ICCJ. Decizia nr. 7010/2012. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7010/2012
Dosar nr. 3656/105/2011
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 3 iunie 2010, contestatoarea C.M. în contradictoriu cu intimatul Centrul de Pregătire Profesională în Cultură Bucureşti a solicitat Tribunalului Prahova ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 88 din 28 aprilie 2010 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea intimatului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate, reactualizate începând cu 1 mai 2011.
Prin Sentinţa civilă nr. 1720 din 16 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova a fost respinsă contestaţia ca neîntemeiată reţinându-se în considerentele hotărârii că postul deţinut iniţial de contestatoare a fost reorganizat, determinat de ridicarea cheltuielilor publice, procedându-se la scoaterea la concurs a postului de referent.
În urma rezultatelor obţinute cu ocazia concursului, contestatoarea nu a obţinut un punctaj corespunzător pentru ocuparea postului, motiv pentru care prin Decizia nr. 88/2010 s-a dispus încetarea raportului de muncă cu contestatoarea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 671 din 22 martie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca neîntemeiat recursul formulat de contestatoarea C.M.
Pentru a decide astfel Curtea a reţinut, în esenţă, că prin Ordinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional nr. 2070/2010 s-a aprobat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare şi structura organizatorică a Centrului de Pregătire Profesională, iar prin art. XII din H.G. nr. 1410/2009, s-a reorganizat Centrul de Pregătire Profesională în Cultură Sinaia şi cu Institutul de Memorie Culturală.
Potrivit art. 4, art. XII din H.G. nr. 1401/2009, personalul disponibilizat a beneficiat de protecţie socială.
Recurenta a îndeplinit funcţia de îngrijitor începând cu data de 10 august 2001, iar din 2 martie 2003 de recepţioneră.
Reorganizarea Centrului de Pregătire Profesională în Cultură a determinat înlăturarea postului de recepţioneră.
Urmare a reorganizării s-a decis examinarea salariaţilor în vederea încadrării pe posturile existente.
Contestatoarea a participat la acest examen pentru un post de referent dar nu a întrunit punctajul necesar pentru a ocupa postul.
Împotriva acestei decizii contestatoarea a formulat o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii revizuenta a susţinut că, instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 73 alin. (1), 74 alin. (2), 75, 76 şi 78 C. muncii, încălcând principiul securităţii juridice şi pronunţând o hotărâre divergentă cu a altei instanţe, atât timp cât un alt complet de judecată specializat în soluţionarea litigiilor de muncă din cadrul aceleiaşi instanţe de judecată, Tribunalul Prahova a pronunţat Sentinţa civilă nr. 356 din 1 martie 2011 în Dosarul nr. 3608/105/2010, având ca obiect o contestaţie întemeiată pe aceeaşi cauză, şi în baza aceloraşi temeiuri legale.
În sensul celor mai sus menţionate, revizuenta a invocat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care, prin Hotărârea din 27 ianuarie 2009 privind cererile nr. 24428/03 şi nr. 26977/03, Ştefan şi Ştef contra României, secţia a III-a a Curţii Europene a reţinut că „dacă o practică divergentă se dezvoltă în rândul celei mai înalte autorităţi judiciare a ţării, aceasta devine ea însăşi o sursă de insecuritate juridică aducând astfel atingere principiului securităţii juridice şi reducând încrederea publicului în sistemul judiciar (Bucur contra României).
Pentru aceste motive revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a Sentinţei civile nr. 1720 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Prahova şi drept consecinţă admiterea contestaţiei.
Cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 671 din 22 martie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul citat, deoarece hotărârea a cărei revizuire se cere şi Sentinţa civilă nr. 356 din 1 martie 2011 a Tribunalului Prahova nu au aceleaşi părţi şi sunt date de instanţe de grade diferite chiar dacă obiectul este acelaşi.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia s-ar fi încălcat principiul securităţii juridice invocat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată că revizuenta nu a făcut dovada existenţei unei practici divergente în soluţionarea cererilor de revizuire întemeiate pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel încât critica este nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 671 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, formulată de revizuenta C.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7009/2012. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 7021/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
