ICCJ. Decizia nr. 7370/2012. Civil. Anulare act. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7370/2012
Dosar nr. 396/1/2012
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 18 ianuarie 2012, revizuentul D.G. a solicitat desfiinţarea Deciziei civile nr. 2159 din 26 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., s-a arătat, în esenţă, faptul că recursul a fost respins ca tardiv formulat ca urmare a menţiunii false privitoare la locul comunicării din dovada de comunicare a deciziei.
Revizuentul a formulat plângere penală împotriva factorului poştal, iar în ordonanţa Parchetului s-a reţinut că s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală care a avut ca rezultat consemnarea în fals în Procesul-verbal din 22 decembrie 2008 a unui fapt contrar realităţii, că fapta s-a săvârşit din culpă şi că autorul acesteia este factorul poştal.
2. Analiza cererii
Cererea de revizuire va fi admisă, pentru următoarele considerente:
În condiţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză.
Revizuentul a solicitat desfiinţarea hotărârii prin care a fost respins ca tardiv recursul pe care l-a exercitat împotriva Deciziei nr. 763 A din 23 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, invocând drept motiv de revizuire faptul că s-a constatat falsul procesului-verbal de comunicare a hotărârii recurate.
Deşi hotărârea atacată nu este una care să evoce fondul, cererea de revizuire este admisibilă pentru că, în niciuna dintre situaţiile enunţate în art. 322 pct. 4 C. proc. civ. nu trebuie să fie îndeplinită o asemenea cerinţă. Este suficient să se probeze, după caz, faptul că judecătorul, martorul sau expertul, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină, faptul că hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori faptul că un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză. Prin urmare, în cazul acestui motiv de exercitare a căii de atac, admisibilitatea revizuirii se identifică cu temeinicia revizuirii.
Prin Sentinţa civilă nr. 9707 din 25 mai 2012, irevocabilă prin neapelare, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de D.G. şi a fost desfiinţată în totalitate dovada de comunicare a Hotărârii civile din 22 decembrie 2008 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 32853/3/2007.
S-a reţinut că dovada de primire şi procesul-verbal de comunicare a hotărârii, întocmită de făptuitorul B.C. în Dosarul nr. 32853/3/2007 este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost emis în vederea fraudării legii. Dovada de comunicare a hotărârii civile nu a fost afişată, în realitate, la adresa din Bucureşti, factorul poştal nedeplasându-se la această adresă.
Înscrisul astfel desfiinţat a fost determinant în darea Deciziei civile nr. 2159 din 26 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, întrucât, în raport de dovada de comunicare menţionată s-a considerat că recursul este tardiv declarat.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 4 C. proc. civ., motiv pentru care a admis cererea de revizuire şi a desfiinţat decizia atacată.
A fost fixat termen pentru judecarea recursului şi, în condiţiile art. 153 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., s-a dispus citarea părţilor în acest scop.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul D.G. împotriva Deciziei civile nr. 2159 din 26 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Desfiinţează decizia şi fixează termen pentru judecarea recursului la 21 martie 2013, cu citarea părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7369/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7386/2012. Civil → |
|---|
