ICCJ. Decizia nr. 7352/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7352/2012
Dosar nr. 4615/42/2003
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Încheierea de suspendare a judecăţii
Prin Încheierea din 7 februarie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a dispus, în temeiul art. 243 pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii apelului declarat de către reclamanta R.M., moştenitoare a defunctului R.C.-L., decedată pe parcursul procesului, cauza fiind continuată de către M.C.-R. - moştenitor testamentar, legatar universal al acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a arătat că în recurs s-a formulat cerere de intervenţie, iar printre persoanele care au formulat-o a figurat şi M.I., care, conform cererii de repunere pe rol a cauzei a decedat, aşa cum s-a făcut dovada cu certificatul de deces, iar prin cererea de repunere pe rol a cauzei s-au indicat numele unor pretinşi moştenitori ai acestui defunct fără a se face dovezi în acest sens.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamantul M.C.R. a declarat recurs împotriva acestei încheieri, formulând următoarele critici:
Încheierea este lovită de nulitate întrucât cuprinde menţiunea că a fost pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2010, în realitate fiind pronunţată la 7 februarie 2012.
Nu trebuia să se dispusă suspendarea judecăţii, faţă de ceea ce prevede art. 243 pct. 1 C. proc. civ., întrucât au fost indicaţi moştenitorii părţii decedate.
În condiţiile în care decedatul este o persoană străină de recurent, acesta din urmă nu are cum să depună actele doveditoare ale calităţii de moştenitori ai succesorilor acestuia. Recurentul poate doar să indice persoanele care au vocaţie succesorală după M.I., urmând ca aceştia, citaţi de către instanţa de judecată, să confirme sau să infirme calitatea de moştenitor şi să depună, potrivit art. 172 C. proc. civ., acte doveditoare.
În mod greşit s-a dispus suspendarea judecăţii câtă vreme M.I. nu are calitatea de parte în cauză, el formulând doar o cerere de intervenţie în interesul reclamantei. Această cerere nu a fost pusă niciodată în discuţia părţilor şi nu a fost admisă în principiu.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Împrejurarea că în practicaua încheierii recurate a fost trecută drept dată a şedinţei de judecată ziua de 7 decembrie 2010 constituie o eroare materială ce poate fi îndreptată numai în condiţiile art. 281 C. proc. civ., de vreme ce art. 2812a C. proc. civ. prevede că îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281 - 2812.
Faptul că indicarea greşită a datei constituie o eroare materială rezultă din aceea că, în dispozitivul încheierii este menţionată data de 7 februarie 2012, iar aceasta coincide cu data din minuta întocmită pentru soluţia de suspendare a judecăţii.
Nu este întemeiată nici critica privitoare la faptul că recurentul, străin de succesiunea defunctului M.I., nu trebuie să fie obligat să facă dovada calităţii de moştenitor a persoanei pe care a indicat-o în această calitate, fiind suficient, pentru continuarea judecăţii, că a indicat o asemenea persoană.
Conform art. 1061 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995, astfel cum a fost modificat şi completat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2923/C/2010, notarul public va elibera, la cererea oricărei persoane interesate, în termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare, o încheiere cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale al Camerei notarilor publici, prevăzut la art. 44, şi în registrele unice ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, prevăzute la art. 561 alin. (1) lit. a) - c). Competenţa eliberării încheierii revine notarului public din camera în a cărei circumscripţie teritorială defunctul a avut ultimul domiciliu.
Aşadar, recurentul poate obţine informaţiile solicitate de către instanţă în vederea repunerii procesului pe rol, el fiind o persoană interesată în continuarea judecăţii şi, deci, în obţinerea încheierii eliberate de către notarul public.
Situaţia din speţă, când s-a dispus suspendarea judecăţii din cauza decesului uneia dintre părţi, nu face posibilă aplicarea prevederilor art. 172 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, într-o răsturnare a sarcinii probei pe care, de altfel, legiuitorul nici nu a îngăduit-o, persoanele indicate drept moştenitori să fie obligate să depună înscrisuri privitoare la dovada calităţii lor. Aceasta, cu atât mai mult cu cât art. 172 C. proc. civ. vizează înscrisurile probatorii ale însuşi raportului juridic litigios, iar nerespectarea sa este de natură să se reflecte în soluţia finală pe care o va pronunţa instanţa asupra cererii pentru dovedirea căreia se impune administrarea probei cu înscrisurile respective. Or, nedepunerea de către cei indicaţi drept moştenitori a unor înscrisuri care să le probeze calitatea de moştenitori, aşa cum pretinde recurentul, va avea drept consecinţă tot suspendarea judecăţii procesului în condiţiile art. 243 pct. 1 C. proc. civ., câtă vreme instanţa nu poate să judece un proces în contradictoriu cu persoane a căror calitate nu îi este justificată.
În fine, nu este întemeiată nici critica privitoare la faptul că nu se impunea suspendarea judecăţii procesului câtă vreme cel decedat este un intervenient a cărui cerere nu a fost admisă în principiu. Instanţa a procedat corect la suspendarea judecăţii tocmai pentru ca admisibilitatea în principiu a cererii să fie discutată în contradictoriu cu moştenitorii celui care a formulat cererea incidentală. Susţinerea recurentului ar fi fost întemeiată doar în măsura în care s-ar fi apreciat că cererea de intervenţie nu este admisibilă în principiu, or o astfel de soluţie nu a fost dată în cauză.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă S.C. A. S.A. B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamantul M.C.R., moştenitorul defunctei R.M., împotriva Încheierii de suspendare din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Obligă pe recurentul-reclamant la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă S.C. A. S.A. B.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7351/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7364/2012. Civil → |
|---|
