ICCJ. Decizia nr. 761/2012. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.761/2012
Dosar nr.5410/1/2011
Şedinţa publică din 8 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 iunie 2011 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, B.Z.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii SC R. SA şi Inspectoratul teritorial de muncă Timiş, revizuirea deciziei civile nr. 1342 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, susţinând că aceasta este contradictorie, fiind dată cu nesocotirea puterii de lucru judecat a deciziei nr. 2475 din 5 noiembrie 2010 a aceleiaşi instanţe.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că a formulat contestaţie împotriva a două decizii de concediere emise de SC R. SA, care la rândul ei, a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş.
Prin sentinţa civilă nr. 1405 din 2 iunie 2010, Tribunalul Timiş a respins ambele cereri ca neîntemeiate, iar prin Decizia civilă nr. 2475 din 5 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de reclamantă şi a respins recursul pârâtei. În consecinţă, a fost admisă în parte contestaţia, în sensul anulării deciziei de concediere şi reintegrării reclamantei în postul deţinut anterior, cu obligarea la plata salariilor indexate.
Pârâta SC R. SA a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2475 din 5 noiembrie 2010, care a fost admisă prin Decizia nr. 729 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, pe motiv că instanţa de recurs a omis să se pronunţe şi asupra cererii de chemare în garanţie, fiind dat astfel, motivul de revizuire prev. de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
S-a susţinut că în mod greşit, potrivit acestei din urmă decizii, instanţa de revizuire a admis în principiu cererea, a anulat hotărârea atacată şi, consecutiv, a pronunţat o nouă hotărâre care evocă fondul cauzei, respectiv, Decizia nr. 1342 din 26 mai 2011.
A arătat revizuenta că instanţa a pronunţat nelegal Decizia nr. 729 din 29 martie 2011 care, în realitate, are natura juridică a unei încheieri interlocutorii, ce poate fi atacată odată cu fondul.
Pe de altă parte, revizuirea, fiind cale de retractare iar nu de reformare a soluţiei atacate, nu implică reexaminarea fondului şi reaprecierea probelor, aşa încât pe temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., pot fi repuse în discuţie doar capetele de cerere rămase nesoluţionate, celelalte aspecte rămânând în puterea lucrului judecat.
Procedând la anularea deciziei nr. 2475 din 5 noiembrie 2010, instanţa de revizuire a încălcat autoritatea de lucru judecat pentru capetele de cerere deja rezolvate, motiv pentru care soluţia pronunţată prin Decizia nr. 1342 din 26 mai 2011 este nelegală şi trebuie anulată în totalitate.
Intimata SC R. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât Decizia a cărei retractare s-a solicitat, fiind ea însăşi dată într-o cerere de revizuire nu evocă fondul, hotărârile pretins contradictorii nu sunt pronunţate în dosare diferite, ci în cadrul aceluiaşi dosar iar pretinsa autoritate de lucru judecat a fost deja invocată de revizuentă în faţa instanţei care a anulat prima decizie.
S-a arătat că motivele invocate de revizuentă sunt, în realitate, o critică adusă modului de soluţionare a cererii de revizuire, un veritabil recurs la recurs, ceea ce nu poate fi primit.
Analizând aspectele deduse judecăţii prin intermediul revizuirii, Înalta Curte constată caracterul inadmisibil al acestora, potrivit următoarelor considerente:
- Raţiunea reglementării motivului de revizuire prev. de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constă în sancţionarea încălcării autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti ulterioare.
Pentru a exista această situaţie premisă, este necesar ca, în condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză, două instanţe să statueze jurisdicţional diferit (nesocotind astfel, efectul negativ, extinctiv al autorităţii de lucru judecat) sau ca aspectul litigios dezlegat de o primă instanţă să fie încălcat de o instanţă ulterioară (ceea ce presupune identitate de părţi şi de problemă litigioasă, care concretizează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat).
În speţă însă, nu se regăsesc aceste cerinţe, cele două decizii despre care se pretinde că ar fi ireconciliabile neavând ambele existenţă juridică, aşa încât nu se poate susţine că una dintre ele ar nesocoti autoritatea de lucru judecat a celeilalte.
Astfel, Decizia nr. 2475 din 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara a fost anulată prin Decizia civilă nr. 1342 din 26 mai 2011 a aceleiaşi instanţe care, judecând cererea de revizuire fundamentată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. şi găsind-o întemeiată, a pronunţat soluţia menţionată, a anulării hotărârii împotriva căreia fusese îndreptată revizuirea.
În aceste condiţii, a susţine că cele două hotărâri s-ar afla în contradicţie - respectiv, Decizia dată în revizuire şi Decizia ce constituise obiect al revizuirii - înseamnă a ignora consecinţele juridice ale soluţiei de anulare a unei hotărâri în cadrul exerciţiului căilor de atac.
Prin demersul iniţiat, în fapt, revizuenta B.Z.D. este cea care tinde să pună în discuţie autoritatea de lucru judecat a unei decizii irevocabile, aducând critici acesteia, în afara limitelor permise de reglementarea dată revizuirii.
Motivele cererii de revizuire astfel cum au fost formulate, se constituie în realitate, în critici de nelegalitate împotriva deciziei prin care, anterior, a fost soluţionată o altă cerere de revizuire, anulându-se hotărârea împotriva căreia aceasta a fost îndreptată.
În acest context, revizuenta arată că soluţia nu putea consta în anulare, ci în schimbarea în parte a soluţiei, cu repunerea în discuţie numai a capetelor de cerere rămase nesoluţionate anterior, că Decizia trebuia să fie, de fapt, încheiere interlocutorie, de admitere în principiu a revizuirii.
De fapt, nemulţumită de soluţia dată anterior în cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ., partea pretinde, de o manieră inadmisibilă şi nesocotind exigenţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., existenţa contradicţiei între Decizia dată în revizuire şi Decizia anulată pe calea revizuirii.
Pentru toate aceste considerente, constatând că promovând prezenta revizuire partea a exercitat în realitate un recurs de nelegalitate împotriva unei hotărâri irevocabile, că a nesocotit cerinţele procedurale ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care presupun existenţa a două hotărâri judecătoreşti care să fi statuat jurisdicţional diferit, pentru a fi vorba de încălcarea autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte va constata demersul judiciar promovat inadmisibil şi va respinge în consecinţă, cererea de revizuire.
În temeiul art. 274 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., revizuenta va fi obligată la plata sumei de 1.000 lei către intimată (reduse de la suma de 11.317,67 lei pretinsă cu acest titlu).
În aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecată s-au avut în vedere natura şi complexitatea cauzei, care nu a pus probleme de drept deosebite, netranşate anterior în doctrina şi jurisprudenţă, durata scurtă a procedurii judiciare (cauza fiind soluţionată la primul termen de judecată).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B.Z.D. împotriva deciziei nr. 1342 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Obligă pe revizuentă la 1.000 lei cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimata SC R. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 772/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 760/2012. Civil. Strămutare. Contestaţie în... → |
|---|
