ICCJ. Decizia nr. 770/2012. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 770/2012
Dosar nr. 6760/2/2011
Şedinţa publică de la 16 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Constată că SC E.P. SA a formulat contestaţie la executare solicitând anularea formei de executare silită constând în poprirea sumei de 89,79 lei.
În motivare se susţine că la 15 noiembrie 2010 B.U.T.B. a operat poprirea asupra contului contestatoarei pentru suma de 89,79 lei în favoarea intimatei, fără a fi fost somată şi fără să cunoască de existenţa titlului de creanţă.
La 11 martie 2011 intimata a depus întâmpinare solicitând declinarea competenţei soluţionării cauzei la Curtea de Apel Bucureşti deoarece acest litigiu cade sub imperiul O.U.G. nr. 51/1998 şi pe fond a solicitat respingerea contestaţiei ca rămasă fără obiect deoarece prin ordinul nr. 160 din 16 decembrie 2010 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a dispus desfiinţarea popririi.
Prin sentinţa nr. 5652/2011 a Judecătoriei Bistriţa a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare, formulată de contestatoarea SC E.P. SA, în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 119 din 9 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis contestaţia şi s-a anulat executarea sumei de 89,79 lei prin poprirea asupra conturilor debitorului poprit S.C. E.P. S.A. dispusă prin ordinul A.V.A.S. nr. 135 din 10 noiembrie 2010.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut în principal că creditorul nu a comunicat debitorului titlul executoriu înainte de trecerea la executare prin poprire potrivit art. 41 alin. (1) şi art.42 alin. (1) din O.U.G. nr.51/1998 şi nici ulterior, după înfiinţarea popririi asupra conturilor sale, nu l-a înştiinţat pe debitor aşa cum prevede art. 454 asupra măsurilor luate cu toate că prin contestaţie debitorul invocă faptul că nu cunoaşte de existenţa unei creanţe faţă de stat.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 119 din 9 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat recurs A.V.A.S. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs arată următoarele:
Prevederile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 exced cauzei deduse judecăţii şi sunt inaplicabile şi ca şi art. 454 C. proc. civ. sunt norme generale faţă de norma specială a art. 6 alin. (2)1 din O.U.G. nr. 95/2003 aşa cum a fost modificată şi completată de Legea nr. 557/2003 fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de critica recurentei Înalta Curte reţine că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Doctrina a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii înseamnă că instanţa a cărei hotărâre se atacă a recurs la aplicarea dispoziţiilor legale aplicabile speţei, însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greşit.
Din această perspectivă precum şi din critica deciziei recurate, Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de apel este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 şi art. 454 C. proc. civ.
În prezenta cauză poprirea vizează o creanţă preluată în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 95/2003 prin Legea nr. 557/2003 referitoare la preluarea de către A.V.A.S. a unor creanţe bugetare în vederea încadrării şi virării lor la Fondul Naţional de Asigurări Sociale de Sănătate.
Potrivit art. 6 alin. (2)1 din O.U.G. nr. 95/2003 aşa cum a fost modificat de punctul 3 al articolului unic din Legea de aprobare nr. 557/2003, executarea silită asupra tuturor bunurilor aparţinând debitorului va începe prin somaţie colectivă pentru plata în termen de 10 zile lucrătoare de la data afişării somaţiei la casele de asigurări sociale de sănătate.
Aşadar, executarea silită începe prin somaţie colectivă şi nu prin comunicarea titlului executoriu aşa cum prevede art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998.
Din înscrisurile depuse la 12 septembrie 2011 prin serviciul registratură la instanţa de fond, respectiv, înştiinţarea de plată nr. 480/2003 a Casei de Asigurări de Sănătate Bistriţa Năsăud, adresa A.V.A.S. către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru afişarea somaţiei colective, Somaţia colectivă pentru plată nr. 4966 din 4 martie 2004, adresa Casei de Asigurări de Sănătate rezultă cu prisosinţă că au fost respectate dispoziţiile art. 6 alin. (2)1 din O.U.G. nr. 95/2003.
Nu este lipsit de relevanţă de a sublinia faptul că prin ordinul nr. 160 din 16 decembrie 2010 emis de A.V.A.S. s-a ordonat desfiinţarea popririi instituită prin ordinul nr. 135 din 10 noiembrie 2010 a debitoarei identificată în anexă la numărul 79.
Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 119 din 9 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială; va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge contestaţia la executare formulată de SC E.P. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta A.V.A.S., împotriva sentinţei comerciale a Secţiei a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti nr. 119 din 9 septembrie 2011.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge contestaţia la executare formulată de reclamanta SC E.P. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 766/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 771/2012. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
