ICCJ. Decizia nr. 6666/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6666/2012
Dosar nr. 20436/3/2009
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 1564 din 26 noiembrie 2010, a admis cererea formulată de reclamantul H.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., şi pe cale de consecinţă: pârâta a fost obligată la plata sumei de 348.000 Euro (echivalent în lei la data plăţii), reprezentând despăgubirea, ca urmare a exproprierii imobilului teren în suprafaţă de 870 mp situat în Bucureşti, având nr. cadastral x, sector 1.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 19 din 29 mai 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local Sector 1 Bucureşti - proiectul "fluidizare trafic pe DN1 km 8 + 100 - km 17+ 000 şi centura rutieră în zona de nord a municipiului Bucureşti, obiect 6 - continuitatea centurii rutiere a municipiului Bucureşti, cu pasaj superior peste calea ferată Otopeni, s-a stabilit ca pentru imobilul situat în Bucureşti, având nr. cadastral x în suprafaţă de 850 mp, din care 150 mp construcţie, aparţinând persoanei expropriate, reclamantul H.C., cuantumul despăgubirii ce va fi achitată acestuia fiind de 221.000 Euro (100 euro/mp).
Conform raportului de expertiză de evaluare a imobilului întocmit de o comisie formată din experţii V.G., desemnat de instanţă, M.S., desemnat de pârâtă şi B.M., desemnat de reclamantă, valoarea de piaţă a terenului expropriat la data exproprierii (mai 2008) este de 348.000 Euro, iar la data de efectuării raportului de expertiză (august 2010) este de 174.000 Euro.
Prin raportul de expertiză s-a constatat ca imobilul rămas neexpropriat nu a dobândit un spor de valoare.
În drept, Tribunalul a reţinut că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 "Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4) - (8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului." Din înscrisurile de la dosar Tribunalul a reţinut că reclamantul a luat la cunoştinţă de Hotărârea privind cuantumul despăgubirii la data de 13 aprilie 2009, iar în raport cu această dată a comunicării, contestaţia acestuia este introdusă înăuntrul termenului de 30 de zile de la comunicare, iar susţinerile pârâtei potrivit cărora a comunicat anterior hotărârea către contestator nu au fost dovedite.
În ceea ce priveşte soluţionarea acestei acţiuni alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 198/2004 face trimitere la dispoziţiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 "pentru stabilirea despăgubirilor instanţa a constituit o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor care au fost supuse exproprierii, iar potrivit art. 26 din acelaşi act normativ" despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia. În cazul exproprierii parţiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experţii, ţinând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanţei o eventuală reducere numai a daunelor."
Tribunalul a apreciat că aceste dispoziţii trebuie corelate cu prevederile art. 41 din Constituţia României potrivit cărora "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabila despăgubire". Faţă de aceste dispoziţii, rezultă că momentul aprecierii prejudiciului este cel al exproprierii, (prealabil) şi nu cel ulterior, calculat la peste doi ani de la expropriere. Mai mult decât atât, pentru stabilirea caracterului just al despăgubirii calculate de către Comisie, Tribunalul trebuia să se raporteze la acelaşi moment avut în vedere la data emiterii procesului-verbal de către aceasta.
Faţă de aceste considerente, Tribunalul a apreciat că susţinerile reclamantului de luare în considerare a valorii imobilului de la data exproprierii sunt întemeiate.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a stabilit o despăgubire la data exproprierii (mai 2008) de 348.000 Euro.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia civilă nr. 28 din 26 ianuarie 2012, a admis apelurile declarate de apelantul-pârât Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. şi de către apelantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva Sentinţei civile nr. 1564 din 26 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant H.C., şi pe cale de consecinţă: a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că pârâta a fost obligată la 152.200 Euro, echivalent în lei la data efectuării plăţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Situaţia premisă constă în faptul că prin Hotărârea nr. 19 din 29 mai 2008 de stabilire a despăgubirilor emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local, sector 1 Bucureşti, s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea despăgubirilor în sumă de 221.000 Euro, 134.000 Euro pentru construcţie şi 87.000 Euro pentru teren în suprafaţă de 870 mp, situate la adresa din Bucureşti, sector 1, având nr. cadastral x.
Despăgubirile acordate pentru construcţie au mulţumit pe reclamant, acest lucru nefiind valabil şi pentru terenul expropriat, astfel încât a formulat contestaţie împotriva acestei hotărâri, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, care acordă expropriaţilor, ce se consideră prejudiciaţi de cuantumul despăgubirii consemnate, posibilitatea de a se adresa instanţei.
La soluţionarea prezentei cauze, Curtea a avut în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Pentru a da posibilitatea apelanţilor să-şi dovedească pretenţiile, prin raportare la criticile de apel formulate, Curtea a încuviinţat efectuarea unei noi expertize în calea de atac a apelului, astfel cum s-a arătat mai sus, la întocmirea căreia urma a se avea în vedere tranzacţiile depuse la dosar prin diligenta părţii căreia i s-a încuviinţat proba, dar şi a altor tranzacţii ce vor fi identificate de părţi, inclusiv de către experţi.
La data de 17 octombrie 2011, Comisia de experţi a făcut cunoscut instanţei că, faţă de dispunerea de a se evalua terenul prin raportare la preţul de tranzacţionare şi nu cele de ofertare a imobilelor comparabile din unitatea administrativ-teritorială, se impune a se avea în vedere cel puţin trei contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri comparabile ca mărime, poziţie, utilităţi, etc. din zona specifică, pentru fiecare dintre cele trei perioade calendaristice la care trebuie făcută evaluarea.
Pentru întocmirea expertizei, comisia a învederat că a făcut demersurile necesare pentru obţinerea unor asemenea preţuri de tranzacţionare, însă nu au primit nicio informaţie utilă din partea instituţiilor care ar putea deţine astfel de informaţii.
În susţinerea celor arătate, Comisia a ataşat adresa emisă de Camera Notarilor Publici Bucureşti, din care rezultă că nu deţine evidente centralizate în afara Ghidului valorilor orientative a tranzacţiilor imobiliare pentru cunoaşterea cărora s-a recomandat accesarea site-ului U.N.N.P.R. cu menţiunea că pentru perioada septembrie 2010 până la finele anului s-a aplicat o reducere de 10%.
Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1 a comunicat că pentru obţinerea unei liste a terenurilor tranzacţionate, să se adreseze Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Direcţia de cadastru Fond Funciar - Patrimoniu şi Evidenţă Electorală a Sectorului 1 a comunicat că nu deţine niciun fel de date cu privire la tranzacţiile cu imobile situate pe raza teritorial administrativă a sectorului 1.
Curtea, analizând conţinutul raportului de expertiză tehnică judiciară, efectuat de comisia de experţi, formată din trei experţi, precum şi anexele la acest raport, a constatat că lucrarea a fost întocmită prin raportare la documentele pe care le-a primit de la părţi, precum şi constatările la faţa locului şi informaţiile experţilor luate în completare după internet, faţă de imposibilitatea realizării expertizei în lipsa unor tranzacţii suficiente.
Prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei, comisia de experţi a precizat că evaluarea realizată în acest raport reprezintă "valoarea de piaţă" a imobilului, aşa cum este definită în standardele internaţionale de evaluare ediţia a VIII-a/2007, respective Standardul internaţional de evaluare IVS (valoarea de piaţă - baza de evaluare).
Experţii au folosit în evaluarea imobilului-teren preţuri de tranzacţionare (contracte), cât şi oferte de vânzare cu aplicarea corecţiilor, avându-se în vedere condiţiile de vânzare, localizarea, accesul, utilizarea terenului, utilităţi, precum şi alte elemente de diferenţiere, cum ar fi deschidere, formă, planietate, etc.
Astfel, valoarea de piaţă a terenului, la data exproprierii, a fost stabilită la suma de 310.000 euro, experţii având în vedere valori de tranzacţionare limitate şi oferte.
Valoarea de piaţă a terenului la data efectuării primului raport de expertiză, în fond, a fost stabilită prin raportare la un singur contract disponibil de vânzare-cumpărare şi oferte în completare, la 152.200 Euro.
De asemenea, valoarea de piaţă a terenului, la data efectuării raportului de expertiză în apel, având în vedere valori de tranzacţionare limitate şi oferte, a fost stabilită la 141.500 Euro.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs: reclamantul H.C. şi pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., reprezentată de Statul Român.
I. H.C., critică decizia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece dispoziţiile art. 9 alin. (3) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 erau în vigoare la momentul cererii de chemare în judecată raportate şi coroborate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994.
- Din coroborarea textelor art. 28 din Legea nr. 33/1994 şi art. 26 teza a II-a din aceeaşi lege rezultă că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa va ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
- În cazul în care cuantumul despăgubirilor este contestat şi nu există o decizie definitivă, transferul dreptului de proprietate nu operează, fiind practic afectat de o condiţie suspensivă.
- Faţă de caracterul general al normelor prevăzute în Legea nr. 33/1994, normele prevăzute de Legea nr. 198/2004 au caracter special, aplicându-se strict pentru lucrările de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local.
- Expertiza efectuată în faza procesuală a apelului, conţine evaluarea imobilului expropriat la trei momente diferite: momentul exproprierii (29 mai 2008), data întocmirii raportului de expertiză în fond (19 august 2010) şi data întocmirii raportului de expertiză în apel (17 noiembrie 2011).
- Instanţa de apel a avut în vedere faptul că proprietarul terenului expropriat a fost privat de posibilitatea de a-şi exercita prerogativele dreptului de proprietate, ca urmare a măsurii exproprierii, ulterior acesteia, nebeneficiind de despăgubiri.
- Întrucât despăgubirile au fost consumate la acelaşi moment, prin raportare la dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 184/2008 în vigoare la momentul pronunţării sentinţei, 26 noiembrie 2010, instanţa trebuia să se raporteze la momentul transferului dreptului proprietate, 29 mai 2008.
II. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., reprezentată de Statul Român, critică decizia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Cum motivele de recurs a celor doi recurenţi sunt asemănătoare, urmează ca cele două recursuri să fie analizate împreună.
Recursurile formulate de reclamantul H.C. şi de pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., împotriva Deciziei civile nr. 28 din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, nu sunt fondate şi pe cale de consecinţă vor fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamantul H.C. a chemat în judecată pârâtul Statul român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., de sub autoritatea Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, pentru ca, în contradictoriu cu aceştia, să se dispună: 1. admiterea contestaţiei; 2. al despăgubirii de 435.000 euro, ţinând cont de o valoare de 500 euro/mp, echivalentul valorii reale a terenului expropriat - lot 2, în suprafaţă de 879 mp situate în Bucureşti, având număr cadastral x; obligarea expropriatului la plata despăgubirii, aşa cum va fi stabilită prin hotărâre judecătorească, într-un termen care să nu depăşească 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În motivare, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului lot 2, în suprafaţă de 870 mp situat în Bucureşti, având număr cadastral x care face obiectul exproprierii conform Deciziei civile nr. 701/A din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a certificatului de moştenitor nr. a/1997, din 9 ianuarie 2011 şi a certificatului din 10 octombrie 2000 emis de Primăria sectorului 1 Bucureşti.
Reclamantul a consideră că despăgubirea de 100 euro mp şi în valoare totală de 87.000 Euro pentru 870 mp este inferioară valorii totale a terenului.
Prin Hotărârea nr. 19 din 29 mai 2008 de stabilirea a despăgubirilor emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local Sector 1 Bucureşti, s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea despăgubirilor în sumă de 221.000 Euro (100 euro/mp), 134.000 Euro pentru construcţie şi 87.000 Euro pentru teren în suprafaţă de 870 mp, situate în Bucureşti, sector 1, având nr. cadastral x.
Despăgubirile acordate pentru construcţie au mulţumit pe reclamantul-recurent H.C. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu terenul expropriat.
În atare situaţie reclamantul a formulat contestaţie împotriva hotărârii mai sus menţionată, în condiţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004.
La soluţionarea prezentei cauze, urmează a se avea în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Potrivit textului de lege menţionat, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Pentru a da posibilitatea apelanţilor să-şi dovedească pretenţiile, prin raportare la criticile de apel formulate, instanţa de apel în mod judicios a încuviinţat efectuarea unei noi expertize, la întocmirea căreia urma a se avea în vedere tranzacţiile depuse la dosar prin diligenta părţii căreia i s-a încuviinţat proba, dar şi a altor tranzacţii ce vor fi identificate de părţi, inclusiv de către experţi.
Comisia de experţi a făcut cunoscut instanţei faptul că, se impune a se avea în vedere cel puţin trei contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri comparabile ca mărime, poziţie, utilităţi, etc., pentru fiecare dintre cele trei perioade calendaristice la care trebuie făcută evaluarea.
Instanţa de apel, în mod corect a analizat conţinutul raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de Comisia de experţi, şi a constatat că lucrarea a fost întocmită prin raportare la documentele pe care le-a primit de la părţi.
Prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei, Comisia de experţi a precizat că evaluarea realizată în acest raport reprezintă "valoarea de piaţă" a imobilului, aşa cum este definită în standardele internaţionale de evaluare.
Experţii au folosit în evaluarea imobilului-teren, preţuri de tranzacţionare cât şi oferte de vânzare, localizarea, accesul, utilizarea terenului, utilităţi etc.
Valoarea de piaţă de terenului, la data efectuării primului raport de expertiză în fond, a fost stabilită, prin raportare la un singur contract disponibil de vânzare-cumpărare şi oferte în completare, la 152.200 Euro.
De asemenea, valoarea de piaţă a terenului la data efectuării raportului de expertiză din faza de apel, având în vedere valori de tranzacţionare limitate şi oferte, a fost stabilită la 141.500 Euro.
În faza de apel a încuviinţat obiecţiunile formulate de apelantul-pârât, în sensul luării în consideraţie a contractului de vânzare-cumpărare din 5 mai 2011.
Cu privire la obiecţiunile referitoare la indicative de corecţie procentuală aplicate de experţi, instanţa de apel corect nu a avut nicio obiecţie la momentul în care s-au încuviinţat obiectivele expertizei.
Cu privire la obiecţiunea referitoare la corecţiile procentuale aplicate, comisia de experţi a arătat că metoda utilizată (metoda comparaţiei directe) prevede corectarea valorilor unitare ale diferenţelor comparabile, în funcţie de caracteristicile principale ce definesc terenul aflat în analiză. Totodată, s-a precizat că prin corecţiile procentuale se urmăreşte aducerea comparabilelor la caracteristici asemănătoare cu subiectul analizat, respectiv se urmăreşte contribuţia pozitivă sau negativă a fiecărei caracteristici asupra preţului.
Analizând contestaţia cu care reclamantul a sesizat instanţa de fond, instanţa de apel a reţinut corect că reclamanţii au contestat doar despăgubirile pentru teren.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994: "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor peroane îndreptăţite".
Dispoziţiile art. 26 alin. (1) din (13), prevăd drept criteriu în stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite expropriatului "preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel, în unitatea administrativ-teritorială", iar ca moment al stabilirii acestui preţ: la data întocmirii raportului de expertiză.
Aceste dispoziţii legale au fost avute în vedere de legiuitor şi în actul normativ privitor la această materie, respectiv Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) din actul normativ învederat: "acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol, se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii".
Potrivit raportului de expertiză efectuat în apel dar şi a documentelor anexate, Comisia de experţi a avut în vedere efectuarea raportului, preţuri de tranzacţionare evidenţiate în contractele de vânzare-cumpărare, puse la dispoziţia acesteia, dar şi oferte, în măsura în care nu a fost posibil a se întocmi raportul doar prin raportare la acte de tranzacţionare în lipsă de documente (tranzacţii) comparabile suficiente.
În ce priveşte momentul la care trebuie calculate despăgubirile ce se cuvin proprietarului expropriat, instanţa apelului corect a avut în vedere dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care prevăd că "la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului".
Instanţa de apel în mod judicios a constatat că, recurentul-pârât nu a reuşit să demonstreze temeinicia susţinerilor sale prin raportare la datele oferite de Camera Notarilor Publici, deşi sarcina probei îi revenea, potrivit art. 1169 C. civ.
Mai mult, atât recurentul, cât şi pârâtul, nu au înţeles să se prevaleze de acte de tranzacţionare depuse la dosarul cauzei, fără a indica în realizarea obiectivelor expertizei datele statistice deţinute de instituţia mai sus menţionată.
Faţă de cele învederate, urmează a se avea în vedere la stabilirea despăgubirilor exprimarea acestora în euro, dat fiind fluctuaţia pe care o înregistrează moneda naţională faţă de moneda ţărilor Uniunii Europene, precum şi faptul că această valută este des folosită în tranzacţiile de pe teritoriul ţării noastre, urmând ca plata efectivă a despăgubirilor acordate să se realizeze în moneda naţională din data plăţii, în acord cu Regulamentul nr. 4 din 1 aprilie 2005, privind regimul valutar, republicat, emis de Banca Naţională a României.
De asemenea, se apreciază că plata urmează să se efectueze în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de acordare a despăgubirilor, respectiv data pronunţării acestei decizii, prin raportare la art. 30 din Legea nr. 33/1994, care instituie un asemenea termen în favoarea expropriaţilor.
Aşadar, faţă de cele reţinute, se vor respinge recursurile declarate de reclamantul H.C. şi pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamantul H.C. şi de pârâtul Statul român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva Deciziei civile nr. 28 din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 6619/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6662/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
