ICCJ. Decizia nr. 7181/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7181/2012
Dosar nr. 907/111/2007
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2012
Deliberând asupra recursului cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 februarie 2007 pe rolul Tribunalului Oradea, reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA Bucureşti, în calitate de expropriator, în numele Statului Român, a chemat în judecată pe pârâtul P.T. şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că imobilul în natură reprezentând arabil intravilan în suprafaţă de 12 mp., cu nr. cadastral C1. Oradea este afectat de construcţia liniei electrice transeuropene LEA 400 kv Oradea - Bekescaba - stâlp 338 (110 kv), să constate că sunt îndeplinite condiţiile în vederea exproprieri pentru utilitate publică, să stabilească cuantumul despăgubirii la suma totală de 125,28 euro şi să dispună punerea în posesie a reclamantei asupra trenului, condiţionată de plata integrală şi prealabilă a despăgubirii către proprietarul terenului expropriat, precum şi intabularea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară, cu titlu de expropriere.
Prin sentinţa civilă nr. 225/C din 07 iulie 2010, Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea şi a constatat că imobilul ce în natură reprezintă teren intravilan în suprafaţă de 12 mp. cu număr cadastral C1., înscris în CF NDF C2 Oradea este afectat de construcţia liniei electrice transeuropene LEA 400kv Oradea - Bekescsaba - stâlp 338 (110 kv).
A constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes naţional, declarată prin H.G. nr. 1576/2005.
A stabilit cuantumul despăgubirilor ce se cuvin pârâtului la suma totală de 78.108 euro, sumă care urmează a fi achitată de reclamantă în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
A respins capătul de cerere privind punerea în posesie a reclamantei asupra terenului expropriat şi a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 1100 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reţinut următoarele:
Pârâtul este proprietarul terenului situat în intravilanul localităţii Oradea, cu numărul cadastral C1. din CF. NDF C2 Oradea, în suprafaţă de 2602 mp.
Din expertiza efectuată în cauză, rezultă că valoarea terenului în litigiu este de 34 euro/mp şi că întreaga suprafaţă a numărului cadastral C1. Oradea se află în interiorul zonei de protecţie a reţelei de 400 kv.
Aceeaşi comisie de experţi a stabilit că, în situaţia în care, terenul în litigiu nu va putea fi folosit potrivit destinaţiei sale, respectiv pentru construcţii, el va pute a fi destinat doar agriculturii, situaţie în care valoarea terenului este de 4 euro/mp.
Instanţa a optat pentru o expropriere parţială, având în vedere că doar terenul de 12 mp., care este ocupat de stâlpul de susţinere, poate face obiectul exproprierii, iar diferenţa de 2590 mp. poate rămâne la dispoziţia pârâtului, însă această suprafaţă nu va mai putea fi destinată construcţiei, tocmai datorită interdicţiilor prevăzute de legislaţia specială.
Pentru pierderea de valoare a terenului, respectiv diferenţa dintre un teren construibil şi un teren agricol, instanţa a acordat despăgubiri.
Cuantumul despăgubirii a fost stabilit la suma de 78.108 euro, care cuprinde: valoarea reală a terenului expropriat (12 m.p. x 34 euro/m.p. - 408 euro) şi prejudiciul cauzat în urma exproprierii, ca diferenţă dintre valoarea unui teren destinat construcţiei şi valoarea unui teren agricol (2590 mp x 34 euro/mp - 2590 mp x 4 euro/mp -77.700 euro).
În temeiul art. 31 din Legea nr. 33/1994, instanţa a respins capătul de cerere privind punerea în posesie a reclamantei asupra terenului expropriat, ca fiind prematur introdusă, eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie urmând a fî făcute printr-o încheiere, după plata despăgubirii, fără a se depăşi însă 30 de zile de la data plăţii.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA, iar prin decizia nr. HA din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea pârâtului de la suma de 78.108 euro la suma de 30.000 euro şi a dispus punerea în posesie a reclamantei asupra terenului expropriat, condiţionat de plata integrală şi prealabilă a despăgubirilor, precum şi intabularea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară, cu titlu de expropriere, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Critica apelantei prin care se arată că instanţa a acordat mai mult decât s-a solicitat, în lipsa unei cereri formulate de către pârât, nu poate fi primită, despăgubirile acordându-se în temeiul legii, urmare a demarării procedurii exproprierii, chiar în lipsa unei cereri formulate în acest sens de către persoana expropriată, în acest sens fiind dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi art. 24 alin. (2) din lege.
Mai mult, prin notele de şedinţă depuse la dosar, în primă instanţă, pârâtul intimat P.T. şi-a precizat poziţia procesuală în cauză, fiind de acord cu admiterea în parte a acţiunii însă în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor raportat la valoarea reală a imobilului, cât şi la prejudiciul cauzat de existenţa pe parcela aferentă numărului cadastral C1. a stâlpului, invocând în acest sens atât dispoziţiile art. 41 alin. (3) din Constituţia României cât şi prevederile Legii nr. 33/1994, potrivit cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a terenului cât şi din prejudiciul cauzat proprietarului.
Prin urmare, faţă de temeiurile de drept invocate în primă instanţă, tribunalul nu a acordat „plus petita" critica apelantei nefiind fondată.
Cât priveşte criticile privind despăgubirile acordate, relevantă este categoria de folosinţă a terenului supus exproprierii. Reclamanta a invocat în petitul acţiunii că acesta este teren arabil în extravilan, însă din probele administrate a rezultat că terenul se află în intravilan, eliberându-se pentru acest teren şi certificat de nomenclatură stradală, conform adresei nr. 73970 din 30 aprilie 2004.
Prin completarea la raportul de expertiză, experţii au arătat că, în prezent numărul cadastral C1. din CF. NDF. C2 Oradea este afectat de traseul LEA 110 kv., aflată în gestiunea Electrica Oradea, pe schiţa întocmită fiind identificată suprafaţa de 794 mp., afectată de culoarul zonei de protecţie şi siguranţă LEA de 110 kv. existentă.
Cât priveşte suprafaţa afectată de zona de protecţie şi siguranţă a viitoarei LEA de 400 kv., experţii au arătat că întreaga suprafaţă a numărului cadastral C1. Oradea este afectată de această zonă.
Instanţa de apel a reţinut că, într-adevăr, astfel cum rezultă din probaţiunea administrată în cauză, terenul aflat în proprietatea pârâtului este afectat de linia de 110 KV. existentă în prezent, expropriatorul menţionând că pentru realizarea viitoarei linii de 400 kv Oradea -Bekecsaba este necesară devierea actualei linii de 110 kv, aspecte avute în vedere şi de către experţi, cu ocazia identificării suprafeţelor de teren afectate de zona de siguranţă şi de protecţie a liniei de 110 kv şi de 400 kv, conform proiectului de expropriere depus de expropriator.
Cât priveşte valoarea de 34 euro/m.p., stabilită de experţi pentru terenul intravilan expropriat, s-a reţinut că, deşi apelanta critică soluţia instanţei de fond în sensul acceptării acestei valori, aceasta nu aduce nici o probă contrară raportului de expertiză. S-a apreciat că sunt nefondate criticile acesteia în sensul că valoarea stabilită de experţi este exagerat de mare, instanţa de fond reţinând corect că valoarea reală a terenului expropriat în suprafaţă de 12 mp. este de 408 euro.
Sub aspectul prejudiciului cauzat în urma exproprierii, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Tribunalul a calculat acest prejudiciu ca reprezentând diferenţa dintre valoarea terenului intravilan şi valoarea acestuia ca teren extravilan arabil, având în vedere în acest sens concluziile experţilor în sensul că terenul nu mai poate fi folosit pentru construcţii, putând fi destinat doar agriculturii, situaţie în care valoarea sa este de 4 euro/m.p.
Aceste criterii de evaluare nu pot fi luate însă în considerare, raportat la probele administrate în cauză, avându-se în vedere pe de o parte, împrejurarea că şi în prezent terenul în litigiu este afectat de zona de protecţie şi siguranţă a unei linii de 110 kv., în suprafaţă de 794 mp., şi, pe de altă parte, faptul că dispoziţiile speciale cuprinse în Legea nr. 13/2007 - art. 39, nu stabilesc interdicţia de a construi în zona de siguranţă a unei linii electrice, ci doar de efectuare a construcţiilor, fără avizul de amplasament a operatorului de transport şi sistem.
Aşadar, suprafaţa de 794 mp., afectată şi în prezent de linia de 110 kv, aflată în gestiunea Electrica Oradea nu poate fi luată în considerare pentru stabilirea prejudiciului creat pârâtului, astfel încât valoarea de 23.820 euro (794 x 30 euro) a acestei suprafeţe, avută în vedere de instanţa de fond, nu poate fi luată în calcul la stabilirea despăgubirilor în sarcina apelantei.
Cât priveşte diferenţa de teren aflată în proprietatea pârâtului în suprafaţă de 1796 mp., Curtea de Apel a reţinut că, într-adevăr, această suprafaţă este afectată exclusiv de zona de protecţie şi siguranţă a LEA. 400 kv., însă a apreciat că prejudiciul cauzat pârâtului prin exproprierea suprafeţei de 12 mp. nu poate fi calculat strict în modalitatea avută în vedere de Tribunal, suma rezultată şi pretinsă de pârât, în cuantum de 53.880 lei, nefiind proporţională cu prejudiciul suferit, ci depăşind valoarea acestui prejudiciu.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 13/2007 - art. 39 nu sunt stabilite interdicţii de a construi în zona de siguranţă a unei linii electrice, ci doar de efectuare a construcţiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport şi sistem, astfel încât terenul rămas în proprietatea pârâtului intimat nu poate fî evaluat doar ca teren arabil.
În acelaşi sens, s-a avut în vedere şi anexa 4 la Ordinul nr. 4/2007 al Autorităţii Naţionale de reglementare în Domeniul Energiei în care se stabileşte ca distanţa de siguranţă dintre LEA 400 kv şi obiectivele învecinate de orice parte a unei clădiri locuite este de 7 metri, respectiv 5 metri de antenă.
Potrivit acestui ordin, amplasarea unor clădiri la o distanţă mai mică decât distanţa reglementată faţă de o capacitate energetică se poate face pe baza unei analize de risc întocmite de un proiectant atestat şi aprobată de titularul de licenţă prin avizul de amplasament.
În speţă, reclamanta apelantă a depus la dosar avizele nr. A1./2009 şi A2./2008 pentru construcţii în zona de protecţie şi de siguranţă a liniilor electrice.
În consecinţă, instanţa de apel a reţinut că, prin exproprierea suprafeţei de 12 mp., pe diferenţa de teren s-ar putea construi, însă cu anumite restricţii, astfel încât acordarea de despăgubiri pentru terenul afectat de zona de siguranţă şi protecţie, calculate la valoarea de 30 euro/m.p., ar echivala cu o îmbogăţire fără justă cauză, în condiţiile în care acest teren nu este expropriat şi trecut în proprietatea Statului Român, partea putând în continuare să folosească terenul şi să dispună de el, inclusiv pentru construcţii, însă cu anumite restricţii.
S-a apreciat însă, în acord cu dispoziţiile art. 44 din Constituţia României, art. 1 Protocolul I Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 şi 26 din Legea nr. 33/1994 că, în condiţiile în care terenul în litigiu, aflat în proprietatea pârâtului, este afectat de zona de protecţie şi siguranţă LEA. 400 kv., iar în aceste zone se instituie restricţii şi interdicţii, proprietarul terenului este prejudiciat, fapt ce justifică acordarea de despăgubiri.
Curtea de Apel a considerat că se impune reducerea cuantumului acestor despăgubiri, acordate de prima instanţă, la suma de 30.000 euro, sumă în care este inclusă valoarea reală a terenului expropriat în suprafaţă de 12 mp. (şi anume suma de 12 mp x 34 euro/mp = 408 euro), iar diferenţa o reprezintă prejudiciul cauzat în urma exproprierii.
Pentru stabilirea acestui prejudiciu, respectiv a daunelor cauzate pârâtului, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, reţinând însă, referitor la valoarea de circulaţie a terenului şi a daunelor cauzate pârâtului, ca fiind relevantă împrejurarea că acest teren, respectiv suprafaţa de 2590 mp., nu este expropriată, rămânând în proprietatea pârâtului, dar şi faptul că terenul este afectat în integralitatea lui de zona de protecţie şi siguranţă a LEA. 400 kv. şi că în aceste zone sunt impuse restricţii şi interdicţii, astfel încât dreptul de proprietate al pârâtului este afectat prin exproprierea suprafeţei de 12 mp. pe care se află stâlpul 338.
S-a avut în vedere şi împrejurarea că suprafaţa de 794 mp. este deja afectată de zona de siguranţă a liniei electrice de 110 KV., aflată în gestiunea Electrica Oradea, situaţie în care acordarea despăgubirilor indicate este apreciată ca reflectând prejudiciul efectiv, suportat de pârât prin expropriere.
Curtea de Apel a apreciat că susţinerile reclamante, în sensul că prejudiciul ar trebui raportat doar la suprafaţa efectiv expropriată, pe care este aşezat stâlpul, nu şi la suprafaţa traversată de liniile electrice, nu pot fî acceptate, sens în care trebuie avute în vedere restricţiile şi interdicţiile instituite în zona de protecţie şi siguranţă, zone asupra cărora se stabileşte dreptul de uz şi de servitute legală.
Potrivit jurisprudenţei C.E.D.O., măsura privativă de proprietate trebuie să păstreze un just echilibru între exigenţele interesului general al comunităţii, şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, suma stabilită cu titlu de despăgubiri asigurând, în opinia instanţei, o protecţie deplină atât a dreptului de proprietate al pârâtului, cât şi a interesului general.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
1. Prin recursul declarat, reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA Bucureşti formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;
a. Instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum şi art. 16, art. 19-20 şi art. 39 din Legea energiei nr. 13/2007.
Valoare de circulaţie a unui metru pătrat pentru terenul în litigiu stabilită de experţi şi acceptată atât de instanţă, respectiv 34 euro, este excesivă şi nereală.
Deşi, instanţa de apel ia în considerare faptul că parcela cu nr. cad. C1. este traversată anterior exproprierii de o linie electrică de 110 kv, stabileşte totuşi valoarea de piaţă a acesteia tot la suma de 34 euro/mp, valoare care ar corespunde unui teren liber de orice sarcină.
Recunoaşterea existenţei zonei de siguranţă a liniei de 100 kv, era un motiv suficient pentru a se cenzura valoarea de 34 euro/mp stabilită de experţi.
b. Referitor la prejudiciul stabilit de instanţa de apel, recurenta arată că, după amplasarea liniei electrice, terenul nu îşi va schimba destinaţia, urmând a se ridica inclusiv construcţii. în acest sens, sunt invocate dispoziţiile Legii energiei electrice nr. 13/2007 şi normele tehnice privind delimitarea zonelor de protecţie şi de siguranţă aferente capacităţilor energetice.
Se mai arată că, potrivit definiţiei legale, „zona de protecţie şi zona de siguranţă" sunt zone adiacente capacităţilor energetice în care se stabileşte doar un drept de servitute legală, şi nu un drept de proprietate.
După instalarea capacităţii energetice, pârâtul beneficiază de toate atributele dreptului lui de proprietate, reclamanta având practic doar un drept de acces la stâlpul de înaltă tensiune, numai în caz. de retehnologizare şi avarii.
Deşi reţine aspectele enumerate, instanţa de apel acordă în mod nejustificat despăgubiri în cuantum de 30.000 euro şi pentru terenul ocupat de zona de protecţie şi de siguranţă a liniei.
Prin urmare, în lipsa unor prejudicii cauzate proprietarului terenului, în condiţiile şi împrejurările indicate în mod expres de textele legale incidente, recurenta a fost obligată în mod nelegal să plătească despăgubiri pentru existenţa zonei de protecţie şi de siguranţă a liniei electrice.
2. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii, cuantumul despăgubirilor acordate în cauză fiind exagerat de mare, constituind o îmbogăţire fără just temei.
Faţă de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, se solicită să se aibă în vedere că valoarea terenului expropriat, indicată de experţi şi acceptată de instanţa de apel este excesivă, în realitate valoarea totală a terenului fiind de 128,28, astfel cum a stabilit reclamanta.
Se susţine că instanţa nu a avut în vedere faptul că, terenul cu nr. cadastral C1. este traversat şi în prezent de o linie electrică. Pe terenul în cauză, care nu se expropriază şi rămâne în proprietatea intimatului pârât, se vor putea ridica inclusiv construcţii, conform prevederilor Legii nr. 13/2007 care nu interzice construirea în zona de siguranţă a unei linii electrice, ci doar impune efectuarea construcţiilor cu avizul de amplasament al operatorului de transport şi sistem.
Întrucât parcela cu nr. cadastral C1. este deja traversată de o linie electrică de 100 kv în gestiunea SC E. SA Oradea, eventualele restricţii privind regimul construcţiilor există deja, astfel că nu se justifică despăgubirile solicitate de pârât.
Hotărârea instanţei de apel este nemotivată sub aspectul acordării despăgubirilor, atât în ceea ce priveşte valoarea de circulaţie a terenului, cât şi în ceea ce priveşte despăgubirea pentru prejudiciul cauzat, urmare a exproprierii, fiind încălcate cerinţele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, la stabilirea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat ca urmare exproprierii, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, considerentele se limitează la a enumera drept criterii, faptul că terenul în suprafaţă de 2590 mp. este afectat în integralitatea lui de zona de protecţie şi siguranţă a LEA 400 kv şi că, în aceste zone, sunt impuse restricţii şi interdicţii, dar nu se motivează de ce suma acordată cu acest titlu ar fi proporţională cu suprafaţa de teren expropriată.
Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:
1. În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA Bucureşti:
a. Prin criticile grupate în cadrul primului punct al recursului declarat, reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA Bucureşti susţine nelegalitatea deciziei recurate pentru încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum şi art. 16, art. 19-20 şi art. 39 din Legea energiei nr. 13/2007.
Încălcarea normelor legale menţionate rezultă, în opinia recurentei, din împrejurarea că instanţa a stabilit valoarea de circulaţie a unui metru pătrat pentru terenul în litigiu la suma de 34 euro, sumă excesivă în raport de împrejurarea că parcela cu nr. cad. C1. este deja traversată de o linie electrică de 110 kv.
Înalta Curte reţine că, este necontestat în cauză că, pârâtul P.T. este proprietarul terenului situat în intravilanul localităţii Oradea, cu numărul cadastral C1. din CF. NDF C2 Oradea, în suprafaţă de 2602 mp.
Din această suprafaţă, a fost expropriat numai terenul în suprafaţă de 12 mp. pe care se află stâlpul 338.
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite".
Aşa cum rezultă din considerentele deciziei recurate, instanţa de apel a avut în vedere valoarea de 34 de euro/mp numai pentru terenul expropriat, în suprafaţă de 12 mp.
Deşi reclamanta a criticat şi în cadrul motivelor de apel cuantumul acestei valori, nici în faza procesuală anterioară şi nici în recurs nu a probat susţinerile făcute în sensul cuantumului excesiv al sumei de 34 euro/mp pentru terenul expropriat, în suprafaţă de 12 mp.
Pentru diferenţa de teren rămasă la dispoziţia pârâtului, în suprafaţă de 2590 mp., contrar celor afirmate de recurentă, în stabilirea prejudiciului produs, instanţa de apel nu a avut în vedere o valoare de 34 euro/mp. şi nu a ignorat faptul că, din această suprafaţă, de 2590 mp, o suprafaţă de 794 de mp. este afectată de linia de 110 kv, existentă deja la momentul formulării cererii de chemare în judecată.
Instanţa de apel a arătat în mod expres, atunci când a motivat decizia adoptată sub aspectul cuantumului prejudiciului acordat, că „suprafaţa de 794 mp., afectată şi în prezent de linia de 110 kv, aflată în gestiunea Electrica Oradea, nu poate fi luată în considerare pentru stabilirea prejudiciului creat pârâtului".
În consecinţă, critica formulată sub acest aspect este nefondată.
b. Reclamanta critică decizia instanţei de apel sub aspectul prejudiciului stabilit, arătând că valoarea acestuia este excesivă, întrucât după instalarea capacităţii energetice, pârâtul beneficiază de toate atributele dreptului lui de proprietate, acesta teren rămânând unul construibil.
Nici această critică nu este fondată. Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a în cauză a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, cu respectarea normelor speciale aplicabile categoriei de teren în litigiu şi a criteriilor rezultate din această legislaţie.
În stabilirea cuantumului prejudiciului produs pârâtului, instanţa de apel a avut în vedere, astfel cum rezultă din considerentele deciziei recurate, faptul că terenul în suprafaţă de 2590 mp. rămâne în continuare în proprietatea pârâtului, că din acest teren, o suprafaţă de de 794 mp. este afectată şi în prezent de linia de 110 kv, aflată în gestiunea Electrica Oradea şi, prin urmare, nu poate fi luată în considerare pentru stabilirea prejudiciului creat, precum şi faptul că pârâtul poate în continuare să
folosească terenul şi să dispună de el, inclusiv pentru construcţii, însă cu anumite restricţii impuse de legislaţia specială, respectiv de Legea nr. 13/2007.
2. în ceea ce priveşte recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii acestui recurs, invocată de pârâtul P.T., prin care acesta a susţinut că, aşa cum sunt formulate, criticile cuprinse în cererea de recurs nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Făcând aplicarea prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că dezvoltarea motivelor de recurs vizează nemotivarea hotărârii atacate şi greşita interpretare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, ceea ce face posibilă încadrarea criticilor formulate în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., astfel încât instanţa de recurs urmează a efectua controlul judiciar de legalitate din perspectiva acestor motive de modificare a hotărârii recurate.
Analizând decizia recurată din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte porneşte de la premisa că dispoziţiile acestui articol trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Art. 261 pct. 5 C. proc. civ. reglementează obligaţia pentru instanţă de a arăta în considerentele hotărârii motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor. În aplicarea acestor dispoziţii legale, instanţa este obligată să motiveze soluţia pronunţată sub aspectul fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi în susţinerea acestor capete de cerere.
Verificând decizia atacată sub aspectul respectării acestor prevederi legale, Înalta Curte constată că instanţa de apel a arătat în cuprinsul deciziei pronunţate care sunt criticile formulate prin motivele de apel şi a răspuns acestora. Decizia recurată cuprinde argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, considerentele hotărârii nu sunt contradictorii, iar modul de redactare al deciziei permite exercitarea controlului judiciar, astfel încât admiterea recursului în baza acestui motiv de modificare a hotărârii, nu se poate dispune.
Recurentul susţine că instanţa de apel nu motivează motivează de ce suma acordată cu titlu de prejudiciu ar fi proporţională cu suprafaţa de teren expropriată.
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, în stabilirea prejudiciului produs pârâtului, în temeiul art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanţa de apel a făcut aplicarea unor criterii, pe care le-a menţionat în considerentele deciziei recurate.
În aplicarea prevederilor art. 304 C. proc. civ., cenzurarea hotărârii pronunţate din perspectiva modului în care instanţa de apel a cuantificat prejudiciul produs pârâtului în urma aplicării prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, se poate rezuma numai la a verifica aplicarea criteriilor rezultate din legislaţia specială. Aceasta deoarece, verificarea aprecierilor instanţei în legătură cu cuantumul prejudiciului rezultat prin aplicarea lor, ar însemna exercitarea unui control judiciar asupra temeiniciei hotărârii pronunţate şi o încălcare a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. conform cărora modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Or, în cauză, aceste criterii au fost aplicate de instanţă, astfel încât critica formulată nu poate fi primită.
Restul criticilor cuprinde în recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea sunt identice celor formulate prin recursul reclamantei Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA Bucureşti şi au fost deja analizate de Înalta Curte prin considerentele arătate anterior.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, ambele recursuri declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica" SA Bucureşti şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei nr. HA din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7232/2012. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 7180/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
