ICCJ. Decizia nr. 849/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 849/2012
Dosar nr. 10674/1/2010
Şedinţa publică din 10 februarie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 244/ C din 24 iunie 2008, Tribunalul Bihor, secţia civilă, a dispus următoarele:
- respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.P.A.P.S. Bucureşti;
- admiterea, în parte, a contestaţiei formulată şi precizată de reclamantul J.L. în contradictoriu cu pârâta SC V.F. SA Oradea, prin lichidator SC V.A. SA;
- admiterea cererii de chemare în garanţie formulată împotriva A.P.A.P.S. Bucureşti;
- respingerea cererii privind restituirea în natură a imobilelor în suprafaţă de 261 mp, în suprafaţă de 295 mp, o porţiune de 405 mp, precum şi 6 mp, în total 3.104 mp, identificate prin raportul de expertiză întocmit de ing. expert M.N., care face parte integrantă din prezenta hotărâre;
- constatarea calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru aceste imobile, reprezentând teren şi construcţii edificate anterior anului 1948;
- obligarea pârâtei A.P.A.P.S. Bucureşti să facă demersuri pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamant, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (3) raportat la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 51/ A din 18 martie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă, mixtă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamant şi de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei susmenţionate.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamantul şi pârâta A.V.A.S.
Prin decizia nr. 2461 din 23 aprilie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis ambele recursuri, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru ca aceasta să verifice îndeplinirea condiţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 în forma iniţială (urmare a declarării neconstituţionalităţii textului în forma modificată, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008), respectiv să stabilească dacă imobilul litigios a fost preluat de stat cu sau fără titlu valabil, pentru a putea aprecia apoi asupra entităţii care trebuie să răspundă la notificare şi asupra măsurilor reparatorii cuvenite reclamantului.
În rejudecare, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a pronunţat decizia nr. 112 din 03 noiembrie 2010, prin care a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamant şi de pârâta A.V.A.S.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că imobilul litigios a fost preluat de stat cu titlu valabil, situaţie în care, conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma iniţială, A.V.A.S. este entitatea care trebuie să acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul litigios, evidenţiat în patrimoniul pârâtei SC V.F. SA, integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către reclamant şi pârâta A.V.A.S.
În şedinţa publică din 10 februarie 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului reclamantului pentru lipsa semnăturii şi excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâtă.
Excepţiile sunt întemeiate şi vor fi admise în considerarea celor ce succed.
I. Cu privire la recursul reclamantului:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancţiunea nulităţii, semnătura celui care declară calea de atac respectivă.
În speţă, cererea de recurs formulată de reclamant nu este semnată, astfel că, în condiţiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ., acesta a fost citat pentru termenul de judecată din 10 februarie 2012 cu menţiunea de a se prezenta şi semna recursul sau de a depune un exemplar semnat.
Recurentul-reclamant nu şi-a îndeplinit această obligaţie până la termenul acordat în acest scop, 10 februarie 2012, deşi a fost înştiinţat prin citaţie despre obligaţia ce-i revenea, conform menţiunii de pe dovada de citare existentă la fila 27 din dosar, ce poartă semnătura de primire a destinatarului.
În consecinţă, conform art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., recursul reclamantului va fi anulat, pentru lipsa semnăturii.
II. Cu privire la recursul pârâtei A.V.A.S.:
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita respectiva cale de atac, afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În speţă, decizia atacată a fost comunicată pârâtei A.V.A.S. la data de 06 decembrie 2010, aşa cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 33 din dosarul de apel, care îndeplineşte toate condiţiile de validitate prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 100 alin. (3) C. proc. civ.
Raportat la data comunicării deciziei atacate şi la modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile (conform căruia nu intră în calcul nici ziua când a început şi nici ziua când s-a sfârşit termenul), urmează a se reţine că, pentru pârâta A.V.A.S., termenul de recurs a expirat la data de 22 decembrie 2010.
Pârâta a declarat, însă, recurs după această dată, respectiv la 23 decembrie 2010, aceasta fiind data trimiterii prin fax a recursului, care rezultă din menţiunile inserate pe fiecare pagină a cererii de recurs (filele 5-9 dosar recurs).
Reţinând, aşadar, că recursul pârâtei A.V.A.S. a fost declarat peste termenul legal, Înalta Curte urmează să dispună respingerea recursului acestei părţi ca tardiv, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamantul J.L. împotriva deciziei nr. 112 din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, pentru lipsa semnăturii.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 844/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 871/2012. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
