ICCJ. Decizia nr. 6968/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6968/2012
Dosar nr. 2069/118/2011
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6061 din 22 noiembrie 2011, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanţii S.N. şi S.U. în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R., ca nefondată. A anulat în parte Hotărârea nr. 54 din 8 noiembrie 2010 în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor. A admis în parte acţiunea civilă formulată de C.E. şi C.S. în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. A obligat pe pârât să plătească reclamanţilor C.E. şi C.S. suma de 22.914 RON cu titlu de despăgubiri pentru suprafaţa expropriată de 2851 mp, parcela T1., localitatea M., judeţul Constanţa. A obligat pe pârât să plătească reclamanţilor C.E. şi C.S. suma de 1300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că prin titlul de proprietate nr. P1., S.T., C.I. şi P.I. au dobândit, prin reconstituire, suprafaţa de 9 ha teren din care 15000 mp în parcela T2.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. A1., C.C., O.E., S.T. şi P.I. au vândut reclamanţilor C.E. şi C.S. terenul în suprafaţă de 1,50 ha, amplasat în parcela T2.
Din actele depuse la dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii hotarârii contestate a rezultat că S.U. şi S.N. nu au fost proprietarii imobilului expropriat astfel că, deşi au fost cuprinşi în hotarârea nr. 54/2010, nu au dreptul la despăgubirile arătate în aceasta.
Pornind de la prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 şi cum în cauză, reclamanţii S.U. şi S.N. nu au fost expropriaţi, nefiind proprietarii parcelei T2., instanţa a respins cererea acestora, ca nefondată.
În ceea ce priveşte cererea reclamanţilor C.E. şi C.S., tribunalul a reţinut că aceştia au dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei T1. prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. A1.
Prin hotărârea nr. 54/2010, reclamanţii au fost expropriaţi în ceea ce priveşte suprafaţa de 2851 mp, stabilindu-se despăgubiri în suma de 20800 RON.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat, cu opinia unanimă a experţilor, că pentru parcela T1., preţul este de 1,79 euro/mp.
La stabilirea despăgubirii, experţii au avut în vedere valoarea reală a terenului expropriat prin stabilirea preţului (aşa cum arată art. 26 din Legea nr. 33/1994) folosind ca metodă de determinare a valorii de piaţă: metoda comparaţiei directe cu proprietăţi comparabile similare având în vedere cea mai buna utilizare - investiţie turbine eoliene.
În ceea ce priveşte prejudiciul stabilit de către experţi, tot în unanimitate, instanţa a apreciat că acesta poate fi luat în considerare la stabilirea despăgubirilor, având în vedere faptul că se raportează la pierderea subvenţiei aferente suprafeţei de teren expropriate, care reprezintă un venit sigur.
Având în vedere că în cauză pârâtul a căzut în pretenţii, în baza art. 274 C. proc. civ., precum şi a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 198/2004 ş i ale art. 38 din Legea nr. 33/1994, instanţa a obligat pe pârât să plătească reclamanţilor C.E. şi C.S. suma de 1300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin decizia nr. 39/C din 22 februarie 2012, prin care s-a respins, ca nefondată, excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în formularea apelului şi s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanţii C.E. şi C.S. şi de pârât împotriva sentinţei tribunalului.
În baza art. 137 C. proc. civ., curtea a analizat cu prioritate excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în promovarea căii de atac a apelului, excepţie invocată de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.
Excepţia a fost găsită nefondată, având în vedere că din analiza cererii de chemare în judecată şi a hotărârii Tribunalului Constanţa, curtea a constatat că pretenţiile reclamanţilor nu au fost recunoscute integral. Astfel, deşi Hotărârea nr. 54 din 8 noiembrie 2010 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localităţii M., judeţul Constanţa, C.N.A.D.N.R. S.A. a fost anulată în parte, prima instanţă a acordat despăgubiri reclamanţilor în valoare de 22.914 RON, în condiţiile în care pretenţiile acestora pentru terenul expropriat erau de 42.765 euro, în apel reclamanţii criticând legalitatea şi temeinicia sentinţei tocmai din perspectiva respingerii respectivelor pretenţii.
Pe fondul apelurilor, constatând că ambii apelanţi au criticat legalitatea hotărârii tribunalului sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reclamanţilor pentru terenul expropriat şi respectiv pentru prejudiciul cauzat urmare exproprierii parţiale şi apreciind că evaluarea prejudiciului nu s-a făcut corect, prin însuşirea concluziilor expertizei ce vizau evaluarea bunului în raport de metoda comparaţiei directe, cu terenuri similare având cea mai bună utilizare teren agricol, curtea a analizat împreună aceste apeluri, soluţionându-le printr-un considerent comun.
Cu privire la valoarea terenului în suprafaţă de 2.851 mp situat în extravilanul localităţii M., localitatea V.D., judeţul Constanţa reprezentând parcela T1., expropriată în vederea realizării lucrării de utilitate publică „Autostrada Bucureşti-Constanţa, tronsonul 6, Cernavodă Constanţa”, s-a constatat că sunt nefondate criticile apelanţilor, hotărârea fiind legală şi temeinică sub acest aspect.
Pornind de la art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, s-a reţinut că legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanelor expropriate este formată din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului/sau unor terţi, prin măsura exproprierii.
În ceea ce priveşte prima componentă a despăgubirii - „valoarea reală” a bunului expropriat, aceasta este determinată de preţul cu care se vând imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de evaluare.
Prin urmare, valoarea de piaţă a imobilului expropriat a fost determinată în raport de toate caracteristicele bunului prin raportare la amplasamentul acestuia - în extravilanul localităţii V.D., la circa 1 kilometru S-E distanţă de aceasta, aparţinând administrativ de municipiul M., judeţul Constanţa; de destinaţia lui la momentul exproprierii - teren agricol, utilizat exclusiv pentru producţia agricolă la momentul exproprierii, de inexistenţa unui plan de dezvoltare sau de schimbare a utilizării acestui teren, contrar susţinerilor reclamanţilor care au solicitat să fie evaluat în raport de alte proprietăţi similare, ce au avut ca utilizare investiţie turbine eoliene; şi nu în ultimul rând, în raport de criteriul cerere - ofertă, la momentul expertizării, acest ultim criteriu reflectând şi efectele crizei economice ce a afectat piaţa imobiliară din România.
În speţă s-a reţinut că prima instanţă şi-a însuşit opinia exprimată de cei trei experţi, conform căreia la stabilirea valorii de circulaţie a terenului s-a acordat eficienţă metodei comparaţiei de piaţă directe cu proprietăţile comparabile, similare având cea mai bună utilizare - teren arabil, în detrimentul metodei comparaţiei de piaţă directă cu proprietăţile comparabile similare, având cea mai bună utilizare - investiţie turbine eoliene.
Conform primei metode, ce a avut în vedere destinaţia agricolă a terenului, teren arabil - experţii au ţinut seama de o gamă de preţuri de ofertă pentru terenuri în zonă, situate în extravilanul localităţii V.D. şi la limită cu teritoriul administrativ al localităţii S. şi M. ce se situa în intervalul valoric de 0,49-2 euro/mp, în funcţie de apropierea cu şoseaua ce face legătura dintre localităţile M., S. şi V.D.
Elementele ce concură la formarea preţului imobilului expropriat au fost evidenţiate în expertiză, iar în raport de aceste criterii - elementele comparative, oferta de vânzare-cumpărare, condiţii de finanţare, amplasamentul imobiliar, utilizare CMBU, stare juridică - s-a concluzionat că valoarea parcelei T1. este de 22.157 RON, respectiv 1,79 euro/mp.
S-a reţinut că această valoare este comparabilă cu preţul de achiziţie practicat pe metru pătrat pentru terenuri similare chiar şi de către reclamanţi, care prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate ulterior exproprierii parcelei T1. au achiziţionat terenuri agricole în aceeaşi zonă, cu preţuri situate între 0,75 RON-0,80 RON (ex.: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. A1. din 27 septembrie 2010 la Biroul Notarial V.M. şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. A2. din 26 martie 2010 de Biroul Notarial V.M.).
În mod judicios, Tribunalul Constanţa nu şi-a însuşit ca element de comparaţie preţul menţionat de reclamanţi în antecontractul de vânzare-cumpărare nr. A3. din 30 decembrie 2010, reclamanţii nefăcând dovada transferării proprietăţii asupra terenului ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, antecontractul de vânzare cumpărare fiind încheiat pro causa la o lună de zile după emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 54 din 8 noiembrie 2010 pentru terenul expropriat, iar pe de altă parte, preţul menţionat în acest antecontract de vânzare-cumpărare nu se coroborează cu preţul cu care reclamanţii au achiziţionat la rândul lor alte terenuri similare în zonă, astfel cum s-a menţionat mai sus.
În raport de aceste considerente, criticile tuturor apelanţilor, cu privire la greşita însuşire de către instanţa de fond a concluziilor expertizei judiciare, au fost găsite nefondate.
Susţinerile apelanţilor reclamanţi conform cărora despăgubirea stabilită de prima instanţă nu este justă şi proporţională cu prejudiciul suferit de aceştia prin expropriere, întrucât instanţa nu a avut în vedere cea mai bună utilizare a terenului, respectiv investiţie turbine eoliene, s-au reţinut a fi nefondate în raport de utilizarea efectivă a terenului la momentul exproprierii - teren agricol.
Curtea a constatat că la momentul exproprierii terenul în suprafaţă de 2.851 mp din parcela T1. a fost folosit exclusiv pentru producţie agricolă, nefiind afectat de investiţii turbine eoliene, iar reclamanţii nici nu au făcut dovada că pentru acest teren există posibilitatea încheierii unui contract de asociere în vederea exploatării lui în domeniul energetic.
Astfel, prin oferta adresată reclamanţilor C. la data de 20 februarie 2010, anterior adoptării şi publicării în M. Of. al României a H.G. nr. 215/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Bucureşti-Constanţa”, SC S. SRL a propus reclamanţilor închirierea parcelelor de teren T3. -20 hectare C., T4. -10 hectare M., T5. -1,5 hectare unitatea administrativ teritorială M. şi T6. - 2 hectare unitatea administrativ teritorială M. pentru dezvoltarea, în zona Peştera - C.- M., a unui parc eolian.
Din analiza ofertei a rezultat că parcela de teren T1. ce a făcut obiectul exproprierii parţiale nu a fost vizată pentru închiriere în vederea instalării unor turbine eoliene, iar exproprierea nu a afectat un plan de investiţii sau exploatarea terenului în alt scop decât cel agricol.
În raport de această situaţie concretă a terenului expropriat, curtea a constatat că în mod corect a fost respinsă de prima instanţă pretenţia reclamanţilor de a fi despăgubiţi cu o valoare de circulaţie a terenului stabilită prin metoda comparaţiei de piaţă directe cu proprietăţi comparabile similare, având cea mai bună utilizare - investiţia de turbine eoliene.
Aceste considerente şi-au menţinut valabilitatea şi pentru cea de a doua componentă a despăgubirii acordate reclamanţilor - daune cauzate prin exproprierea parţială a terenului de 2.851 mp din parcela T1., în expertiză argumentându-se că urmare exproprierii acestei suprafeţe de teren, parcela T2., în suprafaţă de 2.181 mp pierde accesul iniţial, după expropriere accesul putându-se realiza exclusiv pe la pasajul pe autostradă la DN 3, prejudiciul a fost evaluat la un cuantum de 757 RON, sumă însuşită de prima instanţă, conform argumentelor cu caracter tehnic menţionate în raportul de expertiză, în condiţiile în care terenul rămas în proprietatea reclamanţilor îşi menţine aceeaşi afectaţiune de teren agricol.
Împotriva acestei ultime decizii au declarat recursuri reclamanţii şi pârâta.
Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., reclamanţii C.E. şi C.S. au solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că nu a fost cercetat fondul dreptului dedus judecăţii, în sensul că nu s-a stabilit o medie a valorii de despăgubire între cea stabilită prin expertiză, cea oferită de pârâtă şi cea solicitată de reclamanţi.
Au considerat că decizia cuprinde motive contradictorii, întrucât nu a avut în vedere că potrivit etapelor procedurii de expropriere, etapa consemnării sumei individuale reprezentând plata despăgubirii este anterioară celei în care se realizează transferul dreptului de proprietate, efectul translativ de drept real al hotărârii de expropriere fiind afectat de o condiţie suspensivă.
Cu privire la condiţia ca despăgubirea pentru expropriere să fie justă, au arătat că la momentul stabilirii cuantumului, instanţa era obligată să respecte normele juridice de trimitere cuprinse în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Au mai arătat că pârâta nu a făcut dovada respectării dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 255/2010, respectiv consemnarea sumelor individuale aferente despăgubirilor.
În continuare, recurenţii au prezentat consideraţii asupra H.G. nr. 415/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Bucureşti-Constanţa, tronsonul 6, Cernavoda-Constanţa” şi a Notei de fundamentare a acesteia, concluzionând că dintr-un simplu calcul matematic rezultă că Guvernul a acordat iniţial un preţ de 22 RON/mp pentru despăgubiri, în timp ce prin expertizele depuse la dosar, valoarea stabilită de aceiaşi experţi A.N.E.V.A.R. au determinat o subevaluare a despăgubirii la numai 7,2 RON/mp.
Au considerat că deşi au fost administrate probele cu înscrisuri şi cu expertiza tehnică imobiliară şi agricolă, nu au fost avute în vedere înscrisurile depuse de recurenţi, respectiv antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. A3. din 30 decembrie 2010, precum şi cele referitoare la preţul plătit de o societate din subordinea Guvernului (SC E. SA) pentru expropriere.
Recurenţii au criticat totodată aspectul neluării în seamă a unei serii de înscrisuri referitoare la preţul terenurilor agricole în zonă şi faptul că au fost respinse obiecţiunile de către instanţa de fond.
Au mai arătat că din hotărârile instanţelor fondului nu rezultă momentul la care comisia de experţi s-a raportat pentru stabilirea despăgubirii, respectiv momentul exproprierii sau momentul efectuării raportului de expertiză, faţă de dispoziţiile imperative cuprinse la art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
În aceste condiţii, au solicitat a se avea în vedere faptul că hotărârea este nelegală, întrucât s-a bazat pe un raport de expertiză care a avut stabilit un obiectiv care nu a respectat textul de lege mai sus menţionat.
Au apreciat ca fondată critica privind calculul cuantumului despăgubirii fără a se ţine seama de criteriul „preţului cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele”, motivat şi de condiţiile economice actuale de devalorizare a monedei naţionale, impunându-se reanalizarea acestuia.
Au criticat soluţia din apel şi sub aspectul că nu s-a avut în vedere şi jurisprudenţa contenciosului european, cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 1, reluându-se consideraţiunile referitoare la lipsa dovezilor privind depunerea, într-un cont deschis la dispoziţia reclamanţilor, a sumelor oferite ca despăgubiri la momentul exproprierii.
Au mai susţinut că proporţionalitatea în materia privării de proprietate este legată de obligativitatea stabilirii unor despăgubiri pentru bunul pierdut, calculate în funcţie de pierderea suferită de proprietar, motiv pentru care, pentru ca exproprierea să fie legală, valoarea de despăgubire trebuie să fie dreaptă şi prealabilă.
Pârâta C.N.A.D.N.R. SA, prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi următ. C. proc. civ., a solicitat, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât decizia pronunţată în apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar, iar în subsidiar, modificarea în parte a deciziei atacate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, ca nefondată.
A arătat că în cuprinsul considerentelor deciziei nu se regăseşte niciun paragraf în combaterea criticilor aduse de pârâtă hotărârii judecătoreşti, respectiv nerespectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum şi cele ale deciziei Înaltei Curţi nr. 5881/2011.
Prevalându-se de dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pârâta a considerat astfel că hotărârea este nemotivată, întrucât instanţa nu a arătat temeiurile de fapt şi de drept pentru care a respins demersul judiciar, precum şi în raport de faptul că soluţia a fost dedusă din simpla expunere a pretenţiilor uneia din părţi, fără o motivare proprie.
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanţi, invocată de recurenta - pârâtă, aceasta nu poate fi primită, în cuprinsul motivelor regăsindu-se critici încadrabile în cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., respectiv cele referitoare la data la care s-a raportat instanţa pentru calculul despăgubirilor, faţă de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în considerarea argumentelor ce succed.
Nu pot fi primite criticile reclamanţilor referitoare la nerespectarea dispoziţiilor cuprinse la art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, cu privire la momentul la care comisia de experţi s-a raportat pentru stabilirea despăgubirii, respectiv momentul exproprierii sau momentul efectuării raportului de expertiză.
Din raportul de expertiză reiese cu claritate că obiectivul acestuia a fost „stabilirea despăgubirilor ce trebuie acordate prin Hotărârea nr. 54/2010, având în vedere valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat la data efectuării raportului de expertiză”.
Or, potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, „d espăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.
Prin urmare, legea stabileşte un criteriu legal de determinare a despăgubirii constând în „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
Se observă deci că prin raportul de expertiză întocmit în cauză şi avut în vedere de instanţele fondului a fost respectat criteriul legal prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994 referitor la momentul de care trebuie să se ţină seama la calculul despăgubirilor, astfel încât criticile reclamanţilor sub acest aspect nu pot fi reţinute.
Celelalte critici formulate de reclamanţi prin recurs nu sunt subsumabile motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu pot face obiectul analizei în cadrul acestei căi extraordinare de atac.
Astfel, prin respectivele motive, reclamanţii nu aduc critici de nelegalitate deciziei pronunţate în apel ci solicită, în principal, reaprecierea probatoriului, prin reanalizarea unor înscrisuri.
Totodată, reclamanţii formulează consideraţii cu caracter general asupra principiului proporţionalităţii în materia exproprierii şi a obligativităţii consemnării sumei reprezentând despăgubire, în raport de art. 1 din Protocolul nr. 1 C.E.D.O., fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei pronunţate în apel cu privire la aceste aspecte.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei, nu pot fi primite criticile acesteia referitoare la nemotivarea deciziei cu privire la motivele de apel privind nerespectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Deşi într-adevăr, Curtea de Apel, constatând că ambii apelanţi au criticat legalitatea hotărârii tribunalului sub aspectul cuantumului despăgubirilor, a analizat împreună aceste apeluri, se reţine că au fost avute în vedere şi criticile pârâtei în ceea ce priveşte respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Prin urmare, contrar susţinerilor pârâtei, decizia este amplu motivată, instanţa precizând temeiurile de fapt şi de drept pentru care a respins apelul acesteia.
Pentru cele ce preced, se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii C.E. şi C.S. şi de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 39 C din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7026/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6966/2012. Civil → |
|---|
