ICCJ. Decizia nr. 6619/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6619/2012
Dosar nr. 3963/110/2007*
Şedinţa publică din 31 octombrie 2012
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1169/D din 17 decembrie 2008, Tribunahd Bacău, secţia civilă, a admis în parte contestaţia formulată de contestatorii I.D.S. şi S.M. în contradictoriu cu pârâtul Primăria Municipiului Oneşti.
A anulat în parte dispoziţia nr. 2325 din 8 mai 2007, emisă de Primarul municipiului Oneşti, pe care l-a obligat să emită o nouă dispoziţie prin care să dispună restituirea în natură a suprafeţei de 418 m.p. teren şi acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 582 m.p. teren, care nu poate fi restituită în natură.
A respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că autorul reclamantelor a avut în proprietate imobilul compus din casă şi teren în suprafaţă de 0,10 ha,construcţiile şi suprafaţa de 648 m.p. teren fiind preluate abuziv prin decizia nr. 65/1961, diferenţa până la 1.000 m.p. fiind preluată fără titlu.
În prezent, clădirea a fost demolată, iar din teren nu poate fi restituită decât suprafaţa de 418 m.p., liberă de construcţii, restul terenului fiind ocupat de un bloc de locuinţe, căi de acces şi reţele utilitare.
Prin decizia nr. 68 din 21 iunie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât.
Instanţa de apel a reţinut că, din întreaga suprafaţă de 1.000 m.p. teren, doar suprafaţa de 648 m.p. a fost preluată cu titlu, diferenţa fiind preluată fără titlu, fiind incidente dispoziţiile art. 1 lit. a) din H.G. nr. 250/2007.
A mai arătat că terenul a fost identificat prin expertiza efectuată de expert T., care a constatat că suprafaţa de 418 m.p. este liberă de construcţii şi fără reţele edilitare.
Prin decizia nr. 3764 din 9 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat de Primarul municipiului Oneşti.
Instanţa de recurs a constatat că problema întinderii suprafeţei de teren ce a aparţinut autorului reclamantelor şi care poate fi restituită în natură a fost judicios soluţionată, iar expertiza Socaci nu a fost avută în vedere pentru că expertul a făcut simple aprecieri subiective, lipsite de relevanţă juridică.
Instanţa de recurs a mai constatat că suprafaţa de teren de 418 m.p. este liberă de construcţii şi nu cuprinde reţele edilitare.
La data de 14 iulie 2011, Primăria municipiului Oneşti a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a apelului şi cerere de apel.
Apelanta a arătat că, deşi reclamantele au arătat că înţeleg să se judece cu Primarul municipiului Oneşti, instanţa a dispus introducerea în cauză, din oficiu, a Primăriei, fără a cita primarul căruia, totuşi, i-a comunicat toate actele de procedură ca reprezentant al primăriei.
Prin urmare, întreaga judecată a cauzei a fost viciată, municipiul nefiind parte în acest dosar la instanţa de fond şi neavând calitate procesuală.
A mai arătat apelanta că ducerea la îndeplinire a hotărârii poate fi făcută doar de primărie.
Prin decizia nr. 1 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de Primăria municipiului Oneşti, prin primar.
Instanţa de apel a constatat că excepţia inadmisibilităţii are prioritate faţă de orice altă excepţie ce ar putea fi invocată în cauză şi că apelanta Primăria Oneşti, prin Primar nu a fost parte la judecarea cauzei în faţa primei instanţe, contrar susţinerii sale cum că a fost introdusă din oficiu în cauză şi citată prin primar.
Astfel, doar pentru primul termen de judecată, cel din 17 octombrie 2007, primăria a fost citată în cauză, ulterior însă, ca urmare a stabilirii cadrului procesual de către instanţă, calitate de intimat a avut Municipiul Oneşti prin Primar.
Pentru acest intimat s-a prezentat, începând cu termenul din 14 noiembrie 2007, un jurist cu delegaţie emisă de Municipiul Oneşti, prin primar, iar reprezentanţii săi nu au criticat nici un moment citativul, deşi puteau solicita rectificarea sa.
De altfel şi în cuprinsul hotărârii apare menţionat ca intimat numai primarul, ca reprezentant al Municipiului Oneşti, iar comunicarea s-a făcut acestei părţi.
Prin urmare, o eventuală eroare a calităţii Primarului întemeiată pe citarea iniţială nu poate fi primită, întrucât nu a fost menţinută de instanţă prin actele procesuale ulterioare.
Nici în căile de atac nu s-a invocat vreo neregularitate privind cadrul procesual.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primăria municipiului Oneşti, prin primar.
Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., recurenta a reiterat, atât în formă cât şi în conţinut, criticile formulate în apel.
Recursul declarat este nul, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Dezvoltarea motivelor de recurs presupune prezentarea tuturor argumentelor de drept de care înţelege să se folosească partea pentru a demonstra că hotărârea atacată este nelegală şi pentru a combate argumentele de drept invocate de instanţă în susţinerea soluţiei pronunţate, nefiind suficientă simpla menţionare a motivelor de recurs reglementate de art. 304 din C. proc. civ.
De asemenea, motivarea în drept a recursului, înseamnă abordarea punctuală a tuturor elementelor de drept reţinute prin hotărârea atacată şi combaterea acestora cu argumente care au legătură cu rezolvările în drept date de instanţă.
În cauză, însă, motivele de recurs prezentate de recurentă reprezintă o reiterare a criticilor formulate prin cererea de declarare a apelului şi nu constituie critici ale hotărârii pronunţate de instanţa de apel, ci critici ale hotărârii pronunţate de prima instanţă.
Astfel, se constată că motivele de recurs sunt, în fapt, copia motivelor de apel, neadaptate la calea de atac specifică a recursului, în conţinutul cererii recurenta păstrând inclusiv solicitarea de repunere în termenul de declarare a apelului, care nu are nici o legătură cu judecata în recurs.
Or, în recurs obiectul controlului judiciar îl reprezintă hotărârea pronunţată în apel, iar nu hotărârea primei instanţe, care a fost supusă deja controlului judiciar din apel.
Pentru ca recursul său să permită încadrarea în vreuna din ipotezele avute în vedere de dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., ar fi trebuit ca recurenta să combată prin argumente soluţia instanţei de apel de a respinge apelul ca inadmisibil, ceea ce nu este cazul în speţă.
În lipsa oricăror critici care să vizeze motivele care au sprijinit soluţia pronunţată de instanţa de apel, recursul declarat de Primăria municipiului Oneşti, prin primar este nemotivat, motiv pentru care se va constata nulitatea acestuia, în aplicarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Oneşti prin Primar împotriva deciziei nr. 1 din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Obligă pe recurentă la 1000 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimatele -reclamante I.D.S. şi S.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6588/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6666/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
