ICCJ. Decizia nr. 7500/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7500/2012
Dosar nr. 3503/1/2012
Şedinţa publică din 10 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 09 mai 2012, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe, sub nr. 3503/1/2012, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 696 din 07 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a solicitat anularea acestei decizii pentru motivele prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi art. 318 teza I C. proc. civ..
În motivare, contestatoarea a arătat că prin decizia atacată s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de ea împotriva deciziei nr. 115/Ap din 10 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, şi s-a admis recursul declarat de pârâta SC I. SA împotriva aceleiaşi decizii, care a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceiaşi instanţă.
Contestatoarea a invocat motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sens în care a susţinut că procedura de citare cu ea, în calitate de recurentă, pentru data când s-a judecat recursul, nu a fost îndeplinită conform legii.
Astfel, judecata la instanţa de recurs s-a desfăşurat fără citarea sa, ceea ce a privat-o de dreptul de a se apăra cu privire la excepţia tardivităţii pe care s-a judecat recursul său.
De asemenea, contestatoarea a invocat motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., susţinând că dezlegarea dată recursului pe excepţia de tardivitate este rezultatul unei greşeli materiale.
Astfel, instanţa de recurs a calculat în mod greşit termenul în care a fost declarat recursul de către A.V.A.S..
Decizia pronunţată în apel a fost comunicată către A.V.A.S. la data de 15 decembrie 2010, aşa încât, conform dispoziţiilor art. 101 şi 102 (1) C. proc. civ., termenul legal de recurs de 15 zile s-a împlinit în data de 31 decembrie 2010.
Recursul a fost predat la Poşta Militară la data de 30 decembrie 2010, înlăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de lege.
A.V.A.S. a apelat pentru transmiterea corespondenţei la serviciile Poştei Militare din cadrul Serviciului Român de Informaţii. Predarea/primirea acestei corespondenţe se face în baza unui borderou încheiat sub semnătură privată de către reprezentanţii ambelor părţi, în ziua preluării corespondenţei.
Având în vedere dispoziţiile art. 104 C. proc. civ., potrivit cărora „Actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui", rezultă că recursul trimis de A.V.A.S. prin poştă, la data de 30 decembrie 2010, trebuia socotit ca declarat înlăuntrul termenului prevăzut de lege.
Contestaţia în anulare este nefondată.
1. Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constituie motiv de contestaţie în anulare judecarea pricinii cu lipsă de procedură.
Textul are în vedere numai neregularitatea procedurii de citare pentru ziua când au avut loc dezbaterile în fond.
Or, în speţă, contrar susţinerilor contestatoarei, la termenul la care au avut loc dezbaterile asupra recursului, respectiv la termenul din 24 ianuarie 2012 (când pronunţarea a fost amânată la 31 ianuarie 2012 şi, apoi, la 07 februarie 2012), procedura de citare a fost legal îndeplinită cu recurenta A.V.A.S., fapt ce rezultă din dovada de citare de la dosar recurs, care îndeplineşte toate condiţiile de validitate prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 100 alin. (3) C. proc. civ..
Conform acestei dovezi, care face probă deplină până la înscrierea în fals în ce priveşte menţiunile privind faptele constatate personal de agentul instrumentator, în condiţiile art. 100 alin. (4) C. proc. civ., citaţia emisă pe numele recurentei A.V.A.S., pentru termenul din 24 ianuarie 2012, i-a fost comunicată acesteia la sediul său, unde a fost primită în data de 26 octombrie 2011 de un funcţionar de la registratură, care a semnat de primire, atestându-şi numele şi calitatea prin aplicarea ştampilei instituţiei destinatare A.V.A.S..
În consecinţă, motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este incident în cauză.
2. Nici motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., care vizează săvârşirea unei greşeli materiale la dezlegarea recursului, nu este incident în cauză.
Textul are în vedere greşeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Este vorba despre acea greşeală pe care o comite instanţa, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată, aşadar despre o greşeală de fapt, involuntară.
Greşeala materială se apreciază în raport cu situaţia existentă la dosar la data pronunţării hotărârii ce se atacă, deoarece faţă de ceea ce instanţa avea la dispoziţie în acel moment se poate aprecia dacă soluţia este rezultatul unei greşeli materiale.
Contestatoarea susţine că respingerea, ca tardiv, a recursului său, luându-se în considerare ca dată a declarării recursului data înregistrării lui la instanţă - 03 ianuarie 2011, este rezultatul unei greşeli materiale, pentru că în condiţiile în care recursul a fost trimis prin poşta militară, fiind predat, pe bază de borderou de predare-primire, la data de 30 decembrie 2010, aceasta era data declarării recursului şi ea se situa înăuntrul termenului legal de recurs, care s-a împlinit la 31 decembrie 2010.
La dosarul de recurs nu există, însă, niciun act care să ateste o altă dată a declarării recursului A.V.A.S. decât cea la care s-a raportat instanţa de recurs pentru a respinge recursul acestei părţi ca tardiv, şi anume data înregistrării recursului la instanţă - 03 ianuarie 2011.
Astfel, plicul cu care s-a depus la instanţă recursul A.V.A.S. este ataşat la dosarul de recurs, dar el nu poartă decât menţiuni privind expeditorul (A.V.A.S.) şi destinatarul (Curtea de Apel Oradea). Nicio dovadă privind data predării la poşta militară, cu care se pretinde expedierea recursului de către A.V.A.S., nu se regăseşte în dosarul de recurs.
Prin urmare, faţă de situaţia existentă la dosar la data judecării recursului, care interesează în aprecierea greşelii materiale reglementate ca motiv de contestaţie în anulare, nu se poate reţine că dezlegarea recursului A.V.A.S. pe excepţia de tardivitate, luându-se în calcul ca dată a declarării recursului cea a înregistrării lui la instanţă, ar fi rezultatul unei greşeli materiale în sensul art. 318 teza I C. proc. civ..
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 696 din 7 februarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7494/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7489/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
