ICCJ. Decizia nr. 6815/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6815/2012
Dosar nr. 1812/96/2008
Şedinţa publică de la 7 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
La data de 30 octombrie 2001, B.S.C., a notificat Primăria Mun. Miercurea Ciuc solicitând să-i fie restituit imobilul cu construcţii cuprins în CF nr. C1. J., nr. top. T1., T2., T3., T4. situat în Băile Miercurea Ciuc, imobil trecut în mod abuziv în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 712/1966 şi a art. 3 din Decretul nr. 218/1960. În notificare s-a precizat că terenul are o suprafaţă de 6790 m.p., imobilul aparţinând autorilor săi H.I., H.V., H.E.
La data de 03 aprilie 2007, pe baza memoriului tehnic întocmit, Mun. Miercurea Ciuc a emis decizia nr. 1152, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Băile Miercurea Ciuc, înscris în CF nr. C1. J., nr. top. T1., T2., T3., T4., în suprafaţă totală de 6785 m.p.
Împotriva acestei dispoziţii, B.S.C. a formulat o contestaţie prin care a solicitat modificarea deciziei, în sensul restituirii în întregime a imobilelor naţionalizate, mai precis restituirea construcţiilor înscrise în CF C1. J., menţionate sub B+2, obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii de 50 RON/zi până la soluţionarea notificării şi cheltuieli de judecată.
Tribunalul Harghita, investit cu această contestaţie, a respins-o prin sentinţa civilă nr. 2511 din 4 octombrie 2007, reţinând următoarele:
Reclamantul B.S.C., a solicitat prin notificare să i se restituie imobilul cuprins în CF C1. J., nr. top. T1., T2., T3., T4., în suprafaţă de 6790 m.p.
Dispoziţia atacată a admis notificarea şi a dispus restituirea unui teren în suprafaţă de 6785 m.p. cu identificarea topografică, identică cu cea cuprinsă în notificare, în schimb construcţiile solicitate pe calea contestaţiei nu au fost menţionate în notificare.
Apelul formulat de către reclamant a fost admis prin decizia nr. 13/A din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a dispus desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În esenţă, Curtea de Apel Târgu Mureş a constatat că reclamantul a solicitat, prin notificare, restituirea unui teren cu construcţii, iar unitatea deţinătoare nu a dispus asupra acestor construcţii.
În rejudecare, s-a dispus ca instanţa de fond să analizeze toate probele necesare în vederea identificării imobilului, aşa cum sunt descrise în notificare.
Cauza a fost înregistrată din nou la Tribunalul Harghita, care, după efectuarea unei expertize, a respins acţiunea formulată de reclamant, prin sentinţa civilă nr. 574 din 11 martie 2010.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat soluţionarea cererii doar asupra imobilului înscris în CF nr. C2. J. şi, doar cu ocazia depunerii obiectivelor la raportul de expertiză, s-a solicitat identificarea imobilului de sub nr. top. T1., respectiv T5., T6., care nu au format obiectul notificării, fiind restituite terenurile ce au făcut obiectul notificării.
Tribunalul a mai reţinut că, potrivit înscrierilor de carte funciară, imobilul de sub nr. top. T6. a aparţinut înainte de notificare numitului R.A., care nu a fost autorul reclamantului, şi că, în privinţa construcţiilor, expertiza efectuată în cauză a dovedit că, la momentul de faţă, din clădirile existente, doar 30% din fundaţii şi ziduri aparţin vechilor clădiri, restul realizându-se ulterior. În privinţa vechilor clădiri, acestea au fost evaluate la 706.916 RON, însă, deoarece nu s-au cerut despăgubiri, nu au fost acordate reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, a declarat apel B.S.C., care a solicitat modificarea, respectiv completarea dispoziţiei nr. 1152 din 03 aprilie 2007, emisă de Municipiul Miercurea Ciuc, în sensul soluţionării în întregime a notificării, inclusiv în ceea ce priveşte construcţiile înscrise în CF C1. J.
În considerentele apelului, reclamantul a arătat că notificarea viza imobilul cu construcţii înscris în CF C1. J., imobil care a fost preluat de Statul Român. Pentru identificarea acestui imobil s-a făcut referire atât la CF C1. J., cât şi la CF C2. J., în actele aferente notificării.
Unitatea deţinătoare nu a soluţionat notificarea şi în ceea ce priveşte construcţiile care, înscrise sub nr. top. T7., T8., T9., au fost transportate în CF C2. J.
Pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc a formulat întâmpinare, invocând lipsa calităţii procesuale pasive a Primarului Mun. Miercurea Ciuc, iar, pe fond, respingerea apelului, ca nefondat.
În considerentele întâmpinării, s-a arătat că, potrivit art. 26 din Decretul nr. 31/1954 şi Legii nr. 215/2001, unităţile administrativ - teritoriale au capacitate juridică deplină şi un patrimoniu distinct şi, prin urmare, unităţile administrativ - teritoriale au calitate procesuală pasivă.
Asupra fondului, s-a arătat că notificarea cu care a fost investit menţiona doar imobilul înscris în CF C1. J., cu nr. top. T1., T2., T3., T4., şi nu viza imobilul înscris în CF C2. J.
În probaţiune, în apel, s-a dispus efectuarea unei expertize topografice şi în construcţie a imobilului supus notificării, pentru a se constata dacă terenul înscris în notificare este unul şi acelaşi cu cel pe care sunt identificate construcţiile reprezentând Băile Harghita, starea imobilelor ridicate, adăugirile aduse construcţiilor şi care este procentul care reprezintă, la momentul de faţă, construcţiile naţionalizate.
Prin decizia civilă nr. 86/A din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul B.S.C., schimbând în parte hotărârea atacată, în sensul că: a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul B.S.C., în contradictoriu cu Municipiul Miercurea-Ciuc; a modificat dispoziţia din 3 aprilie 2007, emisă de Primarul municipiului Miercurea Ciuc, în sensul că a stabilit în favoarea reclamantului dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcţii înscris în CF C1. J., compus din: restaurant, cămară, pivniţă şi 4 construcţii pentru băi, respectiv: bazin pentru bărbaţi, bazin pentru femei, bazin mixt şi o baie de iarnă şi a menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că, prin raportare la dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, (forma iniţială), şi la dispoziţiile H.G. nr. 614/2001 privind Normele metodologice, primarul unităţii administrative deţinătoare a imobilului suspus notificării are calitate procesuală în cauză întrucât are atribuţiuni speciale în soluţionarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii şi aceste dispoziţii au un caracter special, prin raportare la normele de drept comun. De asemenea, potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, primarul este cel care reprezintă şi în faţa instanţei unitatea administrativă.
Pe fond, s-a constatat că reclamantul B.S.C. a formulat o notificare din care rezultă, în mod indubitabil, faptul că solicita restituirea unui teren cu construcţii, situat în Băile Miercurea Ciuc, imobil ce a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 712/1966, respectiv Decretul nr. 218/1960.
Reclamantul a identificat acest imobil ca fiind înscris în CF C1. J.
Deşi Municipiul Miercurea Ciuc a fost investit cu solicitarea de a-i restitui reclamantului, în natură, terenul cu construcţiile ce au constituit Băile Harghita, unitatea deţinătoare a restituit terenul fără construcţii.
Într-adevăr, terenul restituit reclamantului a aparţinut autorilor acestuia, însă acesta este terenul pe care nu se aflau construcţiile solicitate a fi restituite în natură şi aceasta dintr-o eroare, pentru că acele construcţii au fost identificate sub nr. top. T1., T6., şi au fost transportate într-o altă carte funciară, şi anume C2. J.
Aşa cum s-a reţinut în primul ciclu procesual, de către Curtea de Apel Târgu Mureş, unitatea deţinătoare a fost în mod evident investită cu solicitarea de a se acorda măsuri reparatorii, atât pentru teren, cât şi pentru construcţii.
Chiar dacă Municipiul Miercurea Ciuc a restituit terenurile fără construcţii, în suprafaţă de 6790 m.p., înscrise în CF C1. J., cu nr. top. T1., T2., T3., T4., a rămas nesoluţionată notificarea în ceea ce priveşte construcţiile ce au format proprietatea autorilor reclamantului, cunoscute sub denumirea de Băile Harghita.
Expertizele efectuate în cauză dovedesc faptul că doar 30% din actualele construcţii formează imobilul la momentul de faţă. Restul îl reprezintă adăugirile şi modificările aduse pe perioada în care imobilul a fost deţinut de Statul Român.
În aceste împrejurări, s-a apreciat ca fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamantul urmând să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.S.C. şi pârâtul Municipiul Mercurea Ciuc, pentru motive de nelegalitate, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, reclamantul B.S.C. a arătat următoarele:
Prin Notificarea nr. N1., a solicitat restituirea, în baza Legii nr. 10/2001, a imobilelor cu construcţii, situate la locul numit Băile Miercurea-Ciuc, din municipiul Miercurea-Ciuc, trecute în mod abuziv în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 712/66 şi Decretului nr. 218/60.
Pentru identificarea imobilelor, a făcut referire la CF nr. C1. J., nr. T10., T2., T3., T4. şi cele din CF nr. C2. J. nr. top.T7.-T6., acest din urmă act fiind precizat la actele anexate notificării. Ambele cărţi funciare au fost anexate notificării nr. N1.
Prin dispoziţia, atacată pe această cale, Primarul municipiului Miercurea Ciuc i-a soluţionat notificarea doar în privinţa terenurilor cuprinse în CF nr. C1. J., nr. T10.; T2., T3., T4. Nu i s-a soluţionat notificarea cu privire la construcţiile înscrise în CF C1. J., de sub B.2, respectiv nu i s-a soluţionat notificarea pentru imobilele din CF nr. C2. J., nr. top. T5.-T6.
În CF nr. C1. J., de sub B.2., se află înscrise construcţii care constau dintr-o clădire ce adăpostea un restaurant, trei încăperi anexe, o cămară pentru alimente, patru încăperi pentru băi de vară, cu bazine de piatră cioplite, vestiare din lemn, o încăpere cu două piscine şi o baie de iarnă din beton. În curte, se mai afla o încăpere pentru cură de ape minerale, în prezent, pe terenul în cauză, se mai află clădirea fostului restaurant, complet refăcută, două terase, trei bazine şi o construcţie subterană din piatră (fostul depozit de lemne). Cele trei bazine păstrează placajul cu piatră naturală, cioplită, astfel cum este descris în cartea funciară.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în rejudecare, există trei bazine care au existat şi la data exproprierii, iar restul construcţiilor, în proporţie de 30%, reprezintă construcţiile vechi - acestea se situează pe parcelele T5.-T1., T6., proprietarii anteriori naţionalizării fiind antecesorii săi H.I. ş.a.
Instanţa de fond susţine că nu ar exista construcţii de retrocedat şi nici teren, or, numerele top T5.-T1., din incinta ştrandului, şi pe care există vechile bazine şi construcţiile, care, în proporţie de 30%, sunt cele vechi, se pot restitui, urmând ca, pentru diferenţa de construcţii, ce constituie construcţii noi faţă de data naţionalizării, să fie găsite soluţii de compensare cu terenurile ce nu se pot restitui, ori să se restituie doar terenul top. T5.-T1., cu bazinele, fără construcţiile ce au fost reînnoite.
Instanţa de apel nu s-a pronunţat în nici un fel asupra solicitării sale de restituire a terenului de sub construcţii.
A mai arătat că bazinul mijlociu C10 şi bazinele mare C11 şi bazinul mic C16, aflate pe terenul identificat sub nr. top.T5., T1.-T6., fiind construcţii vechi, realizate înainte de naţionalizare (completarea la raportul comun de expertiză depus la 5 septemrie 2011) pot fi restituite, terenul identificat astfel poate fi restituit, chiar şi fără construcţiile C 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, nu pot fi solicitate despăgubiri băneşti, atunci când este posibila restituirea in natură a bunului imobil, astfel incat solicită restituirea în natură a terenului identificat sub nr. top.T5. - T6. şi a construcţiilor C10, C11 şi C16 şi menţinerea deciziei în privinţa acordării măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcţiile-restaurant, cămară, pivniţă.
În dezvoltarea criticilor formulate, pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc a arătat următoarele:
Hotărârea instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece nu a luat în considerare notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, respectiv imobilul identificat prin aceasta şi a interpretat notificarea astfel ca şi cum reclamantul ar fi solicitat şi imobilele identificate prin nr. top. T1. şi T6., evidenţiate în CF nr. C2. al localităţii J., pe care se aflau construcţiile.
Susţine că, în CF nr. C1. a localităţii J., nu au fost evidenţiate niciodată imobilele cu nr. top. T1. şi T6., imobile pentru care se dispune acordarea de despăgubiri, totuşi, în dispozitivul hotărârii, instanţa a stabilit acordarea de despăgubiri „pentru imobilul construcţii înscris în CF C1. J.”.
Consideră că hotărârea instanţei de fond, respectiv sentinţa civilă nr. 574 din 10 martie 2010 este temeinică şi legală.
Rezultă, fără echivoc, ca apelantul, prin notificarea nr. N1., formulată în baza Legii nr. 10/2001, a solicitat restituirea în natură a imobilului identificat prin CF nr. C1. a localităţii J., nr. top. T1., T2., T3., T4., în suprafaţă de 6.790 mp, acest fapt fiind recunoscut şi de către apelant, chiar în motivarea apelului.
Menţionează că imobilele care fac obiectul notificării trebuie să fie cuprinse în notificarea formulată, şi nu în una dintre actele anexate notificării, dar, în cazul de faţă, imobilele pentru care se dispune acordarea de despăgubiri nici măcar nu sunt şi nu au fost cuprinse în CF nr. C1. J.
La identificarea imobilelor, a căror restituire în natura s-a solicitat, respectiv din CF nr. C1. al localităţii J. şi din harta de carte funciară, a rezultat ca, pe terenurile sub nr. top. T1., T2., T3., T4., nu au existat construcţii, iar apelantul nu a putut depune la dosarul cauzei alte acte doveditoare în acest sens.
În ceea ce priveşte imobilele înscrise în CF nr. C2. al localităţii J., nr. top. T7., T8. şi T9., susţine că aceste corpuri nu fac obiectul notificării nr. N1.
Analizând recursurile formulate, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte reţine următoarele:
În esenţă, în ambele recursuri, se critică faptul că instanţa de apel nu a lămurit deplin situaţia de fapt a terenului cu nr. top. T5., T1. şi T6., împrejurare ce a dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale.
Instanţa de apel a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţii despre care părţile susţin că se află pe un teren cuprins într-o altă carte funciară, respectiv CF nr. C2. a localităţii J., însă, referitor la acest teren, a omis a soluţiona cererea reclamantului de restituire în natură.
În acest sens, instanţa de apel va trebui să verifice, pentru lămurirea deplină a situaţiei de fapt, dacă a fost transportată CF nr. C11. în CF nr. C12. a localităţii J., cercetare incompatibilă cu actuala structură a recursului.
Tot astfel, in rejudecare, va fi necesar să se verifice, în primul rând, dacă terenul cu numărul topo T5.,T1. şi T6., care s-ar regăsi în anexa la notificare, a constituit obiect al notificării, cum a susţinut reclamantul, susţinere contestată de intimatul pârât, iar, în caz afirmativ, să verifice îndeplinirea tuturor condiţiilor de drept substanţial, reglementate de Legea nr. 10/2001, cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului, în condiţiile în care entitatea notificată nu s-a pronunţat referitor la acest imobil, considerând că nu a fost învestită.
Cum nelămurirea acestor împrejurări, esenţiale pentru dezlegarea litigiului, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, ce nu poate fi complinită în faza procesuală a recursului, în cauză, sunt incidente disp. art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în baza cărora se impune, pentru soluţionarea unitară a cauzei, admiterea ambelor recursuri, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamantul B.S.C. şi de pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 86A din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6816/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6814/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
