ICCJ. Decizia nr. 6629/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6629/2012
Dosar nr. 1293/90/2008*
Şedinţa publică din 31 octombrie 2012
Asupra cauzei constată următoarele:
Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 639 din 16 iunie 2009 a admis cererea formulată de expropriatorul Statul Român prin S.N.L. O. SA în contradictoriu cu pârâta B.E. şi intervenientul în nume propriu U.I. A dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului proprietatea pârâţilor în suprafaţă de 3180 mp, situat în comuna Alunu, satul Ocracu, identificat prin Planul de amplasament întocmit de Comisia de experţi, de la dosar, în numele Statului Român şi în favoarea S.N.L. O. SA. A obligat pe expropriator să plătească pârâţilor expropriaţi B.E. şi U.I., în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, o despăgubire totală de 13.356 RON (1 euro/mp) şi 400 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că reclamanta a formulat cerere de expropriere a imobilului compus din terenul în suprafaţă de 1917,37 mp, situat în intravilanul comunei Alunu, judeţul Vâlcea, parcelele x şi y pct. "J.", conform planului anexat de amplasament şi delimitare a imobilului, vizat de OCPI Vâlcea şi Primăria comunei Alunu, aparţinând pârâtei B.E., cu domiciliul în comuna Alunu, judeţul Vâlcea, cererea fiind ulterior precizată pentru suprafaţa de 3180 mp (şedinţa publică din 16 iunie 2009).
Prin H.G. nr. 1578 din 8 decembrie 2005, publicată în M. Of. nr. 1161/21.12.2005, s-a declarat utilitatea publică a lucrării de interes naţional "Menţinerea şi dezvoltarea capacităţii de producţie a câmpului minier Amaradia-Tărâia, etapa a II-a, carierele Berbeşti şi Olteţ, judeţul Vâlcea", în scopul valorificării zăcămintelor de cărbune (lignit) cuprinse în perimetrul de licenţă minieră.
Prin notificarea înregistrată din 21 martie 2006 la Biroul Executorului Judecătoresc V.I. i s-a comunicat pârâtei oferta de despăgubire a proprietăţii sale în valoare de 1920 lei (RON).
În şedinţa publică din data de 16 iunie 2009, societatea reclamantă a precizat că solicită exproprierea pentru cauză de utilitate publică a suprafeţei de 3180 mp de la pârâţii B.E. şi U.I., ambii moştenitori ai defunctei U.P., suprafaţă identificată în urma expertizei tehnice întocmită în cauză, la valoarea stabilită în expertiză.
La interpelarea instanţei, pârâta B.E. a arătat că este de acord cu exproprierea suprafeţei de 3180 mp şi, de asemenea, este de acord ca şi fratele ei, U.I. să primească despăgubiri pentru acest teren.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor privind terenul supus exproprierii în suprafaţă de 3180 mp, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice de către o comisie de experţi compusă din experţii ing. C.T., L.I., F.O., desemnaţi cu acordul părţilor.
Comisia constituită din cei 3 experţi a întocmit un raport de expertiză prin care a identificat terenul pentru care s-a solicitat exproprierea, constatându-se că acesta are o suprafaţă totală de 3180 mp şi e situat în comuna Alunu, conform Planului de amplasament şi delimitare anexat la raportul de expertiză.
Comisia de experţi a evaluat terenul supus exproprierii ca fiind teren agricol, prin 3 metode:
Într-o primă metodă, s-au avut în vedere vânzările de terenuri agricole extravilane la preţul de 1 RON/mp, conform contractelor de vânzare-cumpărare puse la dispoziţie de SNL O. SA, pentru terenurile cumpărate de această societate.
Într-o altă metodă, s-au avut în vedere preţurile de vânzare pentru terenurile agricole, practicate între persoanele fizice, stabilindu-se preţuri între 2 RON şi 2,2 RON/mp.
În cea de-a treia metodă, având în vedere preţul pieţei, s-a avut în vedere valoarea terenului stabilită şi după venitul net pe o perioadă de 25 ani.
Astfel, s-a avut în vedere cultura de fâneţe, o producţie medie de 3500 kg fân la hectar şi preţul de 0,55 RON/kg fân.
În funcţie de preţul pieţei şi valoarea terenului după venit, experţii au stabilit un preţ mediu pentru zona expropriată de 2,50 RON/mp, ajungând pentru suprafaţa totală de 3180 mp supusă exproprierii, la o valoare de 7.950 RON, ce ar reprezenta despăgubirea ce ar urma să o primească persoanele expropriate.
Valoarea despăgubirilor propusă de comisia de experţi a fost contestată de persoanele expropriate, invocând în special hotărâri judecătoreşti şi tranzacţii încheiate chiar de către SNL O. SA cu alte persoane expropriate din zonă, cărora li s-au preluat terenuri echivalente în acelaşi scop.
După declararea utilităţii publice, expropriatorul şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 12 - 14 din Legea nr. 33/1994, întocmind planul de expropriere cu terenurile şi construcţiile ce urmează să fie supuse acestei măsuri, a identificat proprietarii terenurilor, beneficiari ai Legii nr. 18/1991 şi a făcut oferta de despăgubiri, expropriatului în cauză, propunându-i o despăgubire de 7950 RON conform raportului de expertiză. A fost îndeplinită în totalitate procedura prealabilă fazei judecătoreşti a exproprierii.
Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, "instanţa va verifica dacă sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi va stabili cuantumul despăgubirilor".
Cum între părţi nu a intervenit o înţelegere privind cuantumul despăgubirilor, stabilirea acestora s-a făcut conform art. 25 - 27 din Legea nr. 33/1994.
Conform art. 26 alin. (1) şi (2) "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Totodată, conform art. 27 din lege, "primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".
Oferta expropriatorului a fost de 2,50 RON/mp, ajungând pentru suprafaţa totală de 3180 mp supusă exproprierii, la o valoare de 7.950 RON.
Cererea persoanelor expropriate a fost de 7 Euro/mp, dar în alte cauze, conform hotărârilor judecătoreşti menţionate mai sus, instanţele au acordat în anii 2006 - 2007 preţuri de 1 - 2 RON/mp pentru terenuri echivalente, vizând exproprierea pentru aceeaşi utilitate publică.
În speţă, de la pârâţi s-a preluat o suprafaţă de 3180 mp, instanţa apreciind că se cuvine intimaţilor o despăgubire cât mai apropiată de valoarea reală a terenului şi de prejudiciul pe care aceştia îl încearcă prin măsura exproprierii.
Tribunalul a apreciat că preţul oferit de expropriator şi propus de comisia de experţi se situează, în mod nejustificat, cu mult sub cele rezultate dintr-o negociere reală a părţilor, aşa încât, instanţa s-a oprit la un preţ mediu, situat între ofertă, cererea expropriatului şi preţul maxim acordat pentru terenuri similare, respectiv 1 Euro/mp (4,2 RON la data pronunţării sentinţei), prin urmare pentru suprafaţa de 3180 mp ce urmează să fie expropriată, instanţa a apreciat că despăgubirile se situează la suma de 13.356 RON.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 158/A din 18 noiembrie 2009, prin care s-au respins apelurile declarate de reclamantă (căreia i s-a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului), de pârâtă şi de intervenient împotriva sentinţei tribunalului.
Recursurile declarate de reclamantă, pârâtă şi intervenient au fost admise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 3350 din 11 aprilie 2011. A fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare instanţei de apel.
S-a reţinut de către instanţa supremă, pornind de la prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanţa de apel nu a examinat şi nu a răspuns la motivele de apel.
S-a respins totodată excepţia nulităţii recursului pârâţilor B.E. şi U.I. pentru nemotivare, invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Rejudecând după casare, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin Decizia nr. H3/A din 14 decembrie 2011 a respins apelurile declarate de reclamanta S.N.L. O. SA, de pârâta B.E. şi de intervenientul în nume propriu U.I. împotriva sentinţei tribunalului.
Examinând apelurile declarate, în raport de îndrumările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în decizia de casare, s-a constatat că nu sunt fondate.
În conformitate cu îndrumările date prin decizia de casare, părţile au fost întrebate dacă solicită probe, chiar şi o altă expertiză, însă acestea au arătat expres că nu înţeleg să formuleze alte cereri, nu au probe de solicitat, precizând că în cauză s-a efectuat o expertiză conform dispoziţiilor legale prevăzute de Legea nr. 33/1994.
Astfel, curtea a apreciat că apelul comun al pârâtei B.E. şi al intervenientului U.I. este nefondat, întrucât aşa cum a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv expertiza efectuată de comisia de experţi, despăgubirea acordată de instanţa de fond se situează între limitele stabilite de lege, respectiv 2,5 RON/mp oferită de expropriator şi 7 Euro/mp cerută de expropriat, conform dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Pentru aceleaşi considerente nu a fost găsit fondat nici apelul declarat de reclamanta S.N.L. O. SA, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, "primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî", iar potrivit alin. (2) "despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat".
S-a constatat că procedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care în baza art. 296 C. proc. civ., s-au respins apelurile ca nefondate.
Împotriva acestei ultime decizii au declarat recursuri reclamanta, pârâta şi intervenientul.
Prin motivele de recurs, întemeiate pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamanta S.N.L. O. SA a solicitat schimbarea în parte a deciziei atacate şi admiterea cererii aşa cum a fost formulată, stabilind ca justă şi prealabilă despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 3180 mp, identificat prin expertiza tehnică efectuată în cauză, suma globală de 7.950 RON.
A criticat soluţia instanţelor fondului care printr-o greşită interpretare şi aplicare a legii a oferit o despăgubire fără niciun suport legal sau tehnic, înlăturând atât valoarea ofertei sale iniţiale, cât şi concluziile raportului comisiei de experţi, în schimbul unei valori cu adevărat arbitrare de 1 Euro/mp (4,2 RON la data pronunţării sentinţei), respectiv suma totală de 13.356 RON.
A arătat că au fost înlăturate criticile formulate în apel susţinându-se că nu se poate reţine că instanţa nu putea stabili, motivat, o altă valoare decât cea din expertiza tehnică, or, criteriul "negociere reală a părţilor" pe care şi-a motivat tribunalul susţinerea nu se regăseşte în limitele dispoziţiilor legii exproprierii.
Dacă ar fi existat o negociere între părţi, aceasta s-ar fi finalizat în mod cert cu o convenţie obligatorie pentru părţi.
A mai precizat că este adevărat că legea permite instanţei să aprecieze asupra cuantumului despăgubirilor datorate expropriatului, însă această operaţiune trebuie să aibă în vedere valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, prin prisma preţurilor cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului său, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
În speţă însă, argumentele instanţei nu au fost considerate suficiente pentru a explica înlăturarea concluziilor lucrării de specialitate întocmită de cei trei experţi desemnaţi în cauză, raport de expertiză ce a avut în vedere toate criteriile impuse de legea exproprierii.
A concluzionat astfel că instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală, cu încălcarea dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, întrucât a păstrat sentinţa tribunalului care a înlăturat concluziile expertizei, raportându-se la un criteriu neargumentat şi fără să fie susţinut de dovezi (criteriul "negociere reală a părţilor").
Pârâta B.E. a solicitat, prin motivele de recurs, schimbarea în parte a hotărârii în sensul obligării expropriatorului la plata sumei de 7 Euro/mp.
A prezentat situaţia derulării procesului prin acţionarea sa în judecată de către reclamantă, arătând că nu a acceptat oferta derizorie, aceasta nefiind în concordanţă cu calitatea terenului, în subsolul căruia se află o bogăţie semnificativă şi, de asemenea, fiind un teren agricol de foarte bună calitate.
A mai precizat că reclamanta, fără a-i cere acordul, a defrişat pomii fructiferi aflaţi pe teren şi a început excavările, distrugându-i în totalitate recolta de porumb dată în pârg.
În continuare, pârâta a făcut cunoscut că a formulat cerere împotriva societăţii la Judecătoria Horezu, care a fost respinsă şi că a formulat şi plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, pentru comiterea infracţiunii de distrugere şi tulburare de posesie, care a dispus neînceperea urmăririi penale, în toată această perioadă reclamanta excavând 95% din suprafaţa terenului său, fără niciun drept.
În consecinţă, datorită faptului că toate eforturile sale în demersurile de a primi un preţ rezonabil pentru terenul expropriat au fost zadarnice, a fost de acord cu exproprierea dar cu obligarea reclamantei la plata sumei de 7 Euro/mp întrucât la acest preţ a găsit un teren agricol asemănător.
A solicitat şi despăgubirea cu suma de 20.000 RON reprezentând echivalentul uzufructului pe o perioadă de 5 ani, cât nu a putut folosi terenul datorită excavărilor efectuate abuziv.
Prin recursul declarat, intervenientul U.I. a solicitat modificarea hotărârii atacate, iar pe fond, obligarea societăţii reclamante la plata despăgubirilor civile reprezentând valoarea reală a terenului expropriat la suma de 7 Euro/mp către sora sa B.E..
A arătat în acest sens că deşi figurează în procesul-verbal de punere în posesie pe acel teren, în suprafaţă de 3180 mp, în realitate, urmare partajului voluntar efectuat în data de 16 iunie 1997, împreună cu surorile sale, printr-un înscris înregistrat la Primăria comunei Alunu, respectivul teren i-a revenit în proprietate surorii sale B.E., astfel încât aceasta este îndreptăţită a primi despăgubirile.
A mai precizat că deşi a arătat la instanţele fondului respectivul aspect, acestea nu au ţinut cont de acordul de voinţă.
Recursul reclamantei este fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed.
Se reţin ca întemeiate criticile reclamantei potrivit cărora criteriile avute în vedere de instanţele fondului la stabilirea cuantumului despăgubirilor nu sunt stabilite de lege.
Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Prin urmare, legea stabileşte un criteriu legal de determinare a despăgubirii constând în "preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză".
În cauză însă, în această operaţiune de determinare a despăgubirii, instanţele fondului s-au raportat la alte elemente decât cele legale ceea ce atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., invocat de reclamantă în susţinerea căii de atac dedusă judecăţii.
Se constată în acest context că în cauză a fost întocmită o expertiză tehnică de specialitate prin care, pornind de la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, s-a procedat la evaluarea imobilului supus exproprierii şi stabilirea cuantumului despăgubirilor cu respectarea criteriilor legale.
Au fost avute astfel în vedere atât preţurile de vânzare ale terenurilor din zona exproprierii, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare puse la dispoziţie de către reclamantă pentru terenurile cumpărate de aceasta, cât şi preţurile de circulaţie pentru terenurile agricole între persoane fizice, conform actelor de vânzare-cumpărare încheiate în zonă, ţinându-se totodată cont şi de valoarea terenului după venitul net pe o perioadă de 25 de ani.
Or, aceste constatări ale raportului de expertiză au fost eronat înlăturate de către instanţele fondului care au stabilit că se impune o despăgubire mai apropiată de valoarea reală a terenului şi de prejudiciul încercat prin măsura exproprierii şi au apreciat că aceasta este în cuantum de 13.356 RON, sumă care ar rezulta dintr-o negociere reală a părţilor.
Procedând în acest mod, instanţele fondului au stabilit despăgubirea cuvenită prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi avute în vedere prin raportul de expertiză întocmit în cauză, motiv pentru care se impune admiterea recursului reclamantei, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor la suma de 7.950 RON, conform raportului de expertiză.
Recursurile pârâtei şi intervenientului sunt nule.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.
Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigenţele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod.
Or, în speţă, criticile formulate de pârâtă şi intervenient, nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de textele de lege menţionate.
Eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.
Se observă însă că în cauză nu au fost prezentate decât situaţii de fapt, relatări ale succesiunii de evenimente şi nemulţumirile referitoare la cuantumul despăgubirilor.
În acest context, se reţine că menţionarea caracteristicilor terenului în litigiu care ar conduce, în opinia recurentei-pârâte, la stabilirea unor despăgubiri mai mari în sarcina expropriatorului nu se pot constitui în veritabile critici de nelegalitate în sensul textului de lege la care s-a făcut referire.
În ceea ce priveşte recursul intervenientului, prin acesta nu se solicită decât a se constata că despăgubirile se cuvin în exclusivitate surorii sale, recurenta-pârâtă B.E., făcând referire la un act de partaj voluntar, care însă nu se regăseşte în lucrările şi actele dosarului.
Văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata nulitatea căilor de atac exercitate în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.
Pentru aceste motive, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica în parte decizia, în sensul că se va admite apelul reclamantei împotriva sentinţei tribunalului, care va fi schimbată în parte şi se va stabili cuantumul despăgubirilor la suma de 7.950 RON, menţinându-se celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei şi se vor constata nule recursurile pârâtei şi intervenientului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S.N.L. O. SA, în prezent SC C.E.O. SA împotriva Deciziei nr. H3/A din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Modifică în parte decizia, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinţei nr. 639 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, pe care o schimbă în parte şi stabileşte cuantumul despăgubirilor la suma de 7.950 RON.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Constată nule recursurile declarate de pârâta B.E. şi de intervenientul U.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2012.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 6634/2012. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 6627/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
