ICCJ. Decizia nr. 7011/2012. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7011/2012
Dosar nr. 2153/1/2012
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1171 din 22 februarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.A. împotriva Deciziei nr. 1449 din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut:
Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2009 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia civilă, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bacău, obligarea pârâtei să-i recalculeze pensia cu luarea în calcul a perioadei 1969 - 1990 a grupei a II-a de muncă cu timp lucrat 100%.
Prin Sentinţa civilă nr. 866/D din 26 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 320/110/2009, Tribunalul Bacău a respins excepţia tardivităţii formulată de pârâtă şi a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Pe fond, tribunalul a reţinut, pe baza probatoriilor administrate, că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi fost nominalizat pentru grupa a II-a de muncă, iar în carnetul de muncă nu are nicio menţiune privind o astfel de încadrare, ocupând în perioada de referinţă funcţia de director, funcţie în care activitatea se desfăşura mai mult la birou şi mai puţin pe teren sau pe şantier.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A.A., arătând, în esenţă, că prima instanţă a apreciat greşit probatoriul administrat, că a încălcat dispoziţiile H.G. nr. 1223/1990 şi ale Ordinului nr. 590 din 15 septembrie 2008, Ordinului nr. 50/1990, conform cărora atestarea în grupa superioară de muncă se face pe baza adeverinţei emise de angajator cu menţionarea perioadei şi a procentului din timpul de lucru, şi nu numai în baza menţiunilor carnetului de muncă, cum s-a susţinut în argumentarea hotărârii atacate.
Prin Decizia civilă nr. 1449 din 29 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins, ca nefondat, recursul.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, cu o motivare detaliată, în cadrul căreia a făcut referire la probele administrate în cauză, că reclamantul nu a făcut în niciun mod dovada, în sensul legii (H.G. nr. 1223/1990, Ordinul nr. 50/1990), că a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, aspect corect reţinut de către instanţele anterioare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A.A., reluând aspectele privind interpretarea greşită a probatoriilor şi încălcarea actelor normative în materie.
Recursul a fost apreciat ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Prin coroborarea textelor legale anterior citate rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
La data de 19 martie 2012, A.A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1171 din 22 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, indicând următoarele motive: în deciziile instanţelor nu s-a luat în calcul Sesizarea nr. 65748/2008 a Casei Judeţene de Pensii, Adresa nr. 2129/1992 a Grupului de Şantiere Electromontaj Bacău, precum şi Scrisoarea nr. 458 din 7 aprilie 2010 a angajatorului. Se mai arată că există contradicţii între motivaţiile reducerii procentului calculat de către Casa Judeţeană de Pensii Bacău.
Verificând admisibilitatea cererii de revizuire prin raportare la dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., chestiune pusă în discuţie din oficiu la termenul de dezbateri din 24 octombrie 2012, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prevede că se poate cere revizuirea "unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul".
În înţelesul textului menţionat, pot face obiect al cererii de revizuire numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii.
În speţă, cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a respins recursul declarat de reclamant ca inadmisibil.
Hotărârea de respingere a unui recurs ca inadmisibil nu se încadrează în categoriile de hotărâri judecătoreşti prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. ca putând face obiect al revizuirii, deoarece nu este o hotărâre dată asupra fondului cauzei.
În consecinţă, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate referitoare la obiectul revizuirii, ce decurge din dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecăţii, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1171 din 22 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuentul A.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7060/2012. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 7008/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
