ICCJ. Decizia nr. 7364/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7364/2012
Dosar nr. 41879/3/2007
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 98A din 5 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de către reclamanţii A.D.R., A.G. şi C.S. şi de către pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 425/2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că apelul este nefondat întrucât critica apelanţilor-reclamanţi în legătură cu cuantumul despăgubirilor vizează doar acel segment ce constituie prejudiciu prin exproprierea parţială a terenului, lotul de teren rămas nemaiputând fi valorificat decât cu o valoare redusă în raport cu cel expropriat. Apelanţii au apreciat cuantumul prejudiciului la 36.000 Euro, faţă de suma de 15.699 Euro, reţinută în raportul de expertiză.
Singura probă pertinentă şi obiectivă pe baza căreia se poate reţine cuantumul prejudiciului invocat de reclamanţi o constituie expertiza tehnică efectuată în cauză şi care indică neechivoc, pe baza tehnicilor de evaluare comparativă, că valoarea prejudiciului este de 15.699 Euro, reţinută corect şi de judecătorul fondului.
În legătură cu motivul de apel ce reclamă instituirea unui termen de 30 zile pentru executarea obligaţiei de despăgubire, în temeiul art. 30 din Legea nr. 33/1994, s-a reţinut că este nefondat întrucât, pe de o parte, exproprierea terenului reclamanţilor s-a dispus în temeiul Legii nr. 198/2004 ce nu prevede nicio obligaţie de stabilire a unui termen de executare, iar pe de altă parte, termenul de 30 zile prevăzut de art. 30 din Legea nr. 33/1994 este prevăzut nu neapărat în favoarea creditorilor expropriaţi, care ar putea în lipsa unui atare termen, să ceară imediat punerea în executare, ci în favoarea debitorului căruia i se oferă un termen de graţie.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză valoarea terenului a fost calculată atât în funcţie de situarea acestuia, cât şi de preţurile de vânzare-cumpărare ale unor terenuri similare ca aşezare, fiind îndeplinite astfel, exigenţele art. 26 din Legea nr. 33/1994. Aceleaşi considerente au fost considerate aplicabile şi celei de a doua critici, vizând existenţa şi cuantumul prejudiciului, calculat la rândul său prin raportul de expertiză pe baza unor standarde tehnice acreditate, menţionate în cuprinsul raportului.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. a declarat recurs prin care a formulat, în esenţă, următoarele critici:
Obligând Statul Român prin CNADR la plata sumei de 55.088 euro instanţa care a soluţionat apelul a dat mai mult decât s-a cerut.
Hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, evaluarea terenului făcându-se cu nerespectarea criteriilor cumulativ imperative stabilite prin acest text.
În mod greşit s-a ţinut cont de valoarea terenului expropriat la data exproprierii şi nu la momentul efectuării expertizei.
Nu s-a probat prejudiciul suferit de reclamanţi urmare a exproprierii parţiale.
2.2. Analiza recursului
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Instanţa de apel a susţinut că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză valoarea terenului a fost calculată atât în funcţie de situarea acestuia, cât şi de preţurile de vânzare-cumpărare ale unor terenuri similare ca aşezare.
Instanţa nu a avut însă în vedere faptul că la raportul de expertiză, depus în noiembrie 2010, au fost ataşate contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2007, respectiv 2009.
Pe cale de consecinţă, stabilind cuantumul despăgubirii cuvenite reclamanţilor prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală decurgând din interpretarea greşită a acestui temei de drept. Ca atare, critica recurentului întruneşte cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea din apel va fi casată cu trimitere spre rejudecarea apelurilor, fiind necesară efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, terenuri de aceeaşi natură, în zona în care se află terenul expropriat. Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere şi criticile privitoare la determinarea prejudiciului cauzat de exproprierea parţială a terenului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. împotriva Deciziei civile nr. 98A din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7352/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7367/2012. Civil. Grăniţuire. Recurs → |
|---|
