ICCJ. Decizia nr. 6725/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6725/2012
Dosar nr. 16121/299/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 1 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta S.C. O.P. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul S.D., solicitând să se dispună obligarea acestuia la restituirea sumei de 2.828 RON, actualizată la data plăţii efective în raport cu indicele de inflaţie, sumă reprezentând drepturi băneşti încasate fără drept cu titlu de prime de Paşti şi Crăciun.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 844/2008 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 1121/105/2008 a fost admisă acţiunea formulată de pârât şi a fost obligată societatea să îi plătească drepturi salariale cu titlu de prime de Paşti şi de Crăciun în sumă de 10.200 RON. Prin Decizia nr. 2150 din 24 octombrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti a fost admis recursul reclamantei şi s-a dispus reducerea sumelor acordate, la 6.631 RON brut. Reclamanta a pus în executare voluntară sentinţa instanţei de fond şi la data de 10 iulie 2008 a achitat pârâtului suma de 8.216 RON, deşi suma netă cuvenită acestuia în urma deciziei instanţei de recurs este de 5.388 RON.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.
Prin cererea formulată la data de 20 martie 2012, reclamanta a precizat acţiunea sub aspectul temeiului de drept, arătând că acesta îl constituie dispoziţiile art. 256 alin. (1) C. muncii.
Prin Sentinţa civilă nr. 1893 din 20 martie 2012, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând că în speţă este aplicabilă Decizia nr. 5 din 2012 pronunţată în recurs în interesul legii de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia, instanţa judecătorească competentă material să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria şi cum, sediul societăţii debitoare se află în Bucureşti, sector 1, instanţa competentă teritorial este Judecătoria sector 1 Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 19 aprilie 2012 sub nr. 16121/299/2012.
Astfel învestită, Judecătoria sector 1 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 14012 din 9 august 2012, a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Tribunalul Prahova şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că, atât din formularea iniţială a acţiunii, cât şi din precizarea depusă la data de 20 martie 2012 şi 9 august 2012, reiese cu evidenţă că reclamanta nu a formulat o cerere de întoarcere a executării silite, întrucât nu se solicită restituirea unor sume obţinute de pârât prin executarea silită, ci a sumelor care au fost achitate de bună-voie de către reclamantă, în temeiul unui titlu executoriu modificat. În consecinţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 5/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competenţa neaparţinând instanţei de executare.
Cauza acţiunii, astfel cum reiese din cererea de chemare în judecată, o reprezintă obligaţia salariatului de restituire a sumelor pretins nedatorate pe care le-a încasat de la angajator, prevăzută de art. 256 alin. (1) C. muncii. Prin cererea precizatoare depusă la data de 20 martie 2012, reclamanta a pus în acord temeiul în drept invocat cu motivarea acţiunii, aceasta fiind întemeiată în mod corect pe prevederile art. 256 C. muncii.
În speţă, nu există şi nu a existat o instanţă de executare, întrucât nu a avut loc nicio executare silită a titlului executoriu desfiinţat, suma fiind plătită de bună-voie, astfel încât nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Locul executării de bună-voie a obligaţiei reclamantei cu privire la care se solicită restituirea parţială nu se află în raza de competenţă a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, locul plăţii voluntare fiind în Urziceni.
În consecinţă, s-a reţinut că, potrivit art. 266 şi art. 269 alin. (1) C. muncii raportat la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionarea a acestui conflict de muncă aparţine Tribunalului Prahova.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În speţa dedusă judecăţii, analizând şi calificând obiectul cererii de chemare în judecată şi, în consecinţă, natura litigiului, Înalta Curte reţine că suma de bani pe care reclamanta S.C. O.P. S.A. solicită a fi restituită de către pârât a fost plătită de aceasta în executarea unei hotărâri judecătoreşti, astfel că suntem în prezenţa unei cereri de întoarcere a executării silite, întemeiată pe dispoziţiile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.
Instituţia întoarcerii executării este reglementată în C. proc. civ., cartea a V-a "Despre executarea silită", cap. I "Dispoziţii generale", secţiunea a VI1-a" "Întoarcerea executării", ce constituie, deci, sediul materiei.
Este de observat că, prin art. 3791 C. proc. civ., se prevede expres şi imperativ că "în cazul în care s-a desfiinţat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept. Dispoziţiile art. 4041 - 4043 sunt aplicabile".
În consecinţă, din însăşi reglementarea instituţiei întoarcerii executării, constând în repunerea părţilor în situaţia anterioară, în cadrul executării silite, rezultă, fără echivoc, că legiuitorul a avut în vedere ca acestei instituţii juridice, ce reprezintă de fapt o situaţie "simetric inversă executării săvârşite", să îi fie incidente reglementările statuate în privinţa contestaţiei la executare.
Că este aşa rezultă chiar din dispoziţiile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ.: "În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia."
Or, întoarcerea executării şi repunerea părţilor în situaţia anterioară este chiar obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a învestit instanţa în prezentul litigiu, neprezentând relevanţă că "nu se solicită restituirea unor sume obţinute de pârât prin executarea silită, ci a sumelor care au fost achitate de bună-voie de către reclamantă", astfel cum susţine Judecătoria sector 1 Bucureşti, întrucât textul invocat nu numai că nu face această distincţie, dar prevede posibilitatea unei astfel de acţiuni "în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu".
În acest context, Înalta Curte apreciază că în cauza dedusă judecăţii este pe deplin aplicabilă Decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I nr. 251/13.04.2012, prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., instanţa judecătorească, competentă, potrivit legii, să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria, această decizie fiind obligatorie pentru instanţe conform dispoziţiilor art. 330 ind. 7 alin. (4) C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la Decizia nr. 5/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, instanţa competentă teritorial să judece pricina este Judecătoria sector 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6747/2012. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 6724/2012. Civil → |
|---|
