aplicată de instanţa de apel pe cererea de recurs, recursul nefiind depus prin poştă.
În atare situaţie, se constată că recurenta-reclamantă a încălcat prevederile art. 301 C. proc. civ., deoarece a formulat recursul cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia tardivităţii fiind o excepţie de procedură absolută şi peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Această hotărâre a fost atacată pe calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare în termenul art. 318 C. proc. civ.
Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă darea unor soluţii greşite.
Textul vizează greşeli de fapt, involuntare iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor şi actelor de la dosar, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Ca atare, nu pot fi invocate pe calea contestaţiei în anulare, erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinică, sau modul în care instanţa de recurs a rezolvat excepţia de tardivitate a recursului.
Or din perspectiva celor expuse, este de reţinut că de fapt contestatoarea invocă tocmai greşeli de interpretare a probelor şi a modalităţii de rezolvare a excepţiei tardivităţii recursului, în condiţiile în care instanţa a reţinut că Decizia civilă nr. 200/A din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara a fost comunicată reclamantei, la sediul procesual ales, la data de 8 martie 2011 iar termenul de recurs de 15 zile, care s-a împlinit la data de 24 martie 2011, (într-o zi de joi), recursul fiind declarat la data de 25 martie 2011.
Cum motivele invocate vizează erori de interpretare a probelor, şi respectiv a dispoziţiilor art 301 C. proc. civ., erori de judecată în ce priveşte soluţionarea excepţiei de tardivitate, şi nu erori involuntare, de fapt, nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a se respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea G.S. împotriva Deciziei nr. 462 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 6565/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 6561/2012. Civil. Acţiune în revendicare.... → |
|---|
