ICCJ. Decizia nr. 6570/2012. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6570/2012
Dosar nr. 8877/1/2011
Şedinţa publică din 29 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată sub numărul de mai sus revizuentul M.I.L. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 6493 din 27 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie secţia civilă Dosarul nr. 8197/1/2010 în temeiul art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 şi 9 C. proc. civ.
În şedinţa publică de azi instanţa a ridicat din oficiu excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire faţă de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. şi de faptul că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată într-o contestaţie în anulare.
Faţă de excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 6493 din 27 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.I.L. împotriva Deciziei civile nr. 4154 din 1 iulie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală-Dosarul nr. 3127/85/2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Contestatorul invocă neîndeplinirea procedurii de citare pentru data de 1 iulie 2010 faţă de intimaţii M.R. şi M.L., motiv prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Totodată se invocă existenţa unei erori materiale, greşita reţinere a nulităţii recursului, în condiţiile în care dispoziţiile art. 3021 alin. (1) C. proc. civ. au fost declarate neconstituţionale.
Se constată astfel că, formal, contestaţia în anulare întruneşte condiţiile de admisibilitate cerute de lege.
Chiar dacă instanţa de recurs ar fi comis o neregularitate în procedura de citare a intimaţilor, ipoteză care de altfel nu se verifică în cauză, nulitatea fiind relativă, nu poate fi invocată decât de partea ce se pretinde vătămată prin săvârşirea actului, M.R. şi M.L.
Instanţa de recurs a constatat nulitatea recursului pentru neîndeplinirea exigenţelor cerute de art. 3021 lit. c) şi 304 C. proc. civ. şi nu în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. cum indică recurentul.
Cu alte cuvinte recursul a fost declarat nul pentru că nu a fost motivat conform dispoziţiilor art. 304 şi nu pentru absenţa datelor de identificare pretinse de lit. a) a art. 3021 C. proc. civ.
Oricum, eroarea materiala pretinsă de art. 318 C. proc. civ. nu se referă la greşeli de judecată (în cauză se invoca necunoaşterea deciziei Curţii Constituţionale) ci la erori în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Dat fiind condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege în care o contestaţie în anulare poate fi primită, cererea contestatorului de retractare a deciziei pentru încălcarea dreptului la apărare excede dispoziţiilor art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Prin contestaţia în anulare formulată, contestatorul analizează şi fondul pricinii prin raportare la probele administrate în toate etapele procesuale, aspecte care nu pot face obiectul căii extraordinare de atac promovate dat fiind, aşa cum s-a arătat, dispoziţiile exprese ale art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Această hotărâre pronunţată în calea extraordinară de atac, a contestaţiei în anulare, se solicită a fi revizuită în temeiul art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 şi 9 C. proc. civ.
Or, potrivit art. 322 C. proc. civ., pot constitui obiect al revizuirii doar hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare; precum şi hotărârile pronunţate de instanţa de recurs când s-a evocat fondul.
Cum, însă hotărârea obiect al revizuirii a fost pronunţată într-o contestaţie în anulare, rezultă fără posibilitate de echivoc, că este incidentă excepţia inadmisibilităţii revizuirii, motiv pentru care urmează a se respinge cererea de revizuire formulată de contestatori, ca inadmisibilă.
Având în vedere că în şedinţa camerei de consiliu din 1 octombrie 2012 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de revizuent, sub forma asistenţei juridice gratuite, în temeiul art. 5 pct. 7 din Protocolul nr. 1/3928/2008 încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, urmează a se stabili onorariu pentru avocat din oficiu în sumă de 200 de RON din fondurile Ministerului Justiţiei pentru avocat B.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M.I.L. împotriva Deciziei nr. 6493 din 27 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Stabileşte onorariu de avocat din oficiu, în sumă de 200 RON, din fondurile Ministerului Justiţiei, pentru avocat B.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 6162/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 6565/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
