ICCJ. Decizia nr. 799/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 799/2012
Dosar nr.38306/3/2009
Şedinţa publică din 09 februarie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul D.N.M. a chemat în judecată Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea parţială a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 212 din 22 martie 2007 şi nr. 252 din 24 martie 2009, sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite pentru expropriere.
Prin sentinţa civilă nr. 1591 din 22 octombrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis în parte contestaţia formulată, a anulat parţial hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 212 din 22 martie 2007 şi nr. 259 din 24 martie 2009, a stabilit în sarcina pârâtului expropriator câte o despăgubire în valoare de 18.594 lei pentru terenul expropriat în suprafaţă de 719,598 m.p. şi de 362 lei pentru terenul expropriat în suprafaţă de 14 m.p., sume ce vor fi achitate reclamantului-persoană expropriată şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2.100 lei cheltuieli de judecată (onorariu de expertiză).
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 212 din 22 martie 2007 s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 719,598 m.p. situat în comuna Gruiu, judeţul Ilfov, suma cuvenită cu titlu de despăgubiri proprietarului imobilului, reclamantul D.N.M., în cuantum de 11.468,92 lei, fiind consemnatăîntr-un cont bancar ce urma a fi deschis pe numele acestuia în condiţiile legii.
La art. 3 s-a prevăzut că transferul dreptului de proprietate asupra terenului expropriat, din proprietatea privată a reclamantului (determinat pe baza documentaţiei cadastrale), în proprietatea publică a statului şi în administrarea expropriatorului a operat de drept la data consemnării despăgubirii în condiţiile acestei hotărâri.
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 259 din 24 martie2009, s-a dispus exproprierea şi a suprafeţei de teren de 14 m.p. situat în localitatea Gruiu, judeţul Ilfov, stabilindu-se despăgubiri în cuantum de 223,13 lei, consemnate într-un cont deschis pe numele reclamantului, cu aceleaşi menţiuni privind transferul dreptului de proprietate.
Conform recipiselor de consemnare din 18 august 2007 şi din 6 mai 2009, sumele stabilite cu titlu de despăgubiri au fost consemnate pe seama şi la dispoziţia reclamantului D.N.M. la datele de 18 august 2007 şi, respectiv, 6 mai 2009, când a operat de drept transferul dreptului de proprietate asupra celor două suprafeţe de teren arătate mai sus, din proprietatea reclamantului în proprietatea publică a statului.
Referitor la expertiza efectuată în cauză, aceasta a avut ca obiective stabilirea cuantumului despăgubirilor ce se cuvin reclamantului, în funcţie de toate capetele de cerere formulate, aferente imobilelor expropriate, urmând ca experţii constituiţi în comisia reglementată de art. 25 din Legea nr. 33/1994, la calculul cuantumului despăgubirilor, să ţină seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, coroborat cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, modificată şi completată.
Tribunalul a reţinut că valoarea totală a despăgubirii a fost stabilită în funcţie şi de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel, în unitatea administrativ teritorială, dar, la data întocmirii raportului de expertiză, aşa încât solicitarea pârâtului de a se stabili valoarea terenurilor expropriate ţinând cont de preţul cu care se vând în mod real şi efectiv imobilele de acelaşi fel în zona în litigiu nu a fost avută în vedere de tribunal, întrucât nu a fost susţinută de nici o probă din partea pârâtului, iar comisia de experţi, a răspuns acestui obiectiv, indicând întreaga bază legală a evaluării, printre care şi dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Referitor la cuantumul despăgubirilor stabilite de comisia de experţi, tribunalul a constatat că aceştia, în unanimitate, au apreciat că valoarea despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 719,598 m.p. este de 18.594 lei, iar pentru terenul în suprafaţă de 14 m.p. este de 362 lei, la data efectuării expertizei, conform metodologiei folosite.
Împotriva acestei sentinţe instanţei de fond a formulat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, iar prin Decizia civilă nr. 163/ A din 16 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul ca nefondat.
Instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd drept criteriu în stabilirea cuantumului despăgubirilor, preţul cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel, la data întocmirii raportului de expertiză. În raportul de expertiză efectuat în cauză, experţii s-au raportat, pentru stabilirea valorii terenurilor expropriate la metoda comparaţiei directe, fiind selectate în acest scop ofertele de tranzacţionare din presă şi agenţii imobiliare, ajungând astfel la preţul de 13,5 euro/ m.p. Ulterior, acest preţ a fost efectiv diminuat până la 6,45 euro/ m.p., prin raportare la marja de negociere şi la lipsa de interes pentru terenurile din zonă care nu se tranzacţionează.
Prin urmare, în lipsa unor tranzacţii pentru terenurile din zonă, experţii sunt în imposibilitate să se raporteze la criteriul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind necesar să evalueze terenurile prin raportare şi la alte elemente decât cel privind preţul cu care se vând în mod obişnuit asemenea imobile, astfel că în mod corect au fost avute în vedere preţurile din ofertele de vânzare, care au fost efectiv diminuate la jumătate.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, în termen legal a declarat şi motivat recurs, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.
Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Conform art. 26 alin. (2) din Legea 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Raportul de expertiză administrat nu a ţinut seama de criteriile cumulative stabilite în mod imperativ de lege - nu s-a folosit metoda comparaţiei vânzărilor, comisia de experţi utilizând pentru comparaţie preţuri de ofertare (de pe site-uri ale agenţiilor imobiliare) şi nu preţuri de tranzacţionare rezultând din contracte de vânzare-cumpărare, preţuri cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială în care sunt situate cele două imobile ce fac obiectul prezentului litigiu.
În al doilea rând, comparabilele utilizate nu sunt circumscrise noţiunii de „imobil asemănător" imobilului expropriat. Au fost avute în vedere imobile mult diferite sub aspectul suprafeţei faţă de imobilele expropriate, dar, şi mai important, au fost avute în vedere imobile situate în intravilanul comunei Gruiu şi cu acces la utilităţi, în vreme ce imobilele în speţă sunt terenuri agricole situate în extravilanul comunei, fără acces la utilităţi.
Referitor la inexistenţa unor tranzacţii la data efectuării expertizei pe care comisia de experţi să le fi avut în vedere, se arată că nici experţii şi nici reclamantul nu au făcut dovada diligenţelor depuse în vederea obţinerii lor,s-au limitat doar la a afirma că acestea nu există.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, „la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile administrate de aceştia."
Întemeindu-şi hotărârea pronunţată pe raportul de expertiză efectuat în prima fază procesuală, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, în cuprinsul acestui raport, experţii menţionează că au avut în vedere ofertele de preţuri din presa de specialitate pentru terenuri similare, indicând în acest sens două imobile şi ofertele de preţuri corespunzătoare fiecăruia.
Deşi apelantul pârât a formulat obiecţiuni în acest sens, prin încheierea de la data de 09 martie 2010, Curtea de Apel a respins aceste obiecţiuni, cu motivarea că „în cuprinsul expertizei, experţii fac trimitere la preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în zona în care este situat imobilul în litigiu".
Însă, aşa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză, experţii nu au avut în vedere preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în zona în care este situat imobilul în litigiu, ci ofertele de preţuri din presa de specialitate.
Or, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, atât experţii cât şi instanţa au obligaţia ca, la stabilirea despăgubirilor acordate, să ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
În respectarea acestor prevederi legale şi a dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa avea datoria de a ordona administrarea de probe care să dovedească demersurile efectuate de părţi pentru a obţine înscrisuri prin care să probeze dacă în unitatea administrativ-teritorială s-au efectuat tranzacţii imobiliare cu privire la terenuri de acelaşi fel şi preţul la care s-au tranzacţionat astfel de bunuri la data efectuării raportului de expertiză.
În consecinţă, constatând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea aceloraşi prevederi legale, şi prin care să poată fi determinat preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află bunurilor în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 163/ A din 16 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 813/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 800/2012. Civil → |
|---|
