ICCJ. Decizia nr. 7004/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7004/2012
Dosar nr. 2877/118/2008/a1
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 4396 din 14 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantul A.C. împotriva Deciziei civile nr. 308 C din 23 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
La data de 17 iunie 2012, petentul Primarul municipiului Constanţa a formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4396 din 14 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 2812 alin. (3) C. proc. civ.
În motivarea cererii, petentul a arătat că instanţa a omis să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată, în sensul obligării recurentului la plata acestora. Arată că prin fax au fost transmise delegaţia avocaţială, chitanţa, dar şi concluzii scrise, prin care s-a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 300 RON.
Cererea de completare a dispozitivului urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere completarea hotărârii dacă "instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale". Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede aceste prevederi se aplică şi apărătorilor părţilor, cu privire la drepturile lor.
La filele x - y dosar se află concluziile formulate de avocat L.D., apărător al petentului, precum şi delegaţia avocaţială şi chitanţa reprezentând onorariul apărătorului, transmise prin fax la data de 12 iunie 2012, fără a purta menţiunea conformării cu originalul.
În speţă, conform practicalei Deciziei nr. 4396 din 14 iunie 2012, la acel termen, apărătorul petentului nu a răspuns la apelul nominal făcut în cauză.
O componentă a cheltuielilor de judecată este constituită din onorariile de avocat, care se stabilesc pe baza reglementării cuprinse în Legea nr. 51/1998.
Este adevărat că raportul juridic dintre avocat şi clientul său (părţile contractului de asistenţă juridică) nu poate fi controlat în mod direct de către nici un organ al statului, însă în situaţia aplicării dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., acest raport nu este stânjenit în nici un mod, deoarece activitatea instanţei nu stânjeneşte executarea contractului de asistenţă juridică - reglementat de Legea nr. 51/1995 - ea fiind limitată la stabilirea cheltuielilor de judecată şi nu la neacordarea onorariului avocatului.
Însă, în cadrul operaţiei de determinare a cheltuielilor de judecată, instanţa va analiza în ce măsură cheltuielile făcute de partea care a câştigat procesul sunt justificate. Astfel, taxele judiciare de timbru, potrivit art. 35 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, fac dovada achitării acestora numai în măsura în care la dosarul cauzei a fost depus originalul sau copia conformă cu originalul a chitanţei reprezentând taxa judiciară de timbru. În continuare, justificarea onorariilor experţilor se face tot prin depunerea la dosarului cauzei a originalului reprezentând chitanţa prin care a fost achitat acest onorariu.
În ceea ce priveşte onorariile de avocat, acestea se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanţei reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoţite de un exemplar al facturii fiscale, care să menţioneze numărul contractului de asistenţă juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume.
Justificarea acestui raţionament are în vedere că, în raport de actele justificative ale plăţilor efectuate, instanţa va acorda cheltuielile de judecată, iar dispozitivul hotărârii poate fi pus în executare silită în ceea ce priveşte aceste cheltuieli.
Revenind la speţa de faţă, Înalta Curte constată că pentru justificarea cheltuielilor reprezentând onorariu de avocat, petentul a depus în faţa instanţei de recurs o copie transmisă prin fax a chitanţei din 8 septembrie 2011.
În raport de această situaţie de fapt, Înalta Curte constată că cererea de completare a dispozitivului cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi primită, în condiţiile în care justificarea acestor cheltuieli a fost făcută cu o xerocopie a chitanţei, şi nu cu originalul acesteia.
Faţă de toate considerentele reţinute, Înalta Curte constată că, în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 2812 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., ceea ce impune respingerea cererii formulate de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 4396 din 14 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de petentul PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANŢA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6992/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7006/2012. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
