ICCJ. Decizia nr. 6747/2012. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6747/2012
Dosar nr. 2938/1/2012
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 2938/1/2012 la data de 12 aprilie 2012 (data poştei), I.E. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 952R din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii a Municipiului Bucureşti, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuentul a învederat că prin decizia a cărei revizuire se solicită, curtea de apel a respins recursul său declarat împotriva Sentinţei civile nr. 9265 din 27 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Cauza soluţionată prin sentinţa menţionată a avut ca obiect contestaţia promovată de I.E. împotriva Deciziei nr. 2261 din 19 august 2010 prin care, în baza Legii nr. 119/2010, i-a fost recalculată pensia de serviciu pentru limită de vârstă de care beneficia în baza O.U.G. nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a personalului diplomatic şi consular, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 80/2007; contestatorul a solicitat anularea deciziei arătate, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii şi repunerea sa în situaţia anterioară recalculării, cu plata drepturilor de pensie de serviciu de la data de 1 septembrie 2010 şi până la data restabilirii dreptului.
În dezvoltarea ipotezei de revizuire reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul arată că instanţa de recurs (Curtea de apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale) a soluţionat favorabil recursurile formulate de doi dintre foştii săi colegi de serviciu, pronunţând decizii potrivnice în raport cu decizia pronunţată în recursul său.
Astfel, în cauza reclamantului G.I. (recurent) şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti (intimată), s-a pronunţat Decizia civilă nr. 59R din 10 ianuarie 2012, definitivă şi irevocabilă, prin care, cu majoritate, s-a admis recursul şi a fost modificată în tot sentinţa recurată; revizuentul învederează că a fost coleg de serviciu cu dl. G. la fostul Minister de Comerţ Exterior şi apoi la Departamentul de Comerţ Exterior, pentru o perioada de peste 30 de ani, de unde au fost scoşi la pensie pentru limită de vârstă.
Într-o a doua cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 48656/3/2010 având ca obiect contestaţie decizie de pensionare şi ca părţi - D.I. (recurent-contestator) şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti (recurent-intimat), a pronunţat Decizia civilă nr. 347R din 3 februarie 2012, definitivă şi irevocabilă, prin care, cu majoritate, a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta-intimată şi a admis recursul formulat de recurentul-contestator.
În opinia revizuentului, există hotărâri potrivnice date de Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţa de recurs, după evocarea fondului, în aceleaşi pricini (contestaţii decizii de pensionare), între aceleaşi persoane (pensionari pentru limită de vârstă, beneficiari ai unei pensii de serviciu, şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, care a eliminat pensia de serviciu), având aceeaşi calitate (recurenţi-contestatori şi intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti).
Totodată, revizuentul învederează că problema practicii judecătoreşti neunitare a fost reţinută în repetate rânduri în rapoartele intermediare ale Comisiei Europene privind progresele realizate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare; or, în opinia revizuentului, soluţiile divergente pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti pun sub semnul întrebării principiul privind securitatea raporturilor juridice, întrucât creează situaţii discriminatorii faţă de foştii colegi de serviciu menţionaţi anterior, fiind încălcate norme internaţionale şi naţionale: art. 2 şi 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor şi libertăţile fundamentale ale omului, precum şi art. 16 din Constituţia României, toate referitoare la interzicerea discriminării.
Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţie ce va fi admisă, potrivit celor ce urmează.
Revizuentul a solicitat instanţei anularea Deciziei civile nr. 952R din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii a Municipiului Bucureşti, pe temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., normă care deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare şi nedevolutive, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
S-a susţinut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicţie cu alte decizii ale aceleiaşi instanţe de recurs (secţii diferite ale curţii de apel, fiecare dintre ele cu competenţă funcţională în materia asigurărilor sociale), pronunţate în pricini similare (contestaţii împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu, în temeiul Legii nr. 119/2010), în privinţa altor beneficiari ai pensiei de serviciu, cauze soluţionate în contradictoriu cu acelaşi intimat, aşadar, pentru practică neunitară.
În aplicarea dispoziţiilor art. 326 alin. 3 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidentă teza de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care nu se verifică în cauză.
Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanţă.
Or, câtă vreme în prima ipoteză susţinută de revizuent, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive (şi irevocabile) ale aceleiaşi instanţe (Curtea de Apel Bucureşti), pronunţate în cauze similare (iar nu identice), în privinţa altor pensionari care au fost beneficiari ai pensiei de serviciu din segmentul consular şi diplomatic, revizuentul nu poate obţine anularea deciziei instanţei de recurs, întrucât practica neunitară a unei instanţe nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.; pentru situaţia descrisă, nu este întrunită cerinţa ca hotărârile să fi fost pronunţate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, faţă de cel anterior şi a cărui autoritate de lucru judecat o încalcă.
Remediul practicii neunitare rămâne pronunţarea unei decizii în interesul legii, însă, la acest moment, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar şi aceasta ar fi lipsite de orice finalitate în privinţa situaţiei revizuentului, întrucât art. 3307 alin. (4) C. proc. civ. prevede că soluţiile se pronunţă numai în interesul legii şi nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese; prin urmare, chiar şi o decizie în interesul legii, nu ar fi o cale de recurs internă eficientă şi efectivă în privinţa revizuentului, în sensul art. 13 din Convenţia europeană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi aceasta, cu atât mai mult cu cât pretinsa practică neunitară este consecutivă pronunţării unei decizii în interesul legii în această materie (Decizia nr. 29/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul învestit cu soluţionarea recursului în interesul legii).
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.
Pe de altă parte, instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni", constantă a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, afirmată (de ex.), în Cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul I.E. împotriva Deciziei nr. 952R din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6794/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6725/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
