ICCJ. Decizia nr. 7327/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 7327/2012

Dosar nr. 28331/3/2007

Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1813 din 12 decembrie 2010, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului local al sectorului 1 Bucureşti; a respins acţiunea formulată de reclamanta SC R. SA, în contradictoriu cu Consiliul local al sectorului 1 Bucureşti, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins acţiunea formulată de reclamanta SC R. SA, în contradictoriu cu restul pârâţilor, respectiv A.N.L. cu sediul în Bucureşti, Primăria municipiului Bucureşti, prin primarul general. Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. tribunalul a soluţionat cu prioritate excepţiile, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului local al sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Motivul pentru care reclamanta a chemat în judecată acest pârât a fost determinat de menţionarea acestuia în calitate de proprietar al bunului revendicat.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 coroborat cu art. 4 alin. (1) Legea nr. 213/1998, atât domeniul public cât şi cel privat aparţin statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

Cum sectoarele municipiului Bucureşti nu sunt unităţi administrativ teritoriale, ci subdiviziuni, fără patrimoniu, tribunalul urmează a admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al sectorului 1 Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Asupra fondului, tribunalul a reţinut că prin precizarea depusă la 12 decembrie 2008, reclamanta a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată numai pentru suprafaţa de 1.379,103 mp, reprezentând diferenţa dintre cei 12.612,773 mp, iniţial revendicaţi, şi 11.233,67 mp primiţi deja în baza contractului de schimb, suprafaţă care se include însă în loturile anterior menţionate, cu privire la care O.C.P.I. confirmă suprapunerea terenurilor.

Fiind sesizat cu o acţiune în revendicare, tribunalul a procedat la identificarea imobilelor care constituie proprietatea părţilor, pentru a stabili dacă în fapt există această suprapunere, ipoteză în care urmează a proceda la compararea titlurilor de proprietate exhibate de părţi.

Din certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 11 septembrie 1996 emis de Ministerul Industriilor rezultă că reclamanta este proprietara suprafeţei de teren de 355.073,82 mp.

Acest titlu de proprietate a fost rectificat ulterior prin Ordinul nr. 291 din 28 octombrie 1999, suprafaţa de teren fiind redusă cu 3.271 mp, rămânând astfel atestată numai suprafaţa de 351.802,82 mp.

La rândul ei, pârâta A.N.L. a dobândit dreptul de proprietate în baza H.G. nr. 394/2002, H.G. nr. 628/2002, H.G. nr. 1056/2003 şi H.G. nr. 239/2004, terenurile fiind indicate şi identificate în anexele acestor acte normative.

Prin Hotărârea nr. 23 din 30 ianuarie 2003 a fost aprobat P.U.Z., în baza căruia pârâta A.N.L. urma să obţină autorizaţiile necesare pentru construirea unui complex de locuinţe.

Autorizaţiile de construire au fost emise la data de 16 decembrie 2005 şi 27 decembrie 2005.

Ulterior, între Municipiul Bucureşti şi reclamanta SC R. SA are loc un schimb de terenuri, Hotărârea nr. 210 din 20 septembrie 2007.

Tribunalul a constatat că proprietăţile reclamantei şi ale pârâtei A.N.L. sunt vecine, astfel că aceasta din urmă justifică în cauză calitatea procesuală, apărările sale urmând a fi avute pe fondul cauzei, în cadrul acţiunii în revendicare.

Din concluziile raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie şi cadastru, a rezultat că suprapunerea este numai în ceea ce priveşte documentaţia cadastrală, generată de eroarea strecurată la identificarea din H.G. nr. 239/2004, respectiv strict formală, iar nu şi faptică, în teren.

Ulterior, ca urmare a rectificării documentaţiei cadastrale, nu mai există suprapuneri, ceea ce înseamnă că dreptul de proprietate al reclamantei nu este încălcat de nimeni.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 764A din 05 octombrie 2011, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă SC R. SA cu sediul în Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1813 din 02 decembrie 2010, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi A.N.L., Consiliul local al sectorului 1, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de ape a reţinut următoarele:

Curtea analizând actele şi lucrările dosarului a constatat că apelanta-reclamantă a formulat acţiunea în revendicare pentru o suprafaţă de teren ocupată de către A.N.L. iar reclamanta a dobândit terenul în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 11 septembrie 1996 emis de Ministerul Industriilor iar acest teren a fost înscris în cartea funciară la data de 7 ianuarie 2000, atribuindu-i-se nr. cadastral.

Din întreaga suprafaţă de teren de 351.802,82 mp, din terenul dobândit potrivit certificatului de atestare din 11 septembrie 1996, în litigiu se află numai suprafaţa de 1.379,103 mp solicitaţi de către reclamantă ca reprezentând teren suprapus cu terenul ocupat de către A.N.L..

În cauză, la instanţa de fond a fost administrată proba cu expertiză tehnică topografică ce a fost efectuată în temeiul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către reclamantă şi s-au efectuat măsurători în teren pentru a se stabili dacă sunt suprafeţe de teren ale reclamantei care se suprapun cu cele rămase în posesia pârâţilor.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că, între Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi SC R. SA a fost încheiat un contract de schimb autentificat din 10 iunie 2008 şi s-a constatat că există suprafeţe identificate ca aparţinând reclamantei, nefiind ocupate sau folosite de A.N.L., şi aceste suprafeţe care sunt proprietatea SC R. SA care au fost incluse în mod eronat în documentaţia, fiind beneficiar A.N.L..

Din acest raport de expertiză efectuat de către ing. M.C.L. rezultă că această suprafaţă de teren de 1.379,10 m.p. este suprapusă cu nr. cadastral care a fost atribuit în anul 2002 A.N.L. dar, în acest moment, având în vedere rectificările, schimburile şi actele încheiate între Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi SC R. SA din anul 2008 nu există suprapuneri.

Din înscrisurile administrate în cauză Curtea a constatat că nu există suprapuneri reale în teren, suprafaţa revendicată de către reclamantă nefiind ocupată de A.N.L., acestea existând numai în documentaţia cadastrală care nu a fost rectificată.

Ulterior după rectificarea documentaţiei cadastrale nu mai există suprapuneri iar dreptul de proprietate al reclamantei nu a fost încălcat, suprafaţa de teren de 1.379,10 mp nefiind în posesia Municipiului Bucureşti sau A.N.L..

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei şi a raportului de expertiză rezultă că suprapunerea de terenuri există numai în scripte şi nu este confirmată de realitatea din teren, iar în posesia pârâţilor nu se află nicio suprafaţă de teren ce aparţine reclamantei pentru a fi revendicată.

Curtea a constatat că apelanta reclamantă nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză iar în apel nu a înţeles să solicite efectuarea unei noi expertize, situaţie în care concluziile raportului de expertiză efectuat în faza fondului cu privire la faptul că nu există suprapuneri reale de teren ci acestea există numai în documentaţia cadastrală ce poate fi rectificată, sunt însuşite de către apelanta reclamantă.

În ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive invocate de către Consiliul local al sectorului 1, Curtea a constatat că prima instanţă a admis această excepţie şi a constatat că nu are calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză, singurul titular de patrimoniu fiind Municipiul Bucureşti în conformitate cu dispoziţiile art. 21 Legea nr. 215/2001 a Administraţiei Publice Locale.

Consiliul local al sectorului 1 nu are calitatea de apelantă în prezenta cauză şi nici nu s-au formulat motive de apel cu privire la această excepţie, deci această parte a fost scoasă din cauză prin hotărârea instanţei de fond care a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a acestei părţi.

În consecinţă Curtea pentru motivele arătate a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs SC R. SA, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- în mod greşit instanţa de fond şi cea de apel nu au analizat dacă sunt îndeplinite condiţiile de exercitare a acţiunii în revendicare şi dacă titlul subscrisei este preferabil, prin hotărâre pronunţate, fiind încălcată reglementarea şi regulile aplicabile unui astfel de demers.

- Instanţa de apel nu a analizat condiţiile de exercitare a acţiunii În revendicare:

- Suprafaţa de teren de 1.379,10 mp nu face parte din terenul deţinut încă în proprietate de către SC R. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 11 septembrie 1996.

- Instanţa de apel avea obligaţia de a analiza acţiunea în revendicare, de a da preferinţă recurentei şi de a da o hotărâre prin care să se protejeze dreptul de proprietate dobândit în baza legii de recurentă.

Recursul declarat de SC R. SA, este nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamanta-recurentă SC R. SA a formulat acţiunea în revendicare pentru o suprafaţă de teren ocupată de către A.N.L., în sensul că reclamanta a dobândit terenul în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 11 septembrie 1996 emis de Ministerul Industriilor, iar acest teren a fost înscris în cartea funciară la data de 7 ianuarie 2000, atribuindu-i-se nr. cadastral.

Din întreaga suprafaţă de teren de 351.802,82 mp în litigiu se află numai suprafaţa de 1.379,103 mp, solicitaţi de către reclamantă ca reprezentând teren suprapus ocupat de A.N.L..

Din raportul de expertiză efectuat în faza de fond rezultă că, între municipiul Bucureşti, prin primarul general şi SC R. SA s-a încheiat un contract de schimb, autentificat din 10 iunie 2008, ocazie cu care s-a constatat că există suprafeţe ce aparţin reclamantei, care nu sunt ocupate sau folosite de A.N.L., iar aceste suprafeţe care sunt proprietatea SC R. SA au fost incluse în mod eronat în documentaţie, beneficiar fiind A.N.L..

Din raportul de expertiză efectuat de către ing. M.C.L., rezultă că această suprafaţă de teren de 1.379,10 mp este suprapusă cu nr. cadastral care a fost atribuit în anul 2002 A.N.L., dar, din acel moment, având în vedere rectificările, schimburile şi actele încheiate între municipiul Bucureşti, prin primarul general şi SC R. SA din anul 2008 nu există suprapuneri.

Din înscrisurile existente în cauză se constată că nu există suprapuneri reale în teren, iar suprafaţa revendicată de către reclamantă nu este ocupată de A.N.L., acestea existând numai în documentaţia cadastrală care nu a fost rectificată.

Ulterior, după rectificarea documentaţiei cadastrale, nu mai există suprapuneri iar dreptul de proprietate al reclamantei nu a fost încălcat, iar suprafaţa de teren de 1.379,10 mp, nefiind în posesia municipiului Bucureşti sau A.N.L..

Astfel, faţă de cele reţinute, rezultă că suprapunerea de terenuri există numai în scripte şi nu este confirmată de realitatea din teren, iar în posesia pârâţilor nu se află nicio suprafaţă de teren ce ar aparţine reclamantei pentru a fi revendicată.

Aşadar, faţă de cele reţinute, se va respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA împotriva deciziei civile nr. 764A din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7327/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs