ICCJ. Decizia nr. 6859/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6859/2012
Dosar nr. 2348/1/2012
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţie în anulare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21 martie 2012 (data poştei), sub nr. 2348/1/2012, contestatorul M.N. a solicitat anularea Deciziei nr. 1725 din 9 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat că, prin decizia sus-menţionată, a fost respins recursul declarat de acesta, ca tardiv formulat, soluţia fiind rezultatul unei greşeli materiale.
Recursul a fost formulat în termenul legal, de 15 zile de la data comunicării Deciziei civile nr. 57 din 8 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
Termenul de 15 zile, care a început să curgă de la data comunicării hotărârii - respectiv din 8 aprilie 2011, s-a împlinit în data de 24 aprilie 2011. Însă, întrucât la data respectivă a avut loc sărbătoarea legală de Paşte şi oficiile poştale erau închise, termenul s-a prorogat până la data de 26 aprilie 2011 - prima zi de lucru următoare sărbătorii legale, dată la care recurentul a depus cererea la oficiul poştal, după cum se poate observa din copia formularului de confirmare de primire anexată cererii.
Contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, anularea, în întregime, a deciziei atacate şi, în consecinţă, reluarea judecării cauzei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 şi art. 101 alin. (5) C. proc. civ.
Analizând contestaţia în anulare, în raport de motivele formulate şi de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondată pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa civilă nr. 92/C din 22 martie 2010, Tribunalul Bihor, secţia civilă, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul M.N. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 80.000 euro daune morale sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, apeluri care au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia civilă nr. 57 din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Prin Decizia civilă nr. 1725 din 9 martie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul M.N. împotriva hotărârii Curţii de Apel, a admis recursurile declarate de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
A modificat, în parte, decizia recurată, în sensul că a admis apelurile declarate de către pârât şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva Sentinţei civile nr. 92/C din 22 martie 2010 a Tribunalului Bihor, secţia civilă.
S-a schimbat, în tot, sentinţa atacată, în sensul că s-a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Au fost menţinute dispoziţiile din decizie cu privire la respingerea apelului declarat de reclamant.
În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamant, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a reţinut că a fost declarat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 25 aprilie 2011, în condiţiile art. 101 alin. (5) din acelaşi cod, calea de atac fiind depusă la poştă la 26 aprilie 2011.
Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când sunt rezultatul unei greşeli materiale.
În sensul textului de lege sus-menţionat, greşelile materiale vizează erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite.
O astfel de greşeală se referă şi la respingerea unui recurs ca tardiv în raport de data înregistrării la oficiul poştal, fără a se observa că cererea a fost depusă înăuntrul termenului de recurs, aceste aspecte fiind rezultatul neluării în calcul a unei zile de sărbătoare legală.
În speţă, decizia recurată de reclamant a fost comunicată acestuia la data de 8 aprilie 2011, termenul de 15 zile, pentru exercitarea recursului, calculat de la comunicare, împlinindu-se la 24 aprilie 2011, în condiţiile art. 101 alin. (1) C. proc. civ. Cum aceasta a fost o zi de duminică, iar ziua următoare, respectiv 25 aprilie 2011, coincidea cu sărbătoarea legală a Paştelui, fiind a doua zi de Paşte, termenul de recurs s-a prelungit până la sfârşitul primei zile de lucru următoare, şi anume marţi, 26 aprilie 2011, conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ.
Cum recursul a fost înregistrat la oficiul poştal la data de mai sus, după cum rezultă din ştampila aplicată pe plicul anexat la dosarul de recurs, rezultă că acesta a fost declarat în termenul legal, iar soluţia de respingere a căii de atac, ca tardiv formulată, este rezultatul unei evidente greşeli materiale, ce poate fi înlăturată în condiţiile art. 318 C. proc. civ.
În consecinţă, în baza textului de lege enunţat, Înalta Curte va admite contestaţia în anulare formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 1725 din 9 martie 2012 a acestei instanţe, pe care o va anula în parte, în ceea ce priveşte respingerea recursului declarat de această parte, ca tardiv, urmând a se fixa termen pentru judecarea recursului, cu citarea părţilor.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei contestate cu privire la recursurile declarate de pârât şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, neimpunându-se anularea deciziei şi cu privire la aceste recursuri, deoarece soluţia pronunţată asupra lor nu influenţează soluţia ce urmează a se pronunţa asupra recursului declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 1725 din 9 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatorul M.N., pe care o anulează în parte, în ceea ce priveşte respingerea, ca tardiv, a recursului declarat de reclamantul M.N..
Fixează termen pentru judecata recursului declarat de reclamantul M.N. împotriva Deciziei nr. 57 A din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, la data 31 ianuarie 2013, Completul 11, cu citarea părţilor.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei contestate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 noiembrie 2012,
| ← ICCJ. Decizia nr. 6831/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 6876/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
