ICCJ. Decizia nr. 7463/2012. Civil. Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7463/2012
Dosar nr. 3857/30/2010
Şedinţa publică din 6 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 324 din 26 ianuarie 2011, Tribunalul Timiş, a admis acţiunea reclamantului D.A., în contradictoriu cu pârâtul S.G., a constatat că prin contractul autentificat din 14 noiembrie 2008 s-a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, situat în municipiul T., jud.Timiş, de la pârât, la reclamant, hotărârea urmând să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobil, a dispus totodată efectuarea menţiunilor privitoare la transferarea dreptului de proprietate în cartea funciara a imobilului.
Prin decizia civilă nr. 1082 din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara. a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtului.
S-a reţinut că, în fapt, pârâtul a declarat apel la data de 29 aprilie 2011 împotriva sentinţei de primă instanţă, precizând că motivele le va depune până la prima zi de înfăţişare, termenul de judecată din 20 octombrie 2011.
Pentru termenul de judecată din 20 octombrie 2011, apelantul-pârât a depus la dosar, în scris, o cerere de amânare, justificând că nu a primit citaţie, că nu are cunoştinţă de proces şi că la imobilul în litigiu s-au efectuat schimbări de numerotare.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, constatându-se lipsa de procedură cu apelantul-pârât, instanţa a dispus amânarea cauzei, citarea acestuia la adresa indicată în acţiune, cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 14.214 RON şi timbru judiciar de 5 RON, sub sancţiunea anulării cererii de apel, ca netimbrată.
După dezbateri, dar nu înainte de ridicarea şedinţei de judecată, apelantul-pârât s-a prezentat în instanţă, a luat termen în cunoştinţă, punându-i-se totodată în vedere să achite taxa judiciară de timbru.
Motivele de apel au fost depuse de pârât, prin registratura instanţei, la data de 8 noiembrie 2011, facându-se precizarea că în ceea ce priveşte cererea privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, depune, ca dovadă, cererea adresată A.F.P. din 3 noiembrie 2011 pentru eliberarea adeverinţei de venit impozabil.
Instanţa de apel a constatat că apelantul-pârât nu a investit instanţa cu o cerere de ajutor public judiciar în condiţiile O.G. nr. 51/2008 şi nici nu a depus diligente pentru obţinerea în timp util, în raport cu data declarării apelului, a documentelor necesare dovedirii unei astfel de cereri.
În consecinţă, instanţa de apel a respins cererea de amânare formulată de apelant, ca neîntemeiată, ea tinzând la prelungirea excesivă şi nejustificată a procesului, din culpa pârâtului şi, faţă de neachitarea taxei judiciare, a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) Legea nr. 146/1997 - „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează anularea acţiunii sau a cererii" - cererea de apel fiind anulată ca netimbrată.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 30 decembrie 2011, pârâtul S.G., prin care a invocat mai multe aspecte de pretinsă nelegalitate:
În mod netemeinic şi nelegal, instanţa de apel s-a pronunţat prin decizie pe cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulata de pârât în cadrul motivelor de apel depuse la data de 08 noiembrie 2011, în sensul respingerii acestei cereri.
Anterior pronunţării acestei soluţii, instanţa de apel a amânat cauza la solicitarea intimatului-reclamant pentru termenul de judecata din 10 noiembrie 2011, dispunând totodată citarea apelantului-pârât cu menţiunea de a achita taxa de timbru în valoare de 14.214 RON şi 5 RON timbru judiciar în apel.
La termenul de judecata din data de 10 noiembrie 2011, procedura de citare cu pârâtul fiind acoperita prin propria prezentă, instanţa de apel a respins cererea de amânare, în condiţiile în care s-a susţinut verbal cererea de acordare a ajutorului public judiciar, pentru soluţionarea căreia adeverinţa de venit ce urma a fi emisă de D.G.F.P Timiş era pe deplin utilă cauzei.
S-a solicitat astfel să se constate că decizia din apel este lovita de nulitate, impunându-se casarea acesteia şi trimiterea cauzei in vederea rejudecării apelului.
În mod greşit instanţa de apel s-a pronunţat prin decizia recurata asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar, în contextul în care, potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) O.U.G. nr. 51/2008 "asupra cererii de ajutor public judiciar instanţa se pronunţa, fără citarea pârtilor, prin încheiere motivata data in camera de consiliu".
Instanţa de apel a încălcat astfel formele de procedura prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul ca nu a pronunţat o încheiere in camera de consiliu , fără citarea părţilor, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ..
Art. 15 alin. (2) O.U.G. nr. 51/2008 acordă solicitantului ajutorului public judiciar dreptul de a formula cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care s-a respins cererea sa de acordare a ajutorului public. Abia după expirarea celor 5 zile de la comunicarea încheierii sau după soluţionarea cererii de reexaminare, prin încheiere irevocabilă, instanţa de apel avea posibilitatea legală de a se pronunţa asupra timbrajului şi de a face aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) Legea nr. 146/1997.
Conform art. 21 Legea nr. 146/1997, persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008.
Neprocedând astfel, în cauză, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Prin decizia pronunţata în cauză a fost încălcat art. 6 alin. (1) din Convenţie, referitor la dreptul de a accede la o instanţa - în acest sens s-a invocat Cauza Rusen împotriva României din 8 ianuarie 2009.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente de fapt şi de drept:
În fapt, instanţa anterioară a amânat soluţionarea cauzei pentru termenul de judecata din 10 noiembrie 2011, dispunând totodată citarea apelantului-pârât, cu menţiunea de a achita taxa de timbru în valoare de 14.214 RON şi 5 RON timbru judiciar în apel.
În cuprinsul motivelor de apel depuse, prin registratura instanţei, la data de 08 noiembrie 2011, apelantul-pârât a precizat expres că, în ceea ce priveşte cererea privind scutirea de plata taxei judiciare de timbru, s-a depus, ca dovadă, cererea din 3 noiembrie 2011, adresată A.F.P., pentru eliberarea adeverinţei de venit impozabil.
În aceste condiţii, instanţa de apel nu putea constata, sub nici o justificare (chiar şi pretinsa lipsă a diligentelor necesare pentru obţinerea în timp util a documentelor necesare dovedirii cererii) că apelantul-pârât nu a investit instanţa cu o cerere de ajutor public judiciar în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008,
În drept, au devenit astfel incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în esenţă, neregularităţii în aplicarea procedurii de scutire la plata taxelor judiciare de timbru.
Conform art. 21 din Legea nr. 146/1997, persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008.
Potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) O.U.G. nr. 51/2008 "asupra cererii de ajutor public judiciar instanţa se pronunţa, fără citarea pârtilor, prin încheiere motivata data in camera de consiliu."
Art. 15 alin. (2) O.U.G. nr. 51/2008 acordă solicitantului ajutorului public judiciar şi posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care s-a respins cererea sa de acordare a ajutorului public.
Abia după expirarea celor 5 zile de la comunicarea încheierii sau după soluţionarea cererii de reexaminare, prin încheiere irevocabilă, instanţa de apel avea posibilitatea de a se pronunţa asupra chestiunii timbrajului, respectiv de a face aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) Legea nr. 146/1997.
Neregularităţile procedurale reclamate şi reţinute în cauză vizează chiar exerciţiul dreptului de acces la justiţie, drept protejat atât de legislaţia internă, cât şi de art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât anularea cererii de apel ca netimbrată este de natură a-i produce, apelantului-pârât, o gravă şi iremediabilă vătămare din perspectiva nejudecării fondului cererii.
În acest sens, s-a invocat în mod corect jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - în mod special, Cauza Weissman şi alţii împotriva României, publicată în M. Of. nr. 588/27.08.2007, - conform căreia "în pofida marjei de apreciere de care dispune statul în această materie - taxă judiciară timbru, Curtea subliniază că limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu prevederile art. 6 alin. (1) Convenţie decât dacă prin aceasta se urmăreşte un scop legitim şi dacă există un grad rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat; în particular, ţinând cont de principiul conform căruia Convenţia urmăreşte protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective, Curtea reiterează că cuantumul cheltuielilor de judecată, apreciat în contextul circumstanţelor unei speţe date, inclusiv capacitatea reclamantului de a le achita, precum şi faza procedurală în care această restricţie este impusă, sunt factori care trebuie luaţi în considerare atunci când se determină dacă o persoană a beneficiat de dreptul de acces la un tribunal sau dacă, datorită cuantumului cheltuielilor de judecată, dreptul de acces la un tribunal a fost restrâns în aşa măsură încât este afectat în însăşi substanţa sa; având în vedere circumstanţele speţei şi, în special, împrejurarea că această restricţionare a fost impusă în faza iniţială a procedurii, Curtea apreciază că a fost disproporţionată şi astfel a adus atingere înseşi esenţei dreptului de acces la o instanţă; aşadar, a avut loc încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenţie".
În egală măsură este pe deplin incidenţă hotărârea pronunţată în Cauza Rusen împotriva României din 8 ianuarie 2009, în cuprinsul căreia Curtea a reamintit că, atunci când o instanţă trebuie să se pronunţe cu privire la o cerere de scutire, autorităţile naţionale sunt în principiu mai competente decât instanţa naţională pentru a aprecia elementele de probă prezentate în faţa sa şi, în speţă, pentru a estima capacităţile reclamantului de a plăti taxele judiciare de timbru datorate.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului, va casa decizia şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul S.G. împotriva deciziei nr. 1082 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7469/2012. Civil. Conflict de muncă.... | ICCJ. Decizia nr. 7462/2012. Civil. Uzucapiune. Recurs → |
|---|
