ICCJ. Decizia nr. 7369/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7369/2012
Dosar nr. 8563/2/2011
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă;
Prin Decizia civilă nr. 626R din 26 mai 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în majoritate, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.M.A.C. împotriva Deciziei civile nr. 203 din 9 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi C. (E.) C., S.G.C., Municipiul Bucureşti, S.C. C. S.A., H.M. şi H.P.E., (moştenitori ai pârâtei H.C.R.M. - decedată pe parcursul procesului).
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că, în ceea ce priveşte critica referitoare la respingerea ca lipsit de interes a capătului de cerere privind constatarea nevalabilităţii titlului statului, aceasta este nefondată, în mod corect reţinând instanţa de apel că, atâta vreme cât preluarea în temeiul Decretului-Lege nr. 92/1950 este considerată abuzivă prin însăşi Legea nr. 10/2001 (art. 2 lit. a)), este lipsită de interes solicitarea de a se constata ceea ce legea prevede în conţinutul ei în mod expres.
Mai mult, recurenta-reclamantă a depus la dosar hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile cu privire la alte apartamente din imobil, prin care s-a constatat deja nevalabilitatea titlului statului cu privire la întreg imobilul în litigiu, situat în Bucureşti, compus din teren şi construcţie.
Nevalabilitatea titlului statului este acceptată ca atare de către Curte, în opinie majoritară, apreciind însă că nu este necesar să mai fie constatată distinct în cadrul procesului de faţă, pentru motivele arătate.
De asemenea, Curtea a reţinut că recurenta reclamantă nu deţine un "bun" în ceea ce priveşte dreptul de restituire în natură a apartamentului în litigiu, care să beneficieze de protecţia oferită de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, aceasta putând pretinde existenta unui bun în sensul articolului menţionat, doar în ceea ce priveşte dreptul la despăgubire, în condiţiile legii speciale.
În acelaşi timp, intimaţii pârâţi, succesorii cumpărătorului în baza Legii nr. 112/1995, beneficiază de un "bun actual", reprezentat de însuşi imobilul în litigiu asupra căruia deţin şi posesia concretizată material.
Având în vedere ca recurenta-reclamantă nu deţine un "bun" constând în dreptul la restituirea în natura a apartamentului în litigiu, este corectă soluţia de respingere a acţiunii în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâţii-cumpărători, beneficiarii unui bun actual, date fiind prevederile Legii nr. 10/2001, fără a se putea susţine că legea specială intră în conflict cu art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
La 3 octombrie 2011 recurenta-reclamantă S.M.A.C. a formulat cerere de revizuire împotriva acestei decizii, de motivarea căreia a luat la cunoştinţă în data de 22 septembrie 2011, solicitând admiterea cererii şi schimbarea în tot a hotărârii atacate. A invocat dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că Decizia nr. 626R din 26 mai 2011 este contrară Sentinţei civile nr. 8511/2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5, prin care s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra nevalabilităţii titlului statului asupra imobilului din Bucureşti. Or, prin decizia atacată s-a admis excepţia lipsei de interes în ce priveşte constatarea nevalabilităţii titlului statului, ceea ce face incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declinat competenţa soluţionării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că, în speţă, se invocă contrarietatea dintre o hotărâre pronunţată de o curte de apel şi o hotărâre pronunţată de o judecătorie, astfel încât instanţa mai mare în grad faţă de Curtea de Apel Bucureşti este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând cererea de repunere în termen şi cererea de revizuire în raport de dispoziţiile art. 103 alin. (1) şi ale art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Or, împrejurarea pe care revizuenta o invocă, respectiv aceea a observării unui motiv de revizuire abia după ce a cunoscut considerentele hotărârii atacate, nu poate fi apreciată ca reprezentând o împrejurare mai presus de voinţa părţii, în sensul dispoziţiilor legale mai sus citate. Din moment ce legiuitorul a prevăzut că momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire a hotărârilor date de instanţele de recurs şi anume de la pronunţare, a accepta că motivarea hotărârii reprezintă o împrejurare mai presus de voinţa părţii care o împiedică să exercite calea extraordinară de atac, ar echivala cu schimbarea punctului de plecare al curgerii termenului, ceea ce este contrar legii.
Aşa fiind, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. şi va respinge ca nefondată cererea revizuentei de repunere în termenul de revizuire.
Sub aspectul regularităţii formulării cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta este tardivă.
Art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. dispune în sensul că "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare."
În cauză s-a invocat contrarietatea Deciziei 626R din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu Sentinţa civilă nr. 8511/2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5.
Aşadar, termenul de o lună se va calcula de la 26 mai 2011 - data pronunţării hotărârii atacate, împlinindu-se la 26 iunie 2011.
Nu poate fi reţinută susţinerea revizuentei, în sensul că termenul trebuie calculat de la data redactării hotărârii, întrucât această susţinere excede dispoziţiilor legale, iar termenul pentru exercitarea căii de atac este un termen imperativ.
Cum cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost depusă cu depăşirea termenului de o lună de la data pronunţării hotărârii atacate, Înalta Curte constată tardivitatea revizuirii, urmând a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată cererea de repunere în termen.
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.M.A.C. împotriva Deciziei civile nr. 626R din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7367/2012. Civil. Grăniţuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7370/2012. Civil. Anulare act. Revizuire - Fond → |
|---|
