ICCJ. Decizia nr. 7117/2012. Civil. Brevete de invenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7117/2012
Dosar nr. 717/32/2011
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2012
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 144 din 25 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 499/1997, s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuenţii T.N. şi D.A. împotriva Deciziei civile nr. 45 din 13 decembrie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 499/1997, în contradictoriu cu intimaţii I.S., SC A. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
S-a desfiinţat Decizia civilă nr. 45 din 13 decembrie 1991 a Curţii de Apel Bacău.
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de către un chimist, s-a fixat onorariu provizoriu şi s-a dispus a se face adresă la Biroul pentru Expertize Tehnice; s-a fixat termen la 24 martie 2004 pentru când urmau a se stabili obiectivele expertizei.
Împotriva deciziei sus-menţionate a promovat cerere de revizuire intimatul I.S., ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 717/32/2011.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ. A invocat revizuentul drept „înscrisuri noi” în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. - Sentinţa penală nr. 324 din 17 martie 2004 pronunţată de Judecătoria Suceava în Dosarul nr. 400/2004. Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. acesta nu a mai insistat, neinvocând nicio hotărâre a instanţei penale de condamnare pentru o infracţiune privitoare la pricină.
Intimatul T.N. a depus întâmpinare, solicitând în esenţă respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire.
La termenul din data de 30 ianuarie 2012, instanţa a invocat din oficiu, excepţia tardivităţii cererii de revizuire, iar pentru respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare s-a acordat părţilor termen pentru a formula concluzii pe această excepţie.
Prin Decizia nr. 10 din data de 20 februarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire formulată de petentul I.S., ca tardivă şi a obligat revizuentul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 201,55 RON către intimatul T.N.
Examinând cu prioritate această excepţie prin prisma dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este „ziua în care s-a descoperit înscrisul”, iar raţiunea fixării acestuia este prezumţia că, la data „descoperirii” lui, partea a luat cunoştinţă de conţinutul acestui înscris, fiind logic ca, numai de la momentul la care cunoaşte cuprinsul înscrisului nou, părţii să i se deschidă calea formulării cererii de revizuire.
În speţă, „înscrisul nou” îl reprezintă Sentinţa penală nr. 324 din 17 martie 2004 pronunţată de Judecătoria Suceava în Dosarul nr. 400/2004.
Referitor la momentul la care s-a luat la cunoştinţă de înscrisul nou, acesta a fost indicat de revizuent la termenul din 30 ianuarie 2012.
Cum termenul de 1 lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. a fost depăşit, urmează a se admite excepţia tardivităţii şi pe cale de consecinţă respinsă cererea, ca tardiv formulată.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului revizuentul I.S., solicitând să se constate justeţea Deciziei nr. 45 din 13 decembrie 1999, care reflectă cu deplină obiectivitate realitatea, iar dacă Înalta Curte hotărăşte trimiterea dosarului spre rejudecare, solicită să se efectueze următoarele:
- observaţiile revizuentului privind rapoartele C. şi G. să fie trimise autorilor acestor rapoarte şi instanţa să le pretindă răspuns, într-un anumit interval de timp;
- să se numească unul sau doi referenţi, ingineri chimişti, care să cerceteze rapoartele C. şi G. vizavi de expertiza I. şi să stabilească care sunt corecte şi care conţin afirmaţii mincinoase. În acest scop, să se ia în considerare propunerile inginerului V.M., profesorului dr. ing. R.I. şi a unui inginer chimist de la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci Bucureşti.
În motivarea recursului, revizuentul a arătat că decizia atacată îl nedreptăţeşte şi a fost dată fără o judecată în prealabil, instanţa refuzându-i cererea.
În anul 1983, revizuentul a încheiat contractul de cercetare ştiinţifică cu C.C.H. Suceava, numită ulterior Societatea A. Suceava, al cărui director era d-nul T.N. Tema acestui contract era: „Cercetări privind posibilităţi de încleiere a hârtiei de ambalaj cu ulei de tall” cu termen de predare 31 octombrie 1984.
La data de 31 octombrie 1984, revizuentul a predat intimatului T.N. contractul de cercetare, iar după o lună acesta a solicitat eliberarea unui brevet fără participarea petentului I.S., folosind contractul acestuia din urmă.
În anul 1990, revizuentul s-a adresat justiţiei pentru a-şi recupera brevetul şi, după mai multe etape de judecată, a fost propus ca expert ing. I.T. din Bucureşti.
Intimatul T. a solicitat intervenţia a doi cunoscuţi, G.G. din Suceava şi C.L. din Botoşani, cei doi formulând critici total false şi mărturii mincinoase la adresa raportului d-lui I., ceea ce se poate constata uşor prin citirea celor trei rapoarte de expertiză.
Pe baza rapoartelor celor doi, fără a se verifica corectitudinea acestora, Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava a emis Ordonanţa nr. 1091/P/2002 din 21 octombrie 2003, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a emis la data de 25 noiembrie 2003, Ordonanţa nr. 1883/II/2003, prin care se afirmă că expertiza d-nului I. conţine date eronate şi concluzii false. Petentului nu i s-a cerut părerea.
În baza celor două ordonanţe, intimatul T. a obţinut Decizia civilă nr. 144 din 25 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, prin care se desfiinţează Decizia nr. 45 din 13 decembrie 1999, care reflectă adevărul.
Hotărârea de revizuire solicitată de d-nul T. şi de desfiinţare a Deciziei nr. 45 din 13 decembrie 1999, au fost formulate şi date înainte de finalizarea definitivă a dosarului penal ce privea pe experţii C. şi G.
Petentul s-a adresat Curţii de Apel Bacău prin plângerea din data de 9 noiembrie 2011, solicitând revizuirea procesului din Dosarul nr. 499/1997 existent la Judecătoria Suceava. Revizuentului i s-a cerut să se limiteze la revizuirea Deciziei nr. 144 din 25 februarie 2004, menţionată în prezentul recurs.
Faţă de excepţia tardivităţii, revizuentul a arătat instanţei că acţiunea pentru revendicarea dreptului de autor este imprescriptibilă, în temeiul Legii nr. 8/1996, care la Capitolul V prevede durata protecţiei dreptului de autor. Concomitent, revizuentul a prezentat şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, care la art. 6 prevede dreptul de a avea un proces echitabil.
Revizuentul arată că nu înţelege de ce instanţa i-a respins cererea de a numi doi ingineri chimişti care să verifice obiectivitatea rapoartelor C. şi G., iar cei doi experţi să răspundă observaţiilor formulate de petent în referatul anexat cererii din 9 noiembrie 2011.
Prin decizia recurată, instanţa nu a respectat Legea nr. 8/1996 şi nici Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la o judecată echitabilă. Instanţa nu a luat în considerare niciun document anexat plângerii, care atestă că d-nul T. nu a lucrat niciodată cu ulei de tall. În toată perioada desfăşurării procesului, d-nul T. nu a adus nicio dovadă prin care să convingă că a contribuit cu ceva la elaborarea brevetului din 29 mai 1986.
La termenul de judecată din data de 20 noiembrie 2012, Înalta Curte a invocat nulitatea recursului şi, având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa va analiza cu prioritate această excepţie.
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obţine doar în condiţiile de nelegalitate strict reglementate prin dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În speţă, recurentul nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., pentru că nu a indicat motivul de recurs pe care îşi întemeiază recursul şi nici nu a formulat critici care să permită încadrarea lor în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar susţinerile recurentului-revizuent nu sunt structurate din punct de vedere juridic.
Astfel, recurentul-revizuent I.S. a formulat critici care privesc fondul cauzei, când decizia atacată a fost pronunţată în baza unei excepţii, respectiv cea a tardivităţii formulării cererii de revizuire. Or, criticile recurentului nu vizează motivarea reţinută de Curtea de Apel Bacău în decizia pronunţată.
Aşadar, recurentul nu s-a conformat obligaţiei de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanţei să realizeze în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în limitele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Ca urmare, întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de textul legal sus-menţionat, rezumându-se la susţineri ce nu vizează hotărârea atacată şi care nu au relevanţă pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-revizuent va fi obligat către intimatul T.N. la plata sumei de 65 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE"
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuentul I.S. împotriva Deciziei nr. 10 din data de 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Obligă recurentul la plata sumei de 65 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul T.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7116/2012. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7120/2012. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
