ICCJ. Decizia nr. 6634/2012. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6634/2012
Dosar nr. 2919/87/2011
Şedinţa publică din 31 octombrie 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2489 din 12 iulie 2011, completată prin sentinţa nr. 2637 din 6 septembrie 2011, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, a admis excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 133/2011, emisă de intimata Banca C., a admis contestaţia formulată de D.F., a anulat decizia atacată şi dispus reintegrarea reclamantei pe postul deţinut anterior emiterii deciziei, cu plata drepturilor salariale de la data încetării contractului de muncă şi până la efectiva reîncadrare, majorate, indexate şi reactualizate.
A respins cererea privind acordarea de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă a fost dispusă de angajator pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical.
Prin decizia nr. 1055 din 8 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul declarat de intimată împotriva sentinţei, pe care a modificat-o, în sensul că a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că au fost respectate prevederile art. 62 alin. (2) şi art. 268 C. muncii vizând cerinţele obligatorii ale deciziei de sancţionare şi că angajatorul nu putea prezuma starea de incapacitate temporară de muncă, pentru că nu fusese informat în termenul de 48 de ore prevăzut de Regulamentul intern al băncii.
La data de 16 februarie 2012, contestatoarea a formulat cerere de revizuire a deciziei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuenta a arătat că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea puterii lucrului judecat, deoarece fondul cauzei a fost soluţionat anterior prin sentinţa civilă nr. 123 din 18 ianuarie 2012 a Tribunalului Teleorman, definitivă şi executorie.
Cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului lucrului judecat, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă, pentru că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă.
În prezenta cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul citat, deoarece nu există hotărâri definitive potrivnice.
Astfel, revizuenta pretinde că decizia atacată este potrivnică sentinţei civile nr. 123 din 18 ianuarie 2012 a Tribunalului Teleorman, care a intrat în puterea lucrului judecat.
Verificând, însă, înscrisurile aflate la dosar, se constată că, într-adevăr, prin sentinţa civilă nr. 123 din 18 ianuarie 2012, urmare admiterii contestaţiei, Tribunalul Teleorman a modificat decizia nr. 255 din 29 iulie 2011 şi a dispus înlocuirea sancţiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă al contestatoarei cu sancţiunea reducerii cu 10% a salariului pe o perioadă de 3 luni. Această hotărâre nu a căpătat puterea lucrului judecat, deoarece, prin decizia nr. 3159 din 2 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis recursul declarat de intimata Banca C., a modificat sentinţa şi a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
Având în vedere faptul că, la data pronunţării deciziei civile nr. 1055 din 8 februarie 2012 de către Curtea de Apel Bucureşti, sentinţa civilă nr. 123/2012 a Tribunalului Teleorman, deşi executorie, avea o autoritate relativă de lucru judecat, fiind ulterior modificată, în sensul respingerii contestaţiei, se constată că nu se poate ajunge în situaţia ca fiecare parte să se prevaleze de hotărârea care îi este favorabilă, motiv pentru care nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, cererea de revizuire este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de D.F. împotriva deciziei nr. 1055 din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6638/2012. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 6629/2012. Civil → |
|---|
