ICCJ. Decizia nr. 7323/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7323/2012
Dosar nr. 42063/3/2009
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 278 din 10 februarie 2011, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi a respins acţiunea formulată de reclamanta V.I.D., în contradictoriu cu acest pârât, pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a respins acţiunea modificată, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în garanţie a SC H. SA, formualtă de pârâtul, formulată de pârâtul Statul Român, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate din 08 aprilie 1999, încheiat de reclamantă, în calitate de cumpărător, şi Primăria Municipiului Bucureşti, prin mandatar SC H. SA, cea dintâi a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 1.
Prin sentinţa civilă nr. 7812 din 09 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti definitivă şi irevocabilă, reclamanta din prezenta cauză a fost obligată să lase în deplină proprietate numitei D.A. imobilul anterior menţionat, constatându-se, totodată, şi nevalabilitatea titlului de proprietate al statului asupra acestuia.
În considerentele acestei hotărâri judecătoreşti s-a reţinut că reclamanta V.I.D. a cumpărat imobilul în temeiul Legii nr. 112/1995 care permitea vânzarea către chiriaşi doar a imobilelor ce formau obiect al acelui act normative, adică al imobilelor preluate de către stat cu titlu. Or, în cauză s-a apreciat, dat fiind preluarea imobilului în temeiul Decretului nr. 92/1950, considerat a fi în contradicţie cu prevederile legale în vigoare la momentul edictării sale, că trecerea în proprietate statului s-a realizat fără titlu.
Potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (11) Legea nr. 10/2001, proprietarii, ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.
Din examinarea textului legal evocat, tribunalul a observat că ipoteza acestuia vizează exclusiv situaţia acelor contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, reţinând, totodată, o reglementare defectuoasă a normei menţionate, apreciind că, în realitate, s-a avut în vedere situaţia în care, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, foştii chiriaşi proprietari au fost obligaţi să lase imobilul în deplină proprietate şi liniştită posesie foştilor proprietari, titlul acestora din urmă fiind considerat preferabil în urma comparării titlurilor de proprietate ale părţilor.
Aşa fiind, tribunalul a considerat că acesta este singurul sens ce poate fi dat textului legal evocat şi de natură a produce efecte juridice, întrucât, raportând dispoziţia legală menţionată la principiile şi regulile generale de drept, niciuna dintre acestea nu susţin o asemenea soluţie juridică, astfel încât o altă interpretare a normei legale ar fi de natură să o lipsească de orice efect util, ceea ce ar contraveni intenţiei legiuitorului avută în vedere la edictarea respectivei norme juridice.
Mai mult, s-a avut în vedere şi faptul că interpretarea unei norme juridice trebuie să se facă cu scopul producerii de efecte juridice, potrivit art. 978 C. civ. aplicabil pentru identitate de raţiune şi în ipoteza normelor juridice, motiv pentru care dispoziţiile legale anterioare menţionate nu sunt incidente în cauză prin raportare la situaţia de fapt dedusă judecăţii.
Aşa fiind, faţă de cele expuse şi reţinând că, deşi nu s-a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare, cu ocazia comparării titlurilor, instanţa a reţinut în mod irevocabil, prin sentinţa civilă nr. 7812 din 09 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, că imobilul nu putea fi înstrăinat în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995, întrucât a fost nesocotită o cerinţă esenţială prevăzută de actul normativ în discuţie, respectiv bunul nu intra în domeniul său de aplicaţie, preluarea de stat realizându-se tară titlu valabil, tribunalul apreciind că ipoteza textului legal anterior evocat nu este realizată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 20 din 23 ianuarie 2012, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă V.I.D., împotriva sentinţei civile nr. 278 din 10 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice sector 2, reprezentat de D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti şi intimatul chemat în garanţie SC H. SA; a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 117.000 euro în echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând contravaloarea de piaţă a imobilului situat în Bucureşti; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, Curtea a constatat că, potrivit art. 50 alin. (3) Legea nr. 10/2001, restituirea preţului plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, precum şi restituirea preţului de piaţă al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, se face de către Ministerul Finanţelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Această dispoziţie legală stabileşte calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor în procesele pentru restituirea preţului plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate. Astfel, Ministerul Finanţelor este partea obligată în cadrul raporturilor juridice avute în vedere de textul menţionat. în cauză nu au fost aplicabile dispoziţiile generale în materie de evicţiune prevăzute de C. civ. în situaţia în care au fost adoptate dispoziţiile speciale derogatorii menţionate.
În consecinţă, Curtea a constatat că în mod corect prima instanţă a apreciat că, în baza acestei dispoziţii legale, calitatea procesuală pasivă în cadrul acţiunilor prevăzute de textul legal aparţine Ministerului Finanţelor Publice.
Apelanta reclamantă a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în Bucureşti, sector 1 prin contractul de vânzare-cumpărare din 8 aprilie 1999 încheiat cu Primăria Municipiului Bucureşti, prin mandatar SC H. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 7812 din 9 iunie 2008, definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 267 din 6 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, a admis acţiunea reclamantei D.A. din acel dosar şi a obligat pârâta V.I.D. să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul situat în Bucureşti, în acel dosar, instanţa a constatat că V.I.D., pârâtă în acel dosar, a cumpărat de la o persoană care nu avea calitatea de proprietar, situaţie care, fără să determine nulitatea contractului, face ca titlul pretins de pârâtă să nu fie preferabil celui invocat de reclamantă.
Conform prevederilor art. 50 Legea nr. 10/2001, în cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, se poate cere restituirea preţului actualizat.
Art. 501 Legea nr. 10/2001 prevede că proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.
În cauză nu au fost aplicabile prevederile art. 50 Legea nr. 10/2001 în ceea ce priveşte restituirea preţului actualizat întrucât nu este îndeplinită condiţia premisă din textul legal, respectiv aceea a constatării încălcării prevederilor Legii nr. 112/1995 la încheierea contractului. Astfel, reclamanta a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului ca efect al constatării preferabilităţii titlului fostului proprietar, fără ca titlul apelantei să fi fost anulat ca urmare a constatării nerespectării prevederilor Legii nr. 112/1995.
Conform prevederilor art. 501 Legea nr. 10/2001, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin expertiză.
În cauză, pretenţia reclamantei a constat în restituirea preţului de piaţă al imobilului dobândit în temeiul contractului de vânzare cumpărare din 8 aprilie 1999, încheiat în baza prevederilor Legii nr. 112/1995, imobilul fiind restituit proprietarului în urma
admiterii acţiunii în revendicare. în ceea ce priveşte regimul juridic aplicabil acţiunii formulate, Curtea a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale şi pentru cazul în care cumpărătorul a pierdut imobilul prin admiterea acţiunii în revendicare, efectele fiind aceleaşi ca în cazul anulării contractului de vânzare-cumpărare, şi anume, cumpărătorul este lipsit de proprietatea bunului. Astfel, în ceea ce priveşte noţiunea de „desfiinţare" la care se referă art. 50 alin. (2) şi (21), respectiv, art. 501 Legea nr. 10/2001, Curtea a apreciat că aceasta include atât anularea contractului, cât şi situaţia în care contractul este lăsat fără efect prin admiterea acţiunii în revendicare. De asemenea, imobilul în discuţie se încadrează în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, fiind un imobil preluat abuziv în temeiul Decretului nr. 92/1950. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că sunt aplicabile prevederile menţionate ale art. 501 Legea nr. 10/2001, precum şi cele ale art. 50, în ceea ce priveşte scutirea de taxă de timbru şi restituirea preţului de către Ministerul Finanţelor Publice.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
În mod cerşit, instanţa de apel a apreciat că Ministerul finanţelor Publice este obligat la plata contravalorii imobilului în litigiu, la valoarea de piaţă a acestuia, motiv pentru care se invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, deoarece acesta nu a fost poarte la încheierea contractului dintre Primăria Municipiului Bucureşti şi reclamantă.
Prun urmare, Primăria Municipiului Bucureşti are calitate procesuală pasivă.
În mod greşit instanţa de apel a admis capătul de cerere referitor la valoarea de circulaţie a imobilelor, în loc să aibă în vedere preţul de piaţă al imobilelor stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta V.I.D. a chemat în judecată pe pârâţii: Municipiul Bucureşti, prin primarul General şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restituirea preţului de piaţă conform standardelor internaţionale de evaluare privind imobilul situat în Bucureşti, sectorul 1 compus din 2 camere, cămară, baie, oficiu, culoar, pivniţă în suprafaţă utilă de 70,16 mp, estimat provizoriu la suma de 650.000 RON; daune-interese în cuantum de 100.000 RON, reprezentând cheltuielile necesare (de conservare), cât şi utile (ce sporesc valoarea) efectuate de cumpărător şi a cheltuielilor voluptorii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu din 08 aprilie 1999 cu primăria Municipiului Bucureşti în baza cererii înregistrate la data de 11 ianuarie 1996 cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 în vigoare la acea dată.
Cererea pentru cumpărarea imobilului situat în Bucureşti, compus din 2 camere, cămară, baie oficiu, culoar, pivniţă în suprafaţă utilă de 70,16 mp, a fost făcută la data de 11 ianuarie 1996 cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de Legea nr. 112/1995, interval în care nu a fost înregistrată nicio cerere de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri.
Potrivit art 9 alin. (1) Legea nr. 112/1995, chiriaşii puteau cumpăra apartamentele care nu se restituiau în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora. Faţă de considerentul că nu se formulase o cerere de restituire în natură, Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 a dat curs cererii de cumpărare formulate de către chiriaşi în baza contractului de închiriere din 02 decembrie 1994.
Potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (1) Legea nr. 10/2001, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.
Sub acest aspect, instanţa de recurs nu poate hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite pe deplin, ceea ce, în speţă, nu s-a întâmplat.
Fată de considerentele învederate, se va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, se va casa decizia atacată şi se va trimite cauza pentru rejudecare la instanţa de apel.
La rejudecare vor fi avute în vedere susţinerile şi apărările părţilor, în sensul că se va dispune efectuarea unei expertize tehnice pentru a se stabili valoarea de circulaţie al imobilului în litigiu, şi a se ţine seama de contextul dat al scăderii preţului la locuinţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 20 A din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV- a civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7324/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7322/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
