ICCJ. Decizia nr. 766/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 766/2012
Dosar nr. 15175/63/2010
Şedinţa publică de la 16 februarie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 14587 din 2 noiembrie 2007, Judecătoria Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia comercială.
Prin sentinţa nr. 1889 din data de 16 octombrie 2009, Tribunalul Dolj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul G.O.A. şi pe pârâta SC C.D. SA, în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Craiova pentru soluţionarea acestuia.
Prin hotărârea nr. 1 din data de 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova a stabilit competenţa soluţionării pricinii privind pe reclamantul G.O.A. şi pârâta SC C.D. SA CRAIOVA, în favoarea Judecătoriei Craiova, ca instanţă comercială.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC C.D. SA.
Prin decizia nr. 1355 din 22 aprilie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâta SC C.D. SA Craiova, împotriva hotărârii nr. 1 din data de 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, şi a modificat hotărârea în sensul că a stabilit competenţa în favoarea Tribunalului Dolj.
Prin sentinţa nr. 3090 din data de 15 decembrie 2010, Tribunalul Dolj a luat act că reclamantul G.O.A. a renunţat la judecată cu privire la capătul de cerere privind plata daunelor compensatorii şi a respins acţiunea precizată formulată de reclamantul G.O.A. în contradictoriu cu pârâta SC C.D. SA.
Prin decizia nr. 102 din 23 iunie 2011, Secţia comercială a Curţii Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul G.O.A., împotriva sentinţei nr. 3090 din data de 15 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială.
Împotriva evocatei decizii a formulat recurs reclamantul G.O.A. indicând, strict formal, motivul prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc. civ., arătând că:
- prin cererea adresată instanţei, nu a solicitat ridicarea reţelei electrice de joasă tensiune, ci ca pârâta să-şi ridice stâlpii de susţinere a reţelei electrice pe care i-a plantat pe proprietatea reclamantului tară autorizaţie şi fără consimţământul său;
- potrivit expertizei tehnice, cei patru stâlpi sunt amplasaţi pe drumul de acces situat pe terenul proprietatea reclamantului;
- în apel, reclamantului i-a fost respinsă solicitarea de suplimentare a probatoriului cu proiectul tehnic întocmit de Primăria Craiova.
Cum evocatele critici ţin, prioritar, de aprecierea probelor constituind, aşadar, motiv de netemeinicie, urmează ca Înalta Curte să aplice cererii de recurs sancţiunea nulităţii prevăzută de alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., întrucât, potrivit lit. c) a precitatului articol, cererea de recurs va cuprinde, sub evocata sancţiune, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, ce înseamnă încadrarea acestora într-unui din motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, limitativ prevăzute de punctele 1-9 ale art. 304 C. proc. civ.
De asemenea, este de subliniat că motivarea recursului constituie activitatea procesuală desfăşurată de către recurentă în scopul susţinerii nelegalităţii hotărârii atacate şi, care determină limitele controlului judiciar extraordinar exercitat de către instanţa de recurs asupra eventualelor neregularităţi ori greşeli pretins a sta la baza judecăţii în apel, reflectate în hotărârea dată, atât direct cât şi indirect.
Totodată, este necesar de precizat că esenţa recursului constă în faptul că priveşte exclusiv ipoteza nelegalităţii soluţiei pronunţate de către instanţa de apel, astfel cum rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
Cum recurentul nu a arătat în ce constau eventualele greşeli de judecată ale instanţei de apel ce constituie obiectul cenzurării de către instanţa de recurs, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii prevăzută de alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., întrucât, potrivit lit. c) a precitatului articol, cererea de recurs va cuprinde, sub evocata sancţiune, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, ce înseamnă încadrarea acestora într-unui din motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, limitativ prevăzute de punctele 1 - 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Aşadar, lipsa criticilor ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs nu poate atrage schimbarea soluţiei la care tinde recurentul, iar abordarea recurentului în pricina de faţă a motivelor de recurs ce vizează strict fondul pricinii, tară a evidenţia vreo potenţială greşeală de judecată în apel duce la constatarea nulităţii cererii de recurs, în absenţa motivelor de ordine publică care să conducă la incidenţa dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul G.O.A., împotriva deciziei Secţiei comerciale a Curţii de Apel Craiova nr. 102 din 23 iunie 2011.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 764/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 770/2012. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
