ICCJ. Decizia nr. 7116/2012. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7116/2012
Dosar nr. 3512/111/2010
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2012
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 5 mai 2010 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul G.D. l-a chemat în judecată pe pârâtul H.T. şi a solicitat instanţei să stabilească aportul coautorilor şi drepturilor patrimoniale cuvenite pentru realizarea invenţiei „P.”, brevetată la O.S.I.M. Bucureşti la 11 mai 1987, titular S.P. Suplacu de Barcău, judeţul Bihor, în cotă de 99,9% în favoarea sa şi 0,1% în favoarea pârâtului.
Prin Sentinţa civilă nr. 261 din 27 septembrie 2010, Tribunalul Bihor a declinat competenţa soluţionării acţiunii formulată de reclamantul G.D. împotriva pârâtului H.T. în favoarea Tribunalului Arad, secţia civilă.
A reţinut excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor în raport cu art. 5 C. proc. civ., conform căruia acţiunea se face la instanţa domiciliului pârâtului.
Prin Sentinţa civilă nr. 492 din 17 mai 2011, Tribunalul Arad a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul G.D. împotriva pârâtului H.T. şi a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 10.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamantului vizează practic stabilirea cotei de contribuţie a părţilor la invenţia înregistrată la 11 mai 1987, prin eliminarea pârâtului din calitatea de inventator.
Tribunalul, văzând Sentinţa civilă nr. 141/A din 12 octombrie 1993, pronunţată de Tribunalul Bihor, irevocabilă, a apreciat că a fost stabilită calitatea de titulari ai brevetului de invenţie în cote egale pentru G.D. şi H.T.
Brevetul cu toate drepturile conferite de calitatea de coautor a trecut din patrimoniul S.P. Suplacul de Barcău - Bihor, în regim de coautorat conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, în patrimoniul părţilor din prezenta cauză.
În urma acestei invenţii, părţile au obţinut sume suplimentare tot în regim de coautorat.
În susţinerea coautoratului, există Decizia civilă nr. 49 din 26 aprilie 2000 a Curţii de Apel Braşov, decizie prin care a fost obligat reclamantul să predea pârâtului contravaloarea cotei de 50% din drepturile suplimentare după invenţie. În acest sens, mai există Sentinţa civilă nr. 1115 din 25 noiembrie 2005 a Judecătoriei Şimleul Silvaniei şi Decizia civilă nr. 274 din 23 martie 2006 a Tribunalului Sălaj.
Pe fond, din probatoriul administrat tribunalul a constatat că răsturnarea prezumţiei de coautorat nu este posibilă, întrucât toţi martorii audiaţi confirmă statutul de coautor al invenţiei pârâtului, fără a putea să arate cu claritate că aceasta ar fi opera lui G.D. Martorii confirmă că la paternitatea brevetului dedus judecăţii au contribuit şi alte persoane decât părţile.
Din probele administrate rezultă că reclamantul a avut o cotă de contribuţie la acest brevet prin natura serviciului, dar nu rezultă că invenţia îi aparţine în exclusivitate sau în proporţie de 99,9%, întrucât reclamantul a fost însărcinat de pârât să urmărească câteva teste la încercările de modificare a pistoanelor la S.P. Suplacul de Barcău şi să se ocupe de brevetarea acestei invenţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul G.D., formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii.
Prin Decizia nr. 22/A din data de 8 februarie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins apelul reclamantului, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de recurs reclamantul G.D., menţionând că motivarea recursului o va depune în termen, după comunicarea hotărârii.
Pentru termenul de judecată din data de 20 noiembrie 2012, recurentul-reclamant G.D. a depus cerere de renunţare la judecata recursului declarat în prezenta cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., menţionând datele de identificare din cartea de identitate şi anexând cererii, o copie de pe actul de identitate.
Având în vedere cererea formulată, în raport de dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., potrivit cu care reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă şi în raport de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, văzând manifestarea de voinţă a recurentului-reclamant G.D., în sensul renunţării la judecarea recursului, Înalta Curte va lua act de cererea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecarea recursului declarat de reclamantul G.D. împotriva Deciziei nr. 22/A din data de 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7114/2012. Civil. Desene şi modele... | ICCJ. Decizia nr. 7117/2012. Civil. Brevete de invenţii. Recurs → |
|---|
